si-am sa evadez

Azi m-am certat cu trupul meu. Nu intelege si incerc sa-l fac sa ma asculte...
Am inceput cu sanul drept caruia i-e dor de tine, ma intreaba si n-am ce sa-i raspund. Am continuat cu degetele ce inca tremura si cauta nedefinit ceva. Incerc sa le controlez dar tot mai des nu ma asculta.
Si umaru-mi se zbate cautand al tau umar sa se sprijine si doar i-am zis...
Incontrolabil, reactie dupa reactie, nimic nu ma mai asculta, nimic nu intelege.
Le spun sa uite. Buzele s-au uscat si piele arde. Am dus-o la soare sa se bucure. S-a colorat si a continuatn sa fie trista. Am dus-o in mare, am udat-o cu apa sarata si lacrimile nu i s-au mai vazut.
I-am spus degetului mic de la mana stanga sa nu astepte sa fie sarutat si ochilor ca nu se vor mai vedea in nici un fel in ochii lui.
Mi-am rugat genunchiul sa nu mai tremure, acum nu mai are nici un motiv. Si talpilor sa nu ma mai friga, nu mai fugim nicaieri, nu ne mai grabim.
Urechea stanga se plimba nestapanita in jurul meu, nu o mai pot stapani, tot crede ca te ascund, poate o sa-i soptesti tu intr-o zi ca nu o mint.
Si spatele imi tremura, asteapta sa se lipesca de pieptul tau, sa-ti simta bratele incolacite, dar i-am zis si lui ca nu...
Va trebui intr-o zi sa imi tradez trupul, sa fug din el. Caci nu ma crede.