nu uit de mine

Intotdeauna noapte e cel mai bun sfetnic si e unul din proverbele romanesti in care inca mai cred. Suntem un popor visator, iar asta se vede in proverbele noastre.
Am transformat acest blog dintr-un lucru frumos si visator, intr-un loc al frustrarilor si depresiilor, un loc unde mi-am descarcat relele si visele neimplinite uitand de unde am pornit si ca viata mea e asa cum mi-o fac.
Intr-o zi am sa schimb lumea, si am uitat un vis in care candva, cu cineva, credeam.
Mi-am adus aminte intr-o diuscutie, luni seara, despre cineva foarte drag din viata mea.
Care m-a invatat foarte multe lucruri bune: acel ca am voie sa cred, ca am voie sa visez, ca pot, ca sunt mai mult decat un om obisnuit. Ca sunt un om bun, ca pot face bine celor din jur, ca pot crea o lume in care sa credem, ca pot aduna in jurul meu oameni frumosi si sinceri.
Gresesc si dezaprobarea din ochii celor din jurul meu imi comfirma in fiecare zi asta. Vorbe care dor, cuvinte aruncate aiurea si palme (uneori chiar reale, multumesc pentru cele doua palme de duminica, Dini, aveam nevoie de ele).
Intr-o zi am sa schimb lumea. Lumea mea mica, dar e pasul meu.
Am sa incerc sa cred in lucrurile acelea frumoase si am sa imi las nervii, frustrarile si dezamagirile pentru cine merita.
Nu trebuie sa uit o clipa ca eu cred in oameni si in suflete, oricat de negre ar fi ele. Cred in partea luminoasa. Si daca oamenii nu inteleg... n-am sa ma cred o clipa mai mult decat ceilalti oameni. Pentru ca nu trebuie o clipa sa uit de mine.