... nopti

Zilele au devenit mai usoare. Si noptile mai grele.
Am inceput sa-mi impun sa simt si sa cred unele lucruri. Sa ma gandesc sau nu la ceva, sa cred sau nu in cate ceva.
Imi impun, de exemplu sa nu ma gandesc la el. Sa nu ma chinui sa explic ca totul a fost doar o greseala... putea sa fie mult... nimic n-a fost. Ca pana si discutia finala n-a fost decat o neintelegere. Si ca a tras niste concluzii total gresite...
Nu, ma controlez, nu am sa fac asta. Daca asta e tot ce a inteles el din tot ce am daruit eu, poate ar trebui sa nu ma mai chinui, sa nu ma mai explic, oricum cine ar vrea explicatiile mele?
Dar noaptea... noaptea e greu, visele nu ma asculta, gandurile incep sa alerge. Am scris in fiecare noapte o varianta a modului in care am sa spun tot. Am strs-o in fiecare dimineata, cand m-am luptat sa uit.
Ma lupt inca cu mine, dar acum stiu ca am sa reusesc.