nimeni

Uneori nu-mi merit oamenii din viata mea. Iti multumesc draga mea prietena pentru tot ce faci pentru mine si ca este 4 jumatate dimineata si ca esti langa mine.
Nepretuite sunt anumite gesturi si n-am sa le uit niciodata.
Acum vreau doar sa uit. Atat.
Sa inchid ochii si maine sa ma trezesc din cosmarul urat, sa inchid acest an undeva acolo unde nimeni n-are sa-l mai gaseasca.
Nu-mi mai puneti intrebari, nu voi mai da raspunsuri.
De ce? Ca am judecat cu inima. Am fost cu totii aici, unii poate vor mai fi. Nu sunt un exemplu pentru nimeni. Iar acum eu sunt un nimeni.
Vreau doar sa nu mai stiu nimic, vreau doar sa nu mai doara, vreau noptile linistite si somnul lin, vreau sa mi se opreasca bataia inimii si tremuratul.
Nu-mi puteti lua scrisul, e al meu.
Nu ma acuzati si nu ma intrebati. Nu contez in viata voastra, decat sa o complic.
Am sa-mi inchid blogul si am sa scriu doar pentru mine.
Nu trebuie sa mai fie nimeni martor al nimicimii mele.
Vreau doar sa dispara tot.
In oamenii care am investit prea mult am provocat dezastre.
Iertati-ma, am crezut ca iubind e suficient. V-am facut rau, pe rand, unul cate unul. Mai bine dispar si am sa va fac un bine.
Eu atat am putut, mai mult nu stiu, nu m-a invatat nimeni.
Vreau doar sa uit. Sa nu mai stiu.
Dispar din viata voastra. Nu ma regretati si nici nu ma rugati. Va fac un bine.