azi: sunt un alt om?

Si inima si mintea imi sunt goale, refuza sa mai gandeasca si sa mai simta, sa caute explicatii sau sa gaseasca raspunsuri.
Nu stiu in ce directie sa o iau si de unde sa incep.
Ma mut curand, viata mi se va schimba.
Nu stiu nici ce simt. Nu depind de nimeni si sper din tot sufletul ca nimeni sa nu depinda de mine, pentru ca e foarte greu. Redau independenta celor din jur si rog sa mi-o dea si ei. Ma dezleg de oameni si de locuri, sau cel putin incerc.
Imi mai este dor uneori. Mai visez alteori. Imi ucid visele desi sunt constienta ca nu asa se face.
A inceput sa mi se reproseze din ce in ce mai des ca m-am facut rea. Am vorbit si cu oameni care ma cunosc bine de mult timp si care mi-au zis ca intr-adevar, m-am schimbat in ultimul an si parca sunt mai egoista. Nu m-am hotarat inca daca pentru mine asta e un lucru bun sau rau. Stiu doar ca, alta data, daca mi s-ar fi spus ca sunt rea m-ar fi durut. Acum... habar nu am.
Mi-am pierdut din identitate. De fapt, nu simt ca as fi pierdut ceva, imi place sa cred ca le-am lasat cuiva si ca va avea grija de ele.
Mi-e rau cu mine uneori, dar, per total, cred ca mi-e mai bine cu mine. Nu vreau sa mai trec prin starile in care eram acum cateva luni, cand ma bantuiau ganduri negre si noptile erau cosmar.
Am trait nbiste sentimente. Pe care uitasem cum e sa le crezi, nici acum nu stiu cat de departe au mers intensitatea lor. Nici nu stiu daca mai sunt prezente sau nu. Nu stiu cat e ratiune si cat e simtire. Nu stiu nici cat sa cred in una sau in alta.
Aleg mai repede aventura si clipa. Nu-mi mai fac planuri. Asta cred ca de la accident incoace, nu stiu de cand si nici de ce. Am spus ca trebuie totul trait. Dar oare chiar trebuie? De ce sa nu ne multumim cu ce avem?
Nu stiu cum mai este corect, cum nu stiu daca sa mai cred in aceleasi lucruri.
Nu mai cred ca totul se intampla cu o cauza si in mod necesar.
Nu mai cred in rasplata si nici ca fiecare lucru bun sau rau ti se intoarce. Cred pur si simplu ca nu are o logica ce se intampla si ca nimic nu este drept.
Toti isi urmeaza cursul vietii si interesul propriu. Eu nu vreau sa fie asa, eu vreau sa fiu si pentru altii. Adevarat, m-am schimbat, nu vreau sa fiu doar pentru altii.
Vreau sa fiu pentru mine si pentru oamenii pe care ii iubesc, suficient de multi, intr-adevar.