5 oct. 2017

”Într-un sat de pescari, într-un loc fără nume”


Când știu că trebuie să mergem în direcții diferite. Când ne despărțim pentru o oră, o zi, o săptămână sau o lună. Și simt cum mă desfac în multe mici bucăți. Ca un pahar care cade pe asfalt și se sparge în multe cioburi. Și le adun bucată cu bucată, le strâng în mâini și mă taie și vin în fața ta și te privesc. Mă strângi în brațe și cioburile nu mai dor, și se așează singure, ca într-un puzzle, și paharul e ca nou. Și cu cât durează mai mult îmbrățișarea prea scurtă dar nesfârșită, rănile de pe mâinile mele se cicatrizează și nu mai dor.

Și-apoi mă uit în urmă și nu mai ești, și nu mai sunt. Și mi-aș dori să-mi văd rănile în palme, să mă asigur c-ai existat, că n-a fost totul în mintea mea. Dar mă uit la mâinile mele și sunt așa cum le știu, nici mai tinere, nici mai îmbătrânite. La fel de uscate și singure.


M-am dezlegat acum de tine și-am pus deoparte firul ăla care-mi lega sufletul de al tău . Nu l-am aruncat și știu că mâine, orcând ar veni ziua aceea, voi alerga către el și-l voi lega de piciorul tău, cu noduri strânse și-atent gândite, ca pescarii din Delta mea, care-și leagă la apus bărcile de mal și pleacă liniștiți la casele lor, știind că mâine o vor găsi tot acolo, indiferent dacă-i furtună și totul în jur se dărâmă.
Dar dimineață bărcile se dezleagă, și-ai mei pescari din Delta mea pleacă pe canale, și-și duc singurătatea cu ei și malul nu știe dacă pe seară se mai întorc sau nu. Și nici măcar nu-i pasă, e un simplu mal și ei niște simpli pescari. N-au nume, n-au chip, n-au voce și nici cuvinte care să-i lege.

Mi-am pus paharul în valiză și-aștept să se spargă în mii de cioburi, ca îmbrățișare aceea să dureze tot atâtea mii de secunde, să se așeze totul la locul lui.

22 sept. 2017

De ce nu am mai scris?

Pentru ca... frica.

pentru ca altii scriu mai bine ca mine, pentru ca e greu sa vorbesti despre emotii fara a fi penibil.
Pentru ca ma intreb cui ii foloseste?

pentru mine, functiona ca o terapie. O perioada n-a mai functionat. O perioada ar fi functionat daca nu as fi dat voie altor oameni din jur sa-mi spuna ca sunt prea patetica, ca unele lucruri sunt doar pentru tine si prietenii mei.
Mi-a fost frica si de oamenii care s-au regasit sau si-au inchipuit ca se regasesc in postarile mele. Pentru ca uneori scriam pentru cineva si nu pentru mine. Pentru ca alte ori scriam pentru mine vorbind despre oameni si fiecare s-a recunoscut acolo unde l-a durut, de multe ori fara sa aiba legatura directa cu asta.
E simplu si e complicat in acelasi timp. Ca orice lucru pe care il traim, alegem sa vedem partea lui simpla sau avem acolo ceva de cautat si atunci alegem calea complicata.

Acum mai scriu. Uneori stausuri pe Facebook, alteori in niste scrisori. Da mana, cu pixul.

Cat e de impartasit, cat e de pastrat? De ce spunem in gura mare, de ce spunem doar prietenilor, de ce spunem doar pisicii sau de ce ne spunem doar noua? Si daca o spunem, devine mai adevarata? Si daca o spunem in gura mare, atunci credem in asta? Si daca spunem o prostie? Si daca suntem convinsi de ceva, desi gresim? Si o spunem in gura mare si apoi trebuie sa ne-o asumam. Si apoi daca vrem sa ne razgandim, avem voie sa recunoastem ca am gresit? Avem curajul sa spunem: tot ce-am scris a fost doar o greșeală. Așa credeam eu atunci, era un adevăr de moment, apoi m-am răzgândit.

Atunci credeam că mi-e suficientă o singură iubire. Acum nu mai cred.
Atunci credeam că iubesc, acum cred despre mine atunci că mi-era doar frică de singurătate.
Atunci credeam că n-am să pot trăi fără el și că orice s-ar întâmpla îl voi iubi toată viața. Acum mă uit în urmă și mă bucur că a plecat. Sau am plecat. Sau pur și simplu am ajuns la o bifurcație de drumuri și nu ne-am dat seama că celălalt o luase pe celălalt drum. Așa se întâplă cel mai des.
Atunci credea că mi-e suficient să iubesc eu cu acea dragoste de adolescentă care dă tot fără să ceară nimic la schimb. Acum dragostea e diferită, nu mai e despre a da sau a primi. Și mâine va fi poate despre altceva.

Da, sunt femeie, da, am aceasta latura romanica/romanticoasa/patetica/saucumvretisaonumiti - și cred că o să-mi asum asta.
Voi mai scrie. Tot despre iubire, astea-s căutările mele, în rest mi-e bine. Sau despre legături emoționale, așa le numesc eu acum. Despre cum le văd astăzi, deși mâine le voi vedea poate diferit.

14 apr. 2016

amintiri

Mi-aduc aminte de ziua aia, cand te-am (re)vazut pentru prima data.
Era o zi de iarna, insa in mintea mea a ramas o zi de primavara tarzie, poate chiar un inceput de vara.
Erai imbracat intr-o camasa cu carouri, desi imi dau seama ca fiind iarna probabil aveai o geaca groasa, neagra. In mintea mea a ramas o camasa alba cu carouri mici si rosii. Aveai mainile in buzunare si te uitai incurcat in pamant.
Eu aveam o rochie verde si cizme maro. De ce doamne iarta-ma ma gandesc la niste cizme maro cand in mintea mea era primavara tarzie? Si rochia era prea groasa pentru un inceput de vara, era impletita. Si prea subtire pentru o zi de iarna, asa cum probabil era de fapt.

Nu stiu ce s-a ntamplat atunci.
Nu mai stiu ce s-a intamplat nici la urmatoarea intalnire. Si nici la cea care i-a urmat.
Stiu doar ca intr-o zi m-am pomenit cu tine alaturi, printre oameni, complici. Noi eram de o parte a baricadei. Ei, toti ceilalti, de cealalta parte.

Si pentru ca ei nu ne intelegeam, ne-am retras doar noi in lumea noastra mica. Unde eram doar eu si cu tine, eu cu rochia mea verde prea groasa pentru vara care chiar a venit si tu cu aceeasi camasa alba cu carouri rosii care nici acum nu cred cu adevarat ca a existat.

Stiu ca a venit o alta iarna cu zapada si paltonul meu rosu

8 iul. 2015

Postari nefinalizate

Am aruncat o privire prin drafturi

Sunt lucruri pe care am vrut sa le spun si n-am avut curajul.
Sau nu mi-am gasit cuvintele.


le las asa, incepute si neterminate, ca multe alte lucruri din viata mea:

23.02.2014
Ma caut, ma descopar, ma impac cu mine.
Cu tine m-am impacat deja, ar trebui sa stii asta, nu te mai intreba.

28.02.2014
Nu-mi rascoli prin bagaje. Nici eu n-o fac.
E adevarat, poti sa ma certi. Cu el visam, nu pot sa te mint.
Cu tine cred in vise.

16.03.2014
Si, pana la urma, cine suntem noi sa decidem pentru altii?
Ne uitam zilnic in jur si, vrem sau nu, traim vietile celorlalti. Fie ca facem sau nu parte din ele, fie ca ne intersectam sau pur si simplu le privim de departe.

4.09.2014
Nu am sa ma scuz niciodata pentru ceea ce simt. Asa cum imi spunea un om misto din viata mea acum cateva zile, "oamenii care sunt in viata ta stiu bine cu ce au de a face. Stiu ce au de oferit si stiu ce, stiu cum esti tu cu toate profunzimile si lucrurile mai greu sau mai usor de dus".
Poate ca ceea ce simt e greu de dus, iar daca este PREA greu, atunci sa ne oprim aici. O sa doara, dar o sa treaca. Mereu a trecut. Putem sa impartim greutatea, si atunci va fi mai usor. Ce nu putem face... este sa ignoram.

9.10.2014
Dragul meu,

vrea sa iti spun multe. Si totusi, in fata paginii albe parca nu-mi mai ramane nimic de spus.
Simt. Da, in sfarsit, simt.
Mi-e atat de frica de povestea asta a noastra, defecta, incat am vrut sa o inchei de multe ori. Stiu ca uneori ai simtit si tu asta.

28.10.2014
(Ne)putinta
Azi scriu pentru ca simt ca undeva, inauntrul meu, e ceva ce nu poate sa se expuna.
Azi scriu pentru ca ar trebui, cumva, sa recunosc: nu stiu cum sa ies de aici.

21.06.2015
Am plecat atunci cand nu mai aveam unde merge.
M-am uitat inapoi atunci cand nu vedeam nimic in fata.

28.06.2015
Avea 16 ani si nu stia cum. Ar fi vrut sa-i spuna, insa nu avea nimic din ce ea credea ca ar fi suficient.
Avea 16 ani si il iubea pe prietenul ei. Il iubea asa cum doar la 16 ani un copil mult prea matur putea iubi. Cu toata energia, cu toate armele depuse, dispusa sa faca tot. Un singur lucru o oprea: avea 16 ani si nu era suficienta. Suficient de frumoasa, suficient de desteapta, suficient de libera, suficient de femeie.
Avea 16 ani si nu putea sa ii spuna prietenului ei cat de mult il iubeste. De fapt, la cei 16 ani, insuficienti, nu putea sa-i spuna ce simte. Si daca 


3 ian. 2015

Anul meu 2014, cu poze

Pentru ca sunt activa pe Facebook - prea activa, as zice - am zis sa fac un calendar al anului 2014 cu lucrurile bune care mi s-au intamplat.
Asta pentru ca am ramas cu ideea ca 2013 a fost un an foarte bun pentru mine, dar ca nici 2014 nu ma face de ras.
In primul rand, in 2014 nu am pierdut pe nimeni, deci e cu un pas in fata.

Asadar:


  • 9 ianuarie - deschiderea Cine Grand Sofia 

- cateva saptamani de munca, ceva batai de cap, intalniri cu bulgari nevorbitori de engleza si negocieri la 3 maini. Dar o gasca misto, cu Zena si Zornitsa, aceste Power Puff girls.
#onelifeonechance

  • 12 ianuarie - un blocaj pe autostrada din Bulgaria la cativa km de Sofia, prietenii mei stransi intr-un apartament din Cismigiu asteptand sa sarbatorim cei 29 de ani. Cu multa iubire si oameni faini si mult alcool. 

- si o discutie agramata la betie, care mi-a rezolvat cateva chestii in capul meu
  • 15 ianuarie - din nou, ma revoltam pe sistemul: "De ce zic astia ca e Eminescu poet national"?
  • 16 ianuarie - aflam ca Xavier Dolan e nascut in '89
  • 18 ianuarie - mergeam la filmarea videoclipului Moebius. #selfie cu Anchidin

  • 21 ianuarie, o alta seara cu alcool in care scriam statusul: "Momentul ăla când vrei să opreşti timpul în loc". Si habar n-aveam ce avea sa urmeze. Asta nu va pot povesti.
  • 22 ianurie - Botosani - Cine Grand. Suceava. Zapezi. Benzinăriile cu shaorma - noul hit pe E85.
  • 25 ianuarie  va ramane in istorie ca ziua in care am facut prima mea supa crema de legume
  • 26 ianuarie - plimbare prin nameti cu Mihaela. Cu ocazie de zapada mare si Cismigiu
- in aceeasi seaza, om de zapada in curte La Rocca

  • 28 ianuarie - se lanseaza Moebius - Kalish. Visul meu sa joc intr-un film rolul "trecand prin cadru" devine realitate
  • 29 ianuarie - imi schimbam telefonul, renuntand la ecranul spart al vechiului xperia
  • 1 februarie - Mambo Siria canta La Copac. Lautarii canta dupa mine pe geamul carciumii, timp in care eu incerc sa ii conving ca totusi voi pleca
  • 10 februarie - road trip to Burgas. Cu Zena si Gabi. 20°C. Coafura rezista. 
  • 12 februarie. Castig la Remi. A doua zi aflu, ca si Geoana, ca Mihaela, dragostea mea, a gresit la calcule
  • 15 februarie. Sinaia. Eu si baietii mei. Cu Possa si Vama Veche in boxe, la maxim. Ca niste cocalari ce se respecta. Si niste urlete pe partie, cu fetele.
  • 28 februarie. Vad Retox la Unteatru. 
  • 1 martie. Vin' la poezie cu Verdes si Bordeianu si Ion Minulescu si Emil Brumaru
  • cred ca pe 4 martie m-am imbatat. Asa zic astia pe Facebook, ca sunt simpatica cand sunt beata.
  • 5 martie - prima vizita la Hahaha Production. Incepusem lucrul pentru #Selfie. In aceeasi zi dadeam share unui post de pe blogul lui Zoso. E clar, eram mainstream.
  • 6 martie - prima sedinta HipTrip
  • 8 martie - focus grupuri pentru #Selfie. Marculescu publica asta http://www.marculescu.ro/8-martie-8-femei/
  • 9 martie - prima vizita la Origo
  • 11 martie - Olimpia lua premiul Uniunii Actorilor in Spania. Pe Facebook circula filmuletul cu oamenii necunoscuti care se saruta. N-am inteles nici acum de ce.
  • 15 martie - cred ca iar ma imbatasem in vre-un club. venise Horica la Bucuresti

  • 9-10 martie. Dunarea la Cazane, Cetate. Bine.
  • 24 martie - Premiile Gopo. #Selfie. Olimpia. Fetele mele sunt cele mai frumoase.

  • 26 martie. Am vazut "La grande bellezza" si m-am indragostit de coloana sonora
  • 27 martie. Pe stadion, la Steaua - Dinamo.
  • 29 martie. vazut Stone Roses: Made of Stone. Placut.
  • 2 aprilie. Filmari de noapte. Vidoclip Smiley, "Nemuritorii"
- rezultatul, aici: 

  • 8 aprilie. Interviuri cu Oli, Ana Ularu si Vlad Ivanov. pentru HipTrip. La Acuarela.
  • 13 aprilie. 3 piese de teatru intr-o zi. Godot.
  • 18 aprilie. Aflu ca Adi Minune circula cu Wizz Air.
  • 20 aprilie. Paste. Enisala. Amintiri
  • 23 aprilie. Bucuresti - Sofia - Burgas - Bucuresti. Pe 25 se deschide Cine Grand Burgas. Din nou, fetele mele invincibile.
  • 1 mai. #Selfie de Cartea Recordurilor. 

  • 1-9 mai. Nu mai inteleg nimic. haos. Pregatire de premiera #Selfie. Emisiuni tv. Avanpremiere. Mult #Selfie. Oameni faini.
  • pe 10 mai eram atat de praf incat dadeam share unui citat de pe Tony Poptamas.
  • 10 mai - #Selfie la Pitesti. Incepusem sa cant "whaaat can I dododo / In mintea mea esti tututu"
  • 13 mai. #Selfie la Constanta

  • 16 mai. 850 de oameni la premiera #Selfie de la Iasi. Incepusem sa cant: "cunosc Spania si Franta / mai bine decat Constanta / in Italia ma duc / ca la Hanu lu`Manuc"
  • 19 mai. #Selfie la Ploiesti
  • 20 mai. #Selfie in Baneasa. Boghie revine acasa dupa o saptamana de umblat prin sat.
  • 22 mai. Furtuna la TNB. Frumos.
  • 23 mai. Incepe HipTrip. 3 zile faine, desi sunt deja praf cu capul. Si o betie cu Adi pe 24. Cu mahmureala pe 25. Si Leon McCarron.
  • 26 mai. #Selfie, 50,000 de spectatori.
  • 30 mai. Concert Alternosfera, la Arenele Romane.
  • 3 iunie. ajung la TIFF. 
  • 6 iunie, TIFF, proiectie #Selfie, betie in Diesel. O poza decenta, facuta pe 4 sau 5. Cine mai stie?

  • 7 iunie. In timp ce Iulia se marita la Bucuresti si eu participam doar cu imaginea, la Tg Mures se intampla caravana Metropolis si o alta betie, de data asta cu Vlad.

  • 8 iunie. stii ca totul o sa fie bine cand te urci in taxi si spui: in Valea Aurie. Sibiu. Casting pentru film porno.

  • 9 iunie, sincronizare pe Valea Oltului. Cris si Axi.
  • 10 iunie. #Selfie la Brasov
  • 14 iunie. Sarbatorim ca s-a maritat Iulia. De data asta nu mai lipsesc.

  • 17 iunie. #Selfie la Hunedoara.
  • 23-24 iunie. Sibiu. Ziua Universala a Iei. Ajung la sibiu pe 18 si continui castingul.

  • 26 iunie. Din nou Sibiu, din nou #Selfie. 1000 de spectatori in parcul Sub Arini.
  • 30 iunie. Craiova. Rinocerii lui Wilson.

  • 3 si 10 iulie - Vama Veche
  • 5 iulie. Transfagarasan
  • 11 iulie. Premiera Canibal.
  • 13 iulie. Ziua cand o ascult prima data pe Anda Calugareanu cantand "Bang Bang". Road trip spre Cetate, cu Radoi, Dinu si Bulboaca.
  • 18 iulie. plec in concediu. In Otopeni, ma intalnesc cu Taraful din Clejani si Caliu.
  • 19 iulie. Festival de Vielles de Charruse. Arctic Monkeys. Multe altele. O poza

  • 22 iulie. ma imbat cu tavi in Paris. Trimit sms-uri.

  • 29 iulie. Public povestea asta: http://www.sub25.ro/cultura-urbana/eu-el-si-ada-milea-2780.html 
  • 1 august. Doua zile meritate la Cetate si Calafat.
  • 9 august. Boghie se indragosteste.
  • 10 august. Plec spre Sapanta. Traseu: Vlaea Oltului - Sibiu - Cluj - Baia mare - Sighet. Cu final in Cimitirul vesel noaptea, la 12. Scop: luminarea crucilor cu pitici de gradina.
  • 14 august. primesc un compliment definitoriu: "esti de o rautate de dictionar!"
  • 16 august: Nu poti spune ca ai facut festival pana cand nu a trebuit sa opresti sunetul la scena ca s-au speriat caii din sat. Poate ca era Rammstein si poate ca era cam tare, da' na...  Se termina Drumul Lung spre Cimitirul vesel. Cu un alt drum, spre casa.
  • 18 - 26 august. Nu mai inteleg nimic. Se apropie Divanul.
  • 25 august. Eu, Radoi, Andi si o pisica plecam spre Cetate. De aici incolo ar trebui sa scriu mii de randuri si sa pun sute de poze.
  • o sa ma opresc la 31 august. Ultima zi, mereu cea mai frumoasa. Toata incarcatura emotionala de pe lume si oameni de care sunt indragostita. Traditionala oprire la OMV-ul din Craiova, cu mahmureala de rigoare.

  • 1 septembrie. Daca emotiile de saptamana care trecuse nu erau suficiente, ma mai asteapta cateva acasa. pe o terasa din Gradina Icoanei.
  • 6 septembrie. Se insoara Tavi. Am iesit bine in pozele alea, dar am pus deja extrem de multe poze aici.
  • 10 septembrie. II descoperim pe Ian&Tania. Marculescu scrie asta: http://www.marculescu.ro/1o-lucruri-care-pot-fi-spuse-despre-iantyana/
  • 12 septembrie. incepe Balkanik. Pe 14 vine Madalina la Bucuresti
  • 15 septembrie. Road trip la Sibiu, cu fetele
  • 18 septembrie. Se deschide Cine Grand Titan. Caut preot, imi schimb laptopul, niste emotii, oameni faini, prietenii ma iubesc si eu pe ei.

  • 22 septembrie. A se trece in istorie ca ziua in care Bogdan Mirica (nu regizorul/scenaristul, ci prietenul meu) si-a facut cont de Facebook
  • 26 septembrie. Rody vine acasa. In aceeasi zi, Ziua Noastra La Rocca
  • 27 septembrie. Sinaia, cu baietii mei
  • 29 septembrie. party Dracula Film Festival la Control. iar m-am imbatat, iar am dat sms-uri. Mai bune nu pun poza. Ba o pun. pe asta.

  • 1 octombrie. plec la Brasov. Dracula Film Festival. E bine
  • 7 octombrie. incep lucrul la campania Cuscrii. Luminita Gheorghiu, Marian Ralea. hai ca e bine
  • 10 octombrie. Cluj. Comedy Cluj. Ceva agitatie cu Berlin, in spatele camerelor.
  • 15 octombrie. ma intorc cu trenul de la Cluj dupa o noapte nedormita si ceva alcool. transbordare. Cosmar.
  • 17 octombrie. Plec in Nemtia, la fetele mele. In aeroport, imi pierd biletul si buletinul. Le gasesc.
  • 18 octombrie. Munster. e bine de tot.
  • 20 octombrie. 100,000 de spectatori pentru #Selfie. 
  • 23 octombrie. M-am inscris la scoala de soferi.
  • 24 octombrie. Se lanseaza Cuscrii in cinematografe. http://www.academiacatavencu.info/multimedia/cronica-de-film-de-succes--cuscrii-37644
  • 2 noiembrie. Hop (si) eu in FNT. Si cred ca o betie sau ceva dupa, e o poza dubiaosa pe Facebook cu Radoi si Buzas si Tita intr-un lift
  • 11-12 noiembrie. Filmari in Drumul Taberei. Mesagerul. 

  • 16 noiembrie. Zi de vot. primul meu protest
  • 19 noiembrie. A venit Dan la Bucuresti. Journey Pub.
  • 21 noiembrie. Concert Alternosfera, Arenele Romane.
  • 22 noiembrie. Cutremur. sau, ma rog. Ziua lu' Radoi, pentru unii dintre noi.
  • 25 noiembrie. Gala Premiilor TvMania vs Caliu in Control
  • 27 noiembrie. Iulian are vernisaj la TNB
  • 29 noiembrie - 1 decembrie. Bran. Raman inzapezita si pierd concertul Stelei Enache
  • 2 decembrie. Concert Sandra la Sala Palatului.
  • 6 decembrie, Ziua lu' Maco. Sau shooting cu Miss Yuki
  • 7 decembrie. Paddington la Baneasa. Zi in Ikea. Frumi. In aceeasi seara, concert Celelalte Cuvinte la Hard Rock Cafe
  • 15 decembrie - am vazut Toto si suroriule lui si am bocit la cinema
  • 19 decembrie. Plec la Sibiu.
  • 21 decembrie. Bizoni de Radu Afrim la Sibiu. Ma intorc spre casa. Ma rog, si ceva chipsuri cu shaorma
  • 23 decembrie. hai ca a venit si Craciunul, plec acasa.
ar mai fi si noaptea de revelion si atat.



6 dec. 2014

You don't need me anymore

Am un mare nod in gat, pentru ca trebuie sa recunosc, imi datorez asta mie.

Te-am mintit. Te-am mintit cand am spus ca nu mai cred. Te-am suparat cand ti-am dat de inteles ca am renuntat. M-ai contrazis. Ai simtit ca te-am mintit, am simtit asta.
De fapt, mi-a fost frica si mi-e frica. Pentru ca, de fiecare data cand am simtit, ceva s-a intamplat. Ceva mi-a furat ce eu credeam ca e pentru mine. Altcineva s-a bucurat de tot ce imi doream eu. Altcineva a fost in locul meu, altcineva a primit. Eu am ramas pe margine si am privit. Si acum simt ca e la fel. Si nu mai pot. Asa ca imi repet ca renunt, pentru a-mi pregati plasa aceea care ma va salva. Pentru ca nu am curajul de a cadea in gol.

Am ajuns acasa cu un sigur gand. Era o piesa. Se numea "You don't need me anymore". Asta am simtit. Asta simt. Si ma agat de putinul care a mai ramas. Pentru ca nu pot lasa sa se rupa totul brusc si dureros. Intind firul acela care inca ne mai leaga, il transform in ceva din ce in ce mai fragil. Ca atunci cand se va rupe eu sa fiu deja aproape de pamant, sa pot sa ma ridic dupa ce cad.

23 nov. 2014

(ne)spuse

Fiindca intotdeauna dorim lucruri nemotivate, cele motivate fiind cele care ne chinuiesc pe noi. (Marele Singuratic, Marin Preda)

Nu prea am mai scris.
Mi-a fost mult timp teama de penibil, pana intr-o zi cand mi-am dat seama ca eu numeam "penibil" tot ceea ce era emotional in mine si, uneori, indrazneam sa le spun cu voce tare. Mi-am dat seama ca ferindu-ma de acest "penibil" mi-am format un obicei de a nu transmite emotiile si gandurile ascunse si dorintele reale si uneori visele .

Nu am scris pentru ca am fost prea ocupata sa incerc sa inteleg ce simt, de ce simt. Atat de preocupata incat, de multe ori, am uitat sa ma mai bucur de ce traiesc. Nu am scris din teama de a nu fi judecata sau inteleasa gresit. Imi plac cuvintele. Dar, de cele mai multe ori, tare nu ma pricep sa le folosesc!


- Esti bine?
- Sunt bine. Tu?
- La fel. E liniste.
...
(
- E pe naiba! Nu sunt bine deloc. Nu sunt bine cu mine, nu sunt bine cu tine, nu sunt bine cu cei din jur! Nu sunt bine pentru ca noi nu mai suntem bine de ceva timp si o stii si tu, o stiu si eu.
- Si ce-as putea face eu sa schimb asta?
- Nimic, nu intelegi. N-ai putea face nimic. Si stii de ce? Pentru ca ai avut atatea sanse sa faci ceva. Nu vreau sa faci lucruri pentru ca eu iti cer asta. Lucrurile astea motivate, cerute, imi fac rau. Nu vreau sa ma tii in brate pentru ca iti cer asta. Vreau sa fii atent la mine si sa simti cand am nevoie. Nu vreau sa imi spui ca sunt frumoasa doar pentru ca eu iti spun ca ma simt urata. Nu vreau sa imi spui ca tii la mine pentru ca eu iti spun ca simt ca nu mai esti aici. Nu vreau sa cersesc nimic din toate astea. Pentru ca mi se cuvin. Si ar trebui sa vina de la sine.
- Nu am de unde sa stiu ce ai nevoie daca nu ma ajuti.
- Am nevoie sa fii atent la mine. Sa nu mai fii atat de egoist. Sa imi acorzi atat de multa atentie incat eu sa nu mai fiu nevoita sa iti spun acum toate lucrurile astea.
- Esti atat de femeie acum!
- Da, sunt. Si sunt bucuroasa ca macar atat ai observat. Sunt femeie, sunt isterica uneori si am nevoie disperata de atentie. De atentia ta.
- Mi se pare ca ceri prea mult de la mine si nu pot sa iti ofer toate astea.
- Da, cer, ai dreptate. Dar mai mult decat cer, ofer. Ma chinui in fel si chip, accept, inteleg lucruri pe care nu am crezut niciodata ca voi avea rabdarea de a le intelege. Te pun pe tine inaintea a orice, chiar si inaintea mea, desi stiu ca este gresit. Cred in tine mai mult decat crezi tu, vad in tine ceea ce tu nu ai curaj sa vezi. Si te sustin, si te imping, si te incurajez, si sunt atenta ca drumul tau sa nu aiba dificultati. Alerg inainte si sterg tot ce-ar putea sa fie greu pentru tine si te astept sa vii, sa vezi, sa te bucuri. Si daca asta nu e o dovada suficiente de iubire, nu stiu ce ar putea fi altceva. Iar la schimb cer toate isteriile astea pe care tu nu faci efortul de a le intelege.
- Dar stii ca...
- Da, stiu. Chiar stiu. De asta nu pot sa plec, de asta sunt inca aici, de asta ma isterizez acum si aici. Pentru ca stiu. Pentru ca inteleg. Pentru ca m-am educat sa fac asta. Dar obosesc, crede-ma. Obosesc atat de tare incat intr-o zi mi-e teama ca voi ajunge sa te urasc cu adevaratelea. Asa cum spun ca te urasc pentru neputinte.
).

....
- Esti sigura ca esti bine? Nu prea pari.
- Sunt, sunt. Doar putin obosita. Spune-mi despre tine.