Cand l-am cunoscut pe EL eram eliberata de orice fel de sentiment patetic sau legat de iubire. Mai exact, iubirea mi se parea ceva patetic si aducator de amintiri la care doar zambesti melancolic. Asa mi se pare si acum, doar ca am mai adaugat ceva la lista de amintiri.
Iubisem un barbat, pe atunci baiat si fusesem pe punctul de a dispera dupa inca unul. Norocul meu fusese ca al doilea a fost atat de inteligent incat sa ma faca sa pricep ca nu vom ramane vesnic unul langa altul, asa ca plecarea lui a venit ca ceva firesc.
Pe el l-am cunoscut la o petrecere, intamplator si nu i-am acordat prea multa atentie. A venit, s-a prezentat, i-am intins mana, mi-a sarutat-o si i-am raspuns pupandu-l pe obraz. Mi s-a parut amuzant momentul. Spre dimineata m-am dus sa dorm. Am dormit in acelasi pat, din lipsa de spatiu. M-a tras spre el si m-a luat in brate, era frig. Nici asta nu ar fi contat, daca nu m-ar fi tinut si de mana pe parcursul celor cateva ore de somn.
Asa a intrat in viata mea... restul e deja istorie.
31 aug. 2009
... nopti
Zilele au devenit mai usoare. Si noptile mai grele.
Am inceput sa-mi impun sa simt si sa cred unele lucruri. Sa ma gandesc sau nu la ceva, sa cred sau nu in cate ceva.
Imi impun, de exemplu sa nu ma gandesc la el. Sa nu ma chinui sa explic ca totul a fost doar o greseala... putea sa fie mult... nimic n-a fost. Ca pana si discutia finala n-a fost decat o neintelegere. Si ca a tras niste concluzii total gresite...
Nu, ma controlez, nu am sa fac asta. Daca asta e tot ce a inteles el din tot ce am daruit eu, poate ar trebui sa nu ma mai chinui, sa nu ma mai explic, oricum cine ar vrea explicatiile mele?
Dar noaptea... noaptea e greu, visele nu ma asculta, gandurile incep sa alerge. Am scris in fiecare noapte o varianta a modului in care am sa spun tot. Am strs-o in fiecare dimineata, cand m-am luptat sa uit.
Ma lupt inca cu mine, dar acum stiu ca am sa reusesc.
Am inceput sa-mi impun sa simt si sa cred unele lucruri. Sa ma gandesc sau nu la ceva, sa cred sau nu in cate ceva.
Imi impun, de exemplu sa nu ma gandesc la el. Sa nu ma chinui sa explic ca totul a fost doar o greseala... putea sa fie mult... nimic n-a fost. Ca pana si discutia finala n-a fost decat o neintelegere. Si ca a tras niste concluzii total gresite...
Nu, ma controlez, nu am sa fac asta. Daca asta e tot ce a inteles el din tot ce am daruit eu, poate ar trebui sa nu ma mai chinui, sa nu ma mai explic, oricum cine ar vrea explicatiile mele?
Dar noaptea... noaptea e greu, visele nu ma asculta, gandurile incep sa alerge. Am scris in fiecare noapte o varianta a modului in care am sa spun tot. Am strs-o in fiecare dimineata, cand m-am luptat sa uit.
Ma lupt inca cu mine, dar acum stiu ca am sa reusesc.
28 aug. 2009
Uitasem sentimentul asta de pustiire de pe care il ai cand pierzi pe cineva drag din viata ta. L-am mai avut o data sau de doua ori cred, dar a fost demult...
Te simti gol si fara sanse, cauti explicatii si drumuri, cauti iesiri si oricat ai vrea sa-ti tii gandul ocupat el tot acolo se duce.
Mereu am zis ca pierderea cuiva din viata se compenseaza cu altceva sau altcineva. La mine asa a fost. Un loc gol ocupat si totusi al cuiva...
Ma simt pustiita si mi-e greu.
Vreau sa scriu tot ce ma apasa, mai ales acum, caci stiu ca nu mai poate vedea si nu ma mai tem de interpretari. Dar nu pot.
Pentru ca ceea ce e in sufletul meu e acolo, adanc, e parca prea greu de explicat. Exista si nu este deloc bine. E dureros.
Te simti gol si fara sanse, cauti explicatii si drumuri, cauti iesiri si oricat ai vrea sa-ti tii gandul ocupat el tot acolo se duce.
Mereu am zis ca pierderea cuiva din viata se compenseaza cu altceva sau altcineva. La mine asa a fost. Un loc gol ocupat si totusi al cuiva...
Ma simt pustiita si mi-e greu.
Vreau sa scriu tot ce ma apasa, mai ales acum, caci stiu ca nu mai poate vedea si nu ma mai tem de interpretari. Dar nu pot.
Pentru ca ceea ce e in sufletul meu e acolo, adanc, e parca prea greu de explicat. Exista si nu este deloc bine. E dureros.
... astazi dupa tine, se incheie toate
Am inchis blogul.
Il pot vedea acum doar autorii de bloguri si cei carora le-am dat invitatie... 3 pana acum la numar.
Am incheiat o poveste acum si mi-e greu, dar sper sa treaca intr-o zi. Stiu ca asa o sa fie, nu incercati sa ma convingeti sau sa imi dati exemple. Am mai trecut prin asta.
Daca doare? Da, doare. Doare pentru ca nu a inteles nimic din tot ce am daruit si m-a catalogat ca pe restul oamenilor care au ras mereu de el. Nu a fost asa, razand de el as fi ras de mine.
Nu am avut eu puterea de a intoarce spatele, nu pot sa am mandria asta. Da, mi s-a intors spatele si eu am ramas in urma. E ceea ce trebuia sa fie, ce trebuia sa se intample. Am inteles de mult si n-am avut puterea de a pune eu punct.
As vrea sa pot fi eu insumi in fata celor din jur si toti sa ma accepte si sa ma iubeasca exact asa cum sunt. Patetica uneori, vesela alteori, depresiva adesea.
Nu, nu sunt ca ei, oricat ar crede el asta! Ma revolta ca atat a inteles, dar nu pot face nimic sa schimb asta. Daca vreau ca lucrurile sa fie cum au fost? da, vreau, dar nu se poate.
Am pierdut un sentiment si mai rau, am pierdut un prieten. Nu stiu daca aveam nevoie de el asa cum intelege acum.
Au fost alegerile mele, ar trebui sa mi le asum si sa nu ma mai plang.
Am sperat sa am dreptul si eu, viata asta, la acele lucruri frumoase pe care doar le-am visat. Dar poate chiar nu sunt facuta pentru asta. Sau poate ca mai e de asteptat. Asta daca nu e prea tarziu.
O sa imi fie dor de el... cu acele vorbe frumoase care imi faceau zua mai buna, cu acel "good morning sweet cup of life", cu purecii si "dream a little dream of me"... sunt cuvinte care acum nu am sa le mai aud si cand le voi auzi din gura celor din jur vor durea.
N-am sa ma arunc de la etaj (am aruncat deja suficient de acolo) si am sa merg mai departe. Nu stiu cum si nici cum va mai fi Monica de aici incolo. Dar nu e alegerea mea...
Il pot vedea acum doar autorii de bloguri si cei carora le-am dat invitatie... 3 pana acum la numar.
Am incheiat o poveste acum si mi-e greu, dar sper sa treaca intr-o zi. Stiu ca asa o sa fie, nu incercati sa ma convingeti sau sa imi dati exemple. Am mai trecut prin asta.
Daca doare? Da, doare. Doare pentru ca nu a inteles nimic din tot ce am daruit si m-a catalogat ca pe restul oamenilor care au ras mereu de el. Nu a fost asa, razand de el as fi ras de mine.
Nu am avut eu puterea de a intoarce spatele, nu pot sa am mandria asta. Da, mi s-a intors spatele si eu am ramas in urma. E ceea ce trebuia sa fie, ce trebuia sa se intample. Am inteles de mult si n-am avut puterea de a pune eu punct.
As vrea sa pot fi eu insumi in fata celor din jur si toti sa ma accepte si sa ma iubeasca exact asa cum sunt. Patetica uneori, vesela alteori, depresiva adesea.
Nu, nu sunt ca ei, oricat ar crede el asta! Ma revolta ca atat a inteles, dar nu pot face nimic sa schimb asta. Daca vreau ca lucrurile sa fie cum au fost? da, vreau, dar nu se poate.
Am pierdut un sentiment si mai rau, am pierdut un prieten. Nu stiu daca aveam nevoie de el asa cum intelege acum.
Au fost alegerile mele, ar trebui sa mi le asum si sa nu ma mai plang.
Am sperat sa am dreptul si eu, viata asta, la acele lucruri frumoase pe care doar le-am visat. Dar poate chiar nu sunt facuta pentru asta. Sau poate ca mai e de asteptat. Asta daca nu e prea tarziu.
O sa imi fie dor de el... cu acele vorbe frumoase care imi faceau zua mai buna, cu acel "good morning sweet cup of life", cu purecii si "dream a little dream of me"... sunt cuvinte care acum nu am sa le mai aud si cand le voi auzi din gura celor din jur vor durea.
N-am sa ma arunc de la etaj (am aruncat deja suficient de acolo) si am sa merg mai departe. Nu stiu cum si nici cum va mai fi Monica de aici incolo. Dar nu e alegerea mea...
27 aug. 2009
nimeni
Uneori nu-mi merit oamenii din viata mea. Iti multumesc draga mea prietena pentru tot ce faci pentru mine si ca este 4 jumatate dimineata si ca esti langa mine.
Nepretuite sunt anumite gesturi si n-am sa le uit niciodata.
Acum vreau doar sa uit. Atat.
Sa inchid ochii si maine sa ma trezesc din cosmarul urat, sa inchid acest an undeva acolo unde nimeni n-are sa-l mai gaseasca.
Nu-mi mai puneti intrebari, nu voi mai da raspunsuri.
De ce? Ca am judecat cu inima. Am fost cu totii aici, unii poate vor mai fi. Nu sunt un exemplu pentru nimeni. Iar acum eu sunt un nimeni.
Vreau doar sa nu mai stiu nimic, vreau doar sa nu mai doara, vreau noptile linistite si somnul lin, vreau sa mi se opreasca bataia inimii si tremuratul.
Nu-mi puteti lua scrisul, e al meu.
Nu ma acuzati si nu ma intrebati. Nu contez in viata voastra, decat sa o complic.
Am sa-mi inchid blogul si am sa scriu doar pentru mine.
Nu trebuie sa mai fie nimeni martor al nimicimii mele.
Vreau doar sa dispara tot.
In oamenii care am investit prea mult am provocat dezastre.
Iertati-ma, am crezut ca iubind e suficient. V-am facut rau, pe rand, unul cate unul. Mai bine dispar si am sa va fac un bine.
Eu atat am putut, mai mult nu stiu, nu m-a invatat nimeni.
Vreau doar sa uit. Sa nu mai stiu.
Dispar din viata voastra. Nu ma regretati si nici nu ma rugati. Va fac un bine.
Nepretuite sunt anumite gesturi si n-am sa le uit niciodata.
Acum vreau doar sa uit. Atat.
Sa inchid ochii si maine sa ma trezesc din cosmarul urat, sa inchid acest an undeva acolo unde nimeni n-are sa-l mai gaseasca.
Nu-mi mai puneti intrebari, nu voi mai da raspunsuri.
De ce? Ca am judecat cu inima. Am fost cu totii aici, unii poate vor mai fi. Nu sunt un exemplu pentru nimeni. Iar acum eu sunt un nimeni.
Vreau doar sa nu mai stiu nimic, vreau doar sa nu mai doara, vreau noptile linistite si somnul lin, vreau sa mi se opreasca bataia inimii si tremuratul.
Nu-mi puteti lua scrisul, e al meu.
Nu ma acuzati si nu ma intrebati. Nu contez in viata voastra, decat sa o complic.
Am sa-mi inchid blogul si am sa scriu doar pentru mine.
Nu trebuie sa mai fie nimeni martor al nimicimii mele.
Vreau doar sa dispara tot.
In oamenii care am investit prea mult am provocat dezastre.
Iertati-ma, am crezut ca iubind e suficient. V-am facut rau, pe rand, unul cate unul. Mai bine dispar si am sa va fac un bine.
Eu atat am putut, mai mult nu stiu, nu m-a invatat nimeni.
Vreau doar sa uit. Sa nu mai stiu.
Dispar din viata voastra. Nu ma regretati si nici nu ma rugati. Va fac un bine.
26 aug. 2009
despre drumuri, orgolii si lupte
De dimineata ma tot gandesc la un post si pentru ca nu l-am scris pana acum, ma simt oarecum datoare.
Nu stiu cum ar trebui sa se numeasca si cui sa se adreseze.
Este o postare despre drumuri si despre merite.
Sunt cateva idei pe care ar trebui postarea mea sa le cuprinda, dar da pur si simplu cu virgula.
Prima idee, si cea mai importanta este urmatoarea: ca sa obtii ceva, trebuie sa muncesti pentru asta. Si nu ma refer la un lucru material: pentru un prieten, pentru un iubit, pentru un zambet. Trebuie sa inveti sa lupti pentru lucrurile pe care le ai. Pentru ca niciodata nu te vei bucura de un lucru ce a venit de la sine. N-ai sa fii niciodata fericit, pentru ca ce ai in viata ta a venit pur si simplu si doar ai primit. Te poti bucura cu adevarat de un lucru abia dupa ce ai muncit pentru el, l-ai castigat si e numai meritul tau.
A doua idee despre care vroiam sa vorbesc... (oarecum legata de prima): un drum usor nu duce nicaieri. Abia la capatul unui drum greu recompensa e pe masura. Cu cat e drumul mai greu, cu atat recompensa de la capat iti aduce mai multa implinire. Iar daca te indrepti pe un drum neted... clar undeva e o greseala si nu e drumul tau. Da, e mai comod. Cel greu are si o satisfactie pe masura la capat...
In alta ordine de idei... imi impachetez viata. Mutat, amintiri, nimicuri, mai renunt la cate ceva, mai iau ceva cu mine...
planuri de o reintalnire... emotii pe ici pe colo, un dor surd...
as vrea sa am 2-3 lucruri, sa-mi pot impacheta viata intr-un rucsac oricand. Si sa pot pleca. Si sa nu mi se fi stricat tasta "i" la tastatura :P
Nu stiu cum ar trebui sa se numeasca si cui sa se adreseze.
Este o postare despre drumuri si despre merite.
Sunt cateva idei pe care ar trebui postarea mea sa le cuprinda, dar da pur si simplu cu virgula.
Prima idee, si cea mai importanta este urmatoarea: ca sa obtii ceva, trebuie sa muncesti pentru asta. Si nu ma refer la un lucru material: pentru un prieten, pentru un iubit, pentru un zambet. Trebuie sa inveti sa lupti pentru lucrurile pe care le ai. Pentru ca niciodata nu te vei bucura de un lucru ce a venit de la sine. N-ai sa fii niciodata fericit, pentru ca ce ai in viata ta a venit pur si simplu si doar ai primit. Te poti bucura cu adevarat de un lucru abia dupa ce ai muncit pentru el, l-ai castigat si e numai meritul tau.
A doua idee despre care vroiam sa vorbesc... (oarecum legata de prima): un drum usor nu duce nicaieri. Abia la capatul unui drum greu recompensa e pe masura. Cu cat e drumul mai greu, cu atat recompensa de la capat iti aduce mai multa implinire. Iar daca te indrepti pe un drum neted... clar undeva e o greseala si nu e drumul tau. Da, e mai comod. Cel greu are si o satisfactie pe masura la capat...
In alta ordine de idei... imi impachetez viata. Mutat, amintiri, nimicuri, mai renunt la cate ceva, mai iau ceva cu mine...
planuri de o reintalnire... emotii pe ici pe colo, un dor surd...
as vrea sa am 2-3 lucruri, sa-mi pot impacheta viata intr-un rucsac oricand. Si sa pot pleca. Si sa nu mi se fi stricat tasta "i" la tastatura :P
nu uit de mine
Intotdeauna noapte e cel mai bun sfetnic si e unul din proverbele romanesti in care inca mai cred. Suntem un popor visator, iar asta se vede in proverbele noastre.
Am transformat acest blog dintr-un lucru frumos si visator, intr-un loc al frustrarilor si depresiilor, un loc unde mi-am descarcat relele si visele neimplinite uitand de unde am pornit si ca viata mea e asa cum mi-o fac.
Intr-o zi am sa schimb lumea, si am uitat un vis in care candva, cu cineva, credeam.
Mi-am adus aminte intr-o diuscutie, luni seara, despre cineva foarte drag din viata mea.
Care m-a invatat foarte multe lucruri bune: acel ca am voie sa cred, ca am voie sa visez, ca pot, ca sunt mai mult decat un om obisnuit. Ca sunt un om bun, ca pot face bine celor din jur, ca pot crea o lume in care sa credem, ca pot aduna in jurul meu oameni frumosi si sinceri.
Gresesc si dezaprobarea din ochii celor din jurul meu imi comfirma in fiecare zi asta. Vorbe care dor, cuvinte aruncate aiurea si palme (uneori chiar reale, multumesc pentru cele doua palme de duminica, Dini, aveam nevoie de ele).
Intr-o zi am sa schimb lumea. Lumea mea mica, dar e pasul meu.
Am sa incerc sa cred in lucrurile acelea frumoase si am sa imi las nervii, frustrarile si dezamagirile pentru cine merita.
Nu trebuie sa uit o clipa ca eu cred in oameni si in suflete, oricat de negre ar fi ele. Cred in partea luminoasa. Si daca oamenii nu inteleg... n-am sa ma cred o clipa mai mult decat ceilalti oameni. Pentru ca nu trebuie o clipa sa uit de mine.
Am transformat acest blog dintr-un lucru frumos si visator, intr-un loc al frustrarilor si depresiilor, un loc unde mi-am descarcat relele si visele neimplinite uitand de unde am pornit si ca viata mea e asa cum mi-o fac.
Intr-o zi am sa schimb lumea, si am uitat un vis in care candva, cu cineva, credeam.
Mi-am adus aminte intr-o diuscutie, luni seara, despre cineva foarte drag din viata mea.
Care m-a invatat foarte multe lucruri bune: acel ca am voie sa cred, ca am voie sa visez, ca pot, ca sunt mai mult decat un om obisnuit. Ca sunt un om bun, ca pot face bine celor din jur, ca pot crea o lume in care sa credem, ca pot aduna in jurul meu oameni frumosi si sinceri.
Gresesc si dezaprobarea din ochii celor din jurul meu imi comfirma in fiecare zi asta. Vorbe care dor, cuvinte aruncate aiurea si palme (uneori chiar reale, multumesc pentru cele doua palme de duminica, Dini, aveam nevoie de ele).
Intr-o zi am sa schimb lumea. Lumea mea mica, dar e pasul meu.
Am sa incerc sa cred in lucrurile acelea frumoase si am sa imi las nervii, frustrarile si dezamagirile pentru cine merita.
Nu trebuie sa uit o clipa ca eu cred in oameni si in suflete, oricat de negre ar fi ele. Cred in partea luminoasa. Si daca oamenii nu inteleg... n-am sa ma cred o clipa mai mult decat ceilalti oameni. Pentru ca nu trebuie o clipa sa uit de mine.
25 aug. 2009
dracu sa va ia
Nu sunt nebuna, pe cuvant!
Dar cand incep toate sa se adune ma iau toate... o sa turbez... si cand am sa explodez... pai am sa o fac!!!
Nici acum n-am sa ma explic, una pentru ca nu am de ce, si a doua pentru ca e vorba de o poveste mult prea personala...
De la unii oameni chiar nu te astepti la lucruri atat de urate... atat de mizere. (huuuoooo, nu te ambala, nu e vorba despre tine).
Trebuia sa ma intorc in jegul asta de Bucuresti si sa inceapa toate sa se adune, nu? A fost prea liniste in viata mea, trebuiau lucrurile sa se dea peste cap.
In ultimele zile am avut parte de niste cuvinte si niste lucruri frumose, discutii asemenea. multumesc Zurly, multumesc Ale.
Dar vin si restu: barfe, minciuni, cuvinte urate jigniri (si cand vin din partea familiei parca sunt si mai din fund, nu???).
Sperante frante.
Vise neimplinite.
Oameni de la care te-ai fi asteptat la mai mult... ca esti suficient de prost incat sa crezi in ei.
Imi vine sa strig dracu sa va ia...
Dar cand incep toate sa se adune ma iau toate... o sa turbez... si cand am sa explodez... pai am sa o fac!!!
Nici acum n-am sa ma explic, una pentru ca nu am de ce, si a doua pentru ca e vorba de o poveste mult prea personala...
De la unii oameni chiar nu te astepti la lucruri atat de urate... atat de mizere. (huuuoooo, nu te ambala, nu e vorba despre tine).
Trebuia sa ma intorc in jegul asta de Bucuresti si sa inceapa toate sa se adune, nu? A fost prea liniste in viata mea, trebuiau lucrurile sa se dea peste cap.
In ultimele zile am avut parte de niste cuvinte si niste lucruri frumose, discutii asemenea. multumesc Zurly, multumesc Ale.
Dar vin si restu: barfe, minciuni, cuvinte urate jigniri (si cand vin din partea familiei parca sunt si mai din fund, nu???).
Sperante frante.
Vise neimplinite.
Oameni de la care te-ai fi asteptat la mai mult... ca esti suficient de prost incat sa crezi in ei.
Imi vine sa strig dracu sa va ia...
dor
Si uite ca mi-e dor de tine...
Am alergat prin amintiri si-am zambit asa cum m-ai invatat.
Nu am regretat nimic si am dat ce am avut mai bun, doar ca nu a fost suficient.
Nu am voie sa-mi fie dor, nu vreau sa duc greutatea asta pe umerii mei.
Mi-e dor de cuvantul cald, de tot ceea ce gaseam langa tine.
Mi-e frica de chipul tau si de acea privire, de zambetul din coltul gurii si sprancenele impreunate intr-o incruntare ironica.
Nu stiu si nu inteleg.
Dar mi-e dor...
Am alergat prin amintiri si-am zambit asa cum m-ai invatat.
Nu am regretat nimic si am dat ce am avut mai bun, doar ca nu a fost suficient.
Nu am voie sa-mi fie dor, nu vreau sa duc greutatea asta pe umerii mei.
Mi-e dor de cuvantul cald, de tot ceea ce gaseam langa tine.
Mi-e frica de chipul tau si de acea privire, de zambetul din coltul gurii si sprancenele impreunate intr-o incruntare ironica.
Nu stiu si nu inteleg.
Dar mi-e dor...
23 aug. 2009
look at the damage...
Nimicul.
Este acea categorie de "persoana" care face parte din regnul animal si care face rau intentionat oamenilor din jur. Urmarindu-si propriul interes, moral sau material, se joaca cu cei din jurul lor, profitand de atentia care i se acorda.
Sunt multe lucruri pe care nu le inteleg pentru ca nu-mi stau in fire. De obicei, cer sa mi se explice.
Sunt directa si astept acelasi lucru din partea celor din jur. Sunt si rea, dar macar sunt sincera. Prefer sa se zica despre mine ca sunt rea decat ca sunt prefacuta.
Din pacate nu am sa pot zice exact la ce situatie ma refer cand vorbesc despre persoane care fac rau celor care ii iubesc, pentru ca "victima" (de buna voie) este o cititoare fidela a blogului.
Iar eu inteleg mai bine ca oricine cum e sa te sacrifici si sa alegi raul in ciuda a ceea ce zic cei din jur. Dar ma revolt cand vad cat de departe poate merge rautatea si cat dezastru poate lasa in urma.
Daca cineva te iubeste, nu inseamna ca poti face ce vrei din el, desi esti tentat. Nu profita de oameni, caci lucrurile se intorc impotriva ta. Nici o cina nu e pe gratis.
“Acum văd ca în oglindă, ca şi în ghicitură, însă atunci voi vedea faţă către faţă”
Este acea categorie de "persoana" care face parte din regnul animal si care face rau intentionat oamenilor din jur. Urmarindu-si propriul interes, moral sau material, se joaca cu cei din jurul lor, profitand de atentia care i se acorda.
Sunt multe lucruri pe care nu le inteleg pentru ca nu-mi stau in fire. De obicei, cer sa mi se explice.
Sunt directa si astept acelasi lucru din partea celor din jur. Sunt si rea, dar macar sunt sincera. Prefer sa se zica despre mine ca sunt rea decat ca sunt prefacuta.
Din pacate nu am sa pot zice exact la ce situatie ma refer cand vorbesc despre persoane care fac rau celor care ii iubesc, pentru ca "victima" (de buna voie) este o cititoare fidela a blogului.
Iar eu inteleg mai bine ca oricine cum e sa te sacrifici si sa alegi raul in ciuda a ceea ce zic cei din jur. Dar ma revolt cand vad cat de departe poate merge rautatea si cat dezastru poate lasa in urma.
Daca cineva te iubeste, nu inseamna ca poti face ce vrei din el, desi esti tentat. Nu profita de oameni, caci lucrurile se intorc impotriva ta. Nici o cina nu e pe gratis.
“Acum văd ca în oglindă, ca şi în ghicitură, însă atunci voi vedea faţă către faţă”
21 aug. 2009
I did. Hard.
Don't act like I didn't fight for you. I did. Hard. And for a long time. So please, forgive me if, now that we're over, I'm exhausted.
Si cu asta am zis cam tot.
Ma uit des la seriale si raman cu cate ceva din ele. Aici ramane pentru mine castigator la puncte One Three Hill, cu niste povesti ceva mai profunde, chiar daca pare o istorie cam superficiala.
M-am uitat la Gossip Girl sa fiu si eu in rand cu lume, dar nu mi-a ramas mare lucru.
Decat citatul de mai sus. Care spune cam tot ce n-am spus niciodata. Si care explica o reactie de-a mea. N-am inteles niciodata de ce ruptura nu a durut, in ciuda sentimentului puternic care a dus la ea. Eram prea obosita. Si mi-am zis ca nu am sa mai trec niciodata prin asta, ca nu mai am forta sau increderea necesara.
Si cu asta am zis cam tot.
Ma uit des la seriale si raman cu cate ceva din ele. Aici ramane pentru mine castigator la puncte One Three Hill, cu niste povesti ceva mai profunde, chiar daca pare o istorie cam superficiala.
M-am uitat la Gossip Girl sa fiu si eu in rand cu lume, dar nu mi-a ramas mare lucru.
Decat citatul de mai sus. Care spune cam tot ce n-am spus niciodata. Si care explica o reactie de-a mea. N-am inteles niciodata de ce ruptura nu a durut, in ciuda sentimentului puternic care a dus la ea. Eram prea obosita. Si mi-am zis ca nu am sa mai trec niciodata prin asta, ca nu mai am forta sau increderea necesara.
20 aug. 2009
... ma cert cu mine, nu cu tine
M-am tot gandit.
Nu sunt ca celelalte fete. Si nu cred in fata asta rea a ta. Nici in cea de cuceritor, nici in cea de Don Juan, desi cine stie, poate au dreptate restul.
Eu cred inca in tine si in lucrurile alea frumoase in care stiu ca inca mai crezi.
Pana te hotarasti cine vrei sa fii, eu am sa stau mai departe.
Am rugat, am implorat, am incercat sa fiu aproape si atunci cand m-ai gonit, m-ai dat afara pe usa si am intrat pe geam, am rugat si am decis, am dat cu pumnul in masa si am fost mai puternica decat ar fi trebuit. Am stiut ca nu pot continua la infinit. Si nici nu e finalul.
Dar nu sunt la fel ca ele. Poti gasi tot ce vrei tu, mai bun decat pot oferi eu. Pe cineva acolo, pe cineva mai frumoasa, mai buna, mai cuminte, mai rea, mai inalta, mai slaba, mai cu parul blond sau negru... habar n-am. Pea incet incet omori in mine sentimentul ala frumos.
Esti un om bun si frumos. Eu asta cred despre tine. Cred in viata aia linistita, cred in visele tale simple si frumoase, in frumusetea si lumina din tine. Si pentru ca ai toate astea, poate ai nevoie de cineva care sa pretuiasca aceasta frumusete.
Te las sa le cauti unde vrei tu.
Dar grabeste-te. Caci n-ai sa mai gasesti in mine ce cauti.
Si daca vrei sa-ti faci tie asta... nu-mi fa mie!
Nu sunt ca celelalte fete. Si nu cred in fata asta rea a ta. Nici in cea de cuceritor, nici in cea de Don Juan, desi cine stie, poate au dreptate restul.
Eu cred inca in tine si in lucrurile alea frumoase in care stiu ca inca mai crezi.
Pana te hotarasti cine vrei sa fii, eu am sa stau mai departe.
Am rugat, am implorat, am incercat sa fiu aproape si atunci cand m-ai gonit, m-ai dat afara pe usa si am intrat pe geam, am rugat si am decis, am dat cu pumnul in masa si am fost mai puternica decat ar fi trebuit. Am stiut ca nu pot continua la infinit. Si nici nu e finalul.
Dar nu sunt la fel ca ele. Poti gasi tot ce vrei tu, mai bun decat pot oferi eu. Pe cineva acolo, pe cineva mai frumoasa, mai buna, mai cuminte, mai rea, mai inalta, mai slaba, mai cu parul blond sau negru... habar n-am. Pea incet incet omori in mine sentimentul ala frumos.
Esti un om bun si frumos. Eu asta cred despre tine. Cred in viata aia linistita, cred in visele tale simple si frumoase, in frumusetea si lumina din tine. Si pentru ca ai toate astea, poate ai nevoie de cineva care sa pretuiasca aceasta frumusete.
Te las sa le cauti unde vrei tu.
Dar grabeste-te. Caci n-ai sa mai gasesti in mine ce cauti.
Si daca vrei sa-ti faci tie asta... nu-mi fa mie!
... din carti
Am dat-o pe carti sfinte... ceea ce nu e chiar asa de rau
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 13
1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 13
1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
19 aug. 2009
Moni a mea...
Monica mea a zis ca daca mai citeste mult articole despre “el” si despre dragoste pe blogul meu, isi deseneaza un X pe perete si acolo o gasesc. Sa scriu despre cormorani, sau despre Magda, sau despre filme sau despre orice altceva... eu am propus despre sireturi verzi.
Despre filme scriu la munca, asa ca nu pot. Magda a facut-o OTV-ul deja vedeta. Despre cormoran am scris deja.
Cica "daca nu e cu dragoste neinteleasa, neimpartasita, neegalata", etc, e ok si pentru ea. And I love her... ce sa mai comentez?
Pai si Eminescu o iubea pe Veronica Micle, dar mai scria si el despre un turc, o atentie...
Eu nu stiu sa scriu despre altceva, nici despre retete, nici despre Tanar si nelinistit, nici despre... la naiba!
Dragostea cica nu are legatura cu realitatea. Ce visez eu sau cum visez eu nu are legatura cu realitatea, e poate doar inceputul. Dar eu ma proptesc in inceputuri. hehe.. si nu sunt singura plangacioasa, cum a zis Monica. A mai intrat azi si pe blogul lui... care se cam impiedica si el ...
Si tot Monica zice ca nu sunt rea. Si ca nu m-am schimbat, sunt la fel, doar ca acum mai vad si oamenii din jur, pentru ca i-am lasat eu sa vada. Cica as fi mai naiva ca inainte. Asta ma bucura.
"da, ma rog, e jocul tau cu dragostea, cu fiecare ce face , ce zice, de parca ar conta. nici nu conteza, cui ii pasa de detalii. chiar crezi ca sta totul in cuvantul zis in nu stiu ce moment... nu tine decat de cata adrenalina balteste atunci, stii bine ca uneori nu conteaza nici faptele..."
Dar na... la batranete am sa am ce povesti...
Uite asa nu am mai pus pe blog o discutie copiata de pe mess, dar tot despre ale mele am vorbit...
Sireturile alea... of...
Despre filme scriu la munca, asa ca nu pot. Magda a facut-o OTV-ul deja vedeta. Despre cormoran am scris deja.
Cica "daca nu e cu dragoste neinteleasa, neimpartasita, neegalata", etc, e ok si pentru ea. And I love her... ce sa mai comentez?
Pai si Eminescu o iubea pe Veronica Micle, dar mai scria si el despre un turc, o atentie...
Eu nu stiu sa scriu despre altceva, nici despre retete, nici despre Tanar si nelinistit, nici despre... la naiba!
Dragostea cica nu are legatura cu realitatea. Ce visez eu sau cum visez eu nu are legatura cu realitatea, e poate doar inceputul. Dar eu ma proptesc in inceputuri. hehe.. si nu sunt singura plangacioasa, cum a zis Monica. A mai intrat azi si pe blogul lui... care se cam impiedica si el ...
Si tot Monica zice ca nu sunt rea. Si ca nu m-am schimbat, sunt la fel, doar ca acum mai vad si oamenii din jur, pentru ca i-am lasat eu sa vada. Cica as fi mai naiva ca inainte. Asta ma bucura.
"da, ma rog, e jocul tau cu dragostea, cu fiecare ce face , ce zice, de parca ar conta. nici nu conteza, cui ii pasa de detalii. chiar crezi ca sta totul in cuvantul zis in nu stiu ce moment... nu tine decat de cata adrenalina balteste atunci, stii bine ca uneori nu conteaza nici faptele..."
Dar na... la batranete am sa am ce povesti...
Uite asa nu am mai pus pe blog o discutie copiata de pe mess, dar tot despre ale mele am vorbit...
Sireturile alea... of...
18 aug. 2009
pereche in potop
Incerc sa-mi amintesc cum simteam cand eram langa tine si nu mai pot.
Nu te mai iubesc, de asta sunt sigura. Pot sa stau dreapta in fata ta si sa nu-mi feresc privirea. Pot sa privesc in urma fara sa-mi fie frica de tine.
Nici nu mai stiu. Dor imi este, dar cred ca de un sentiment... sau de ce ar fi putut sa fie...
Incerc sa te caut cu mintea si nu esti in nici un fel.
Poate te-am inlocuit, poate pur si simplu te-am pierdut pe undeva... poate pur si simplu n-ai existat niciodata, doar am crezut ca esti...
Ma obisnuisem cu gandul ca acolo, undeva...
... acolo undeva eram noi, de nedespartit, dependenti unul de altul, legati de acel fir invizibil si zid greu de daramat. Nimeni si nimic nu o sa-mi ia vreodata ceva... ti-am zis si tie.
Nu te mai iubesc, de asta sunt sigura. Pot sa stau dreapta in fata ta si sa nu-mi feresc privirea. Pot sa privesc in urma fara sa-mi fie frica de tine.
Nici nu mai stiu. Dor imi este, dar cred ca de un sentiment... sau de ce ar fi putut sa fie...
Incerc sa te caut cu mintea si nu esti in nici un fel.
Poate te-am inlocuit, poate pur si simplu te-am pierdut pe undeva... poate pur si simplu n-ai existat niciodata, doar am crezut ca esti...
Ma obisnuisem cu gandul ca acolo, undeva...
... acolo undeva eram noi, de nedespartit, dependenti unul de altul, legati de acel fir invizibil si zid greu de daramat. Nimeni si nimic nu o sa-mi ia vreodata ceva... ti-am zis si tie.
azi: sunt un alt om?
Si inima si mintea imi sunt goale, refuza sa mai gandeasca si sa mai simta, sa caute explicatii sau sa gaseasca raspunsuri.
Nu stiu in ce directie sa o iau si de unde sa incep.
Ma mut curand, viata mi se va schimba.
Nu stiu nici ce simt. Nu depind de nimeni si sper din tot sufletul ca nimeni sa nu depinda de mine, pentru ca e foarte greu. Redau independenta celor din jur si rog sa mi-o dea si ei. Ma dezleg de oameni si de locuri, sau cel putin incerc.
Imi mai este dor uneori. Mai visez alteori. Imi ucid visele desi sunt constienta ca nu asa se face.
A inceput sa mi se reproseze din ce in ce mai des ca m-am facut rea. Am vorbit si cu oameni care ma cunosc bine de mult timp si care mi-au zis ca intr-adevar, m-am schimbat in ultimul an si parca sunt mai egoista. Nu m-am hotarat inca daca pentru mine asta e un lucru bun sau rau. Stiu doar ca, alta data, daca mi s-ar fi spus ca sunt rea m-ar fi durut. Acum... habar nu am.
Mi-am pierdut din identitate. De fapt, nu simt ca as fi pierdut ceva, imi place sa cred ca le-am lasat cuiva si ca va avea grija de ele.
Mi-e rau cu mine uneori, dar, per total, cred ca mi-e mai bine cu mine. Nu vreau sa mai trec prin starile in care eram acum cateva luni, cand ma bantuiau ganduri negre si noptile erau cosmar.
Am trait nbiste sentimente. Pe care uitasem cum e sa le crezi, nici acum nu stiu cat de departe au mers intensitatea lor. Nici nu stiu daca mai sunt prezente sau nu. Nu stiu cat e ratiune si cat e simtire. Nu stiu nici cat sa cred in una sau in alta.
Aleg mai repede aventura si clipa. Nu-mi mai fac planuri. Asta cred ca de la accident incoace, nu stiu de cand si nici de ce. Am spus ca trebuie totul trait. Dar oare chiar trebuie? De ce sa nu ne multumim cu ce avem?
Nu stiu cum mai este corect, cum nu stiu daca sa mai cred in aceleasi lucruri.
Nu mai cred ca totul se intampla cu o cauza si in mod necesar.
Nu mai cred in rasplata si nici ca fiecare lucru bun sau rau ti se intoarce. Cred pur si simplu ca nu are o logica ce se intampla si ca nimic nu este drept.
Toti isi urmeaza cursul vietii si interesul propriu. Eu nu vreau sa fie asa, eu vreau sa fiu si pentru altii. Adevarat, m-am schimbat, nu vreau sa fiu doar pentru altii.
Vreau sa fiu pentru mine si pentru oamenii pe care ii iubesc, suficient de multi, intr-adevar.
Nu stiu in ce directie sa o iau si de unde sa incep.
Ma mut curand, viata mi se va schimba.
Nu stiu nici ce simt. Nu depind de nimeni si sper din tot sufletul ca nimeni sa nu depinda de mine, pentru ca e foarte greu. Redau independenta celor din jur si rog sa mi-o dea si ei. Ma dezleg de oameni si de locuri, sau cel putin incerc.
Imi mai este dor uneori. Mai visez alteori. Imi ucid visele desi sunt constienta ca nu asa se face.
A inceput sa mi se reproseze din ce in ce mai des ca m-am facut rea. Am vorbit si cu oameni care ma cunosc bine de mult timp si care mi-au zis ca intr-adevar, m-am schimbat in ultimul an si parca sunt mai egoista. Nu m-am hotarat inca daca pentru mine asta e un lucru bun sau rau. Stiu doar ca, alta data, daca mi s-ar fi spus ca sunt rea m-ar fi durut. Acum... habar nu am.
Mi-am pierdut din identitate. De fapt, nu simt ca as fi pierdut ceva, imi place sa cred ca le-am lasat cuiva si ca va avea grija de ele.
Mi-e rau cu mine uneori, dar, per total, cred ca mi-e mai bine cu mine. Nu vreau sa mai trec prin starile in care eram acum cateva luni, cand ma bantuiau ganduri negre si noptile erau cosmar.
Am trait nbiste sentimente. Pe care uitasem cum e sa le crezi, nici acum nu stiu cat de departe au mers intensitatea lor. Nici nu stiu daca mai sunt prezente sau nu. Nu stiu cat e ratiune si cat e simtire. Nu stiu nici cat sa cred in una sau in alta.
Aleg mai repede aventura si clipa. Nu-mi mai fac planuri. Asta cred ca de la accident incoace, nu stiu de cand si nici de ce. Am spus ca trebuie totul trait. Dar oare chiar trebuie? De ce sa nu ne multumim cu ce avem?
Nu stiu cum mai este corect, cum nu stiu daca sa mai cred in aceleasi lucruri.
Nu mai cred ca totul se intampla cu o cauza si in mod necesar.
Nu mai cred in rasplata si nici ca fiecare lucru bun sau rau ti se intoarce. Cred pur si simplu ca nu are o logica ce se intampla si ca nimic nu este drept.
Toti isi urmeaza cursul vietii si interesul propriu. Eu nu vreau sa fie asa, eu vreau sa fiu si pentru altii. Adevarat, m-am schimbat, nu vreau sa fiu doar pentru altii.
Vreau sa fiu pentru mine si pentru oamenii pe care ii iubesc, suficient de multi, intr-adevar.
15 aug. 2009
Nesiguranta
Greseala mea este ca niciodata nu am avut incredere toatala in oameni. Greseala mea este ca nu cred suficient in oameni si n-am sa cred niciodata suficient de mult un om cand imi zice ca ma iubeste, sau cand imi zice ca-mi va fi aproape.
Greseala lui a fost aceea ca n-a inteles niciodata nesiguranta mea. Ca n-a stiut sa-mi cultive lipsa mea de incredere cu dovada lui de dragoste. Ca n-a stiut sa-mi inlocuiasca nesiguranta cu gestul si cuvantul.
Greseala mea e ca nu cred atat de mult precum spun in oameni.
Greseala mea este ca vorbesc diferit de ce gandesc, de ,multe ori, frica fiindu-mi ca gandul meu sa raneasca, cand cuvantul poate face bine.
Greseala lui e ca n-a stiut sa treaca dincolo de cuvant.
Greseala mea e ca am ascuns cuvantul dureros.
Greseala lui e ca n-a vrut sa creada asta.
N-am crezut niciodata, nu am fost niciodata convinsa, am avut mereu nevoie de dovezi si cuvinte care sa-mi aminteasca.
Nu a stiut asta niciodata, m-a crezut doar prea insistenta.
E nesiguranta.
E dezordine in minte.
Am inteles cat m-a iubit atunci cand a plecat cu durere si cuvinte.
Nu m-a durut sa-l vad plecand. Asta n-am inteles niciodata. De ce am fost o stanca.
De ce nimic din ce a trebuit sa simt nu m-a mai lovit.
N-am invatat nimic.
Sunt la fel, desi sunt alta. Am nevoie de confirmari, niciodata n-am sa cred cu adevarat. O sa iti fie greu langa mine si des ma intreb daca merit efortul... In fond... as putea fi un om rau. Caci cuvintele nu sunt mereu ceea ce vor sa fie.
Greseala lui a fost aceea ca n-a inteles niciodata nesiguranta mea. Ca n-a stiut sa-mi cultive lipsa mea de incredere cu dovada lui de dragoste. Ca n-a stiut sa-mi inlocuiasca nesiguranta cu gestul si cuvantul.
Greseala mea e ca nu cred atat de mult precum spun in oameni.
Greseala mea este ca vorbesc diferit de ce gandesc, de ,multe ori, frica fiindu-mi ca gandul meu sa raneasca, cand cuvantul poate face bine.
Greseala lui e ca n-a stiut sa treaca dincolo de cuvant.
Greseala mea e ca am ascuns cuvantul dureros.
Greseala lui e ca n-a vrut sa creada asta.
N-am crezut niciodata, nu am fost niciodata convinsa, am avut mereu nevoie de dovezi si cuvinte care sa-mi aminteasca.
Nu a stiut asta niciodata, m-a crezut doar prea insistenta.
E nesiguranta.
E dezordine in minte.
Am inteles cat m-a iubit atunci cand a plecat cu durere si cuvinte.
Nu m-a durut sa-l vad plecand. Asta n-am inteles niciodata. De ce am fost o stanca.
De ce nimic din ce a trebuit sa simt nu m-a mai lovit.
N-am invatat nimic.
Sunt la fel, desi sunt alta. Am nevoie de confirmari, niciodata n-am sa cred cu adevarat. O sa iti fie greu langa mine si des ma intreb daca merit efortul... In fond... as putea fi un om rau. Caci cuvintele nu sunt mereu ceea ce vor sa fie.
14 aug. 2009
Jurnal de bord: Ziua 9
Am uitat sa precizez ca in ziua 8 am facut doua lucruri foarte dragute: 2 intervuri cu organizatoarea festivalului, Miruna si cu Andrei Gruzsniczki, regizorul de la Cealalta Irina.
Azi:... trezit de la 5 dimineata, vazut rasarit, strans cort, luat caruta-taxi pana in port, luat salupa rapida... Tulcea!
Inca imi iubesc orasul... si apartamentul meu in care miroase a casa...
M-am vazut iar cu Monica mea, la fel de frumoasa si draga, care ma iubeste si asa rea.
Am prins-o si pe dorela mea acasa...
Apoi microbuz, si iata-ma in Bucuresti, nevenindu-mi sa cred ca ieri pe vremea asta imi taraiam picioarele prin nisip.
O sa imi fie dor de Sfantul Gheorghe, de camping, de dormit in cort, de mare si Dunare, de cer cu stele si ploi si dorinte neimplinite.
De oameni si de nisip, de filme si nopti in sac de dormit, cu ochii in ecran.
Azi:... trezit de la 5 dimineata, vazut rasarit, strans cort, luat caruta-taxi pana in port, luat salupa rapida... Tulcea!
Inca imi iubesc orasul... si apartamentul meu in care miroase a casa...
M-am vazut iar cu Monica mea, la fel de frumoasa si draga, care ma iubeste si asa rea.
Am prins-o si pe dorela mea acasa...
Apoi microbuz, si iata-ma in Bucuresti, nevenindu-mi sa cred ca ieri pe vremea asta imi taraiam picioarele prin nisip.
O sa imi fie dor de Sfantul Gheorghe, de camping, de dormit in cort, de mare si Dunare, de cer cu stele si ploi si dorinte neimplinite.
De oameni si de nisip, de filme si nopti in sac de dormit, cu ochii in ecran.
Jurnal de bord: Ziua 8
Despre ziua 8 nu prea am vrut sa scriu.
Pentru ca mi-a fost umbrita de o veste care m-a dat peste cap, incercand sa inteleg unele lucruri. Nu prea mi-a iesit.
Dimineata am fost la filme, am vazut Cealalta Irina si Tulpan.
Apoi, ne-am dus iar la masa la tanti Emilia.
Dupa amaiza m-am straduit sa muncesc, putin cam fara spor. M-am intalnit cu Nico in campus. Mi-era dor de nebuna asta draga, nu ma asteptam sa dau de ea acolo. Si mai ales ca era si cu un baiat foarte dragut in gasca ;)
Seara am stat putin de vorba cu Andreea despre trecuturi si prezenturi, vesti proaste si vesti bune, m-am mai calmat putin si am decis, asa cum fac cam mereu, sa las timpul sa decida pentru noi.
M-am intalnit cu un fost "rival" din copilarie/adolescenta si pentru a doua oara in scurt timp mi s-a reprosat ca sunt rea, ca am fost rautacioasa cu oamenii, etc, etc.
Asa o fi. Monica e rea. Poate de asta sunt si asa de nepasatoare si ma sperie.
Mi-am facut o imagine prea buna despre mine.
Dar despre asta am sa scriu cand am timp...
zi frumoasa!
Pentru ca mi-a fost umbrita de o veste care m-a dat peste cap, incercand sa inteleg unele lucruri. Nu prea mi-a iesit.
Dimineata am fost la filme, am vazut Cealalta Irina si Tulpan.
Apoi, ne-am dus iar la masa la tanti Emilia.
Dupa amaiza m-am straduit sa muncesc, putin cam fara spor. M-am intalnit cu Nico in campus. Mi-era dor de nebuna asta draga, nu ma asteptam sa dau de ea acolo. Si mai ales ca era si cu un baiat foarte dragut in gasca ;)
Seara am stat putin de vorba cu Andreea despre trecuturi si prezenturi, vesti proaste si vesti bune, m-am mai calmat putin si am decis, asa cum fac cam mereu, sa las timpul sa decida pentru noi.
M-am intalnit cu un fost "rival" din copilarie/adolescenta si pentru a doua oara in scurt timp mi s-a reprosat ca sunt rea, ca am fost rautacioasa cu oamenii, etc, etc.
Asa o fi. Monica e rea. Poate de asta sunt si asa de nepasatoare si ma sperie.
Mi-am facut o imagine prea buna despre mine.
Dar despre asta am sa scriu cand am timp...
zi frumoasa!
12 aug. 2009
Jurnal de bord: Ziua 7
Azi a fost o zi tare frumoasa...
Dimineata am inchiriat o barca si am umblat pe canale. A fost extraordinar de frumos, mi-a placut mult. Am avut noroc sa dam peste o colonie mare de pelicani, lebede, egrete... ca in zilele alea trecut in care faceam excursii in Delta si ne minuam de toate lucrurile frumoase si pure ce inca mai sunt pe planeta asta.
Am continuat ziua cu o masa la localnici, cu icre de casa (de care stiu si eu sa fac), bors de peste traditional si gogosi. Borsul de peste a fost foarte bun, si asta zice cineva care nu prea mananca bors de peste.
Dupa amiaza mi-am petrecut-o muncind, rezultatele muncii sunt tot pe www.videofil.ro, acolo unde al meu sef tine neaparat sa puna si corespondenta speciala. Pe principiu: corespondentul nostru special plecat pe concediul si banii lui, fara diurna, la cort, direct din campusul Anonimul.
Nu cred ca e necesar sa mai spun ca nu imi pare rau nici o secunda ca sunt aici.
Maine ar fi trebuit sa plecam, dar ne-am rugat unii de altii pana ne-am prelungit sederea cu o zi.
Din ce in ce mai multe fete cunoscute, amintiri din liceu, vremuri frumoase cu oameni frumosi.
In seara asta canta Maria Magdalena Danaila, pe principiul: "Ce mai faci, mersi bine/ Cred ca mi-a fost dor de tine. Nu ne-am mai plimbat pe sub castani/ De vreo suta si ceva de ani..." si este ploaie de stele. Si evident, filmele.
Perseidele imi nasc amintiri cu corturi (si in sfarsit doarm si eu in cort in noaptea ploii de stele) si numarat de stele, analiza pe culori si pe coada. Frumooosss...
Fug. Incepe sa cante!!!!
Dimineata am inchiriat o barca si am umblat pe canale. A fost extraordinar de frumos, mi-a placut mult. Am avut noroc sa dam peste o colonie mare de pelicani, lebede, egrete... ca in zilele alea trecut in care faceam excursii in Delta si ne minuam de toate lucrurile frumoase si pure ce inca mai sunt pe planeta asta.
Am continuat ziua cu o masa la localnici, cu icre de casa (de care stiu si eu sa fac), bors de peste traditional si gogosi. Borsul de peste a fost foarte bun, si asta zice cineva care nu prea mananca bors de peste.
Dupa amiaza mi-am petrecut-o muncind, rezultatele muncii sunt tot pe www.videofil.ro, acolo unde al meu sef tine neaparat sa puna si corespondenta speciala. Pe principiu: corespondentul nostru special plecat pe concediul si banii lui, fara diurna, la cort, direct din campusul Anonimul.
Nu cred ca e necesar sa mai spun ca nu imi pare rau nici o secunda ca sunt aici.
Maine ar fi trebuit sa plecam, dar ne-am rugat unii de altii pana ne-am prelungit sederea cu o zi.
Din ce in ce mai multe fete cunoscute, amintiri din liceu, vremuri frumoase cu oameni frumosi.
In seara asta canta Maria Magdalena Danaila, pe principiul: "Ce mai faci, mersi bine/ Cred ca mi-a fost dor de tine. Nu ne-am mai plimbat pe sub castani/ De vreo suta si ceva de ani..." si este ploaie de stele. Si evident, filmele.
Perseidele imi nasc amintiri cu corturi (si in sfarsit doarm si eu in cort in noaptea ploii de stele) si numarat de stele, analiza pe culori si pe coada. Frumooosss...
Fug. Incepe sa cante!!!!
Intre ura si iubire
In aer pluteste miros de mare si in boxe e soulstorm.
Intre iubire si ura e o linie atat de fina incat e periculos sa mergi pe muchie. Nu ai sa poti ura niciodata cu adevarat un om daca nu l-ai iubit anterior cu acea iubire unica si profunda in care ai da totul. Iar ura ta nu ai numi-o ura, ai numi-o oricum altcumva, fiindu-ti frica sa-ti ascunzi iubirea atat de puternica care te-a guvernat zile, luni, ani si mai ales acele clipe.
Nu cunosc ce inseamna ura, desi am fost atat de aproape, la fel de aproape pe cat am fost de iubire. Poate chiar am iubit, pote chiar mi-am trait acea unica experienta dar mi-a fost prea frica sa alunec pe acea muchie si sa-mi declar ura, nerecunoscund profunzimea sentimentului care m-a bantuit zile de-a randul.
Mi-este foarte frica sa nu alunec acum, pe o muchie. Sa ma duc in extrema cealalta. N-as vrea sa fiu in contratimp.
Pentru ca intre ura si iubire e o muchie la fel de subtire. Si e usor sa alunecam in directii diferite. Nu poti ura un om care te iubeste, dar sunt sigura ca poti iubi un om care te uraste, chiar si la modul declarativ.
Ura si iubirea sunt doua cuvinte mari, asa ca inlocuiti in intreg textul cuvintele cu altele doua: teama, respectiv a-ti fi drag de cineva.
si stii ce?
Eu cred ca intre iubire si ura exista doar linia fina a iertarii. Si a uitarii, a resemnarii, a acceptarii. E doar o linie. E doar un pas. Si daca nu mi-ar fi atat de frica probabil ca l-as face si azi si maine.
Intre iubire si ura e o linie atat de fina incat e periculos sa mergi pe muchie. Nu ai sa poti ura niciodata cu adevarat un om daca nu l-ai iubit anterior cu acea iubire unica si profunda in care ai da totul. Iar ura ta nu ai numi-o ura, ai numi-o oricum altcumva, fiindu-ti frica sa-ti ascunzi iubirea atat de puternica care te-a guvernat zile, luni, ani si mai ales acele clipe.
Nu cunosc ce inseamna ura, desi am fost atat de aproape, la fel de aproape pe cat am fost de iubire. Poate chiar am iubit, pote chiar mi-am trait acea unica experienta dar mi-a fost prea frica sa alunec pe acea muchie si sa-mi declar ura, nerecunoscund profunzimea sentimentului care m-a bantuit zile de-a randul.
Mi-este foarte frica sa nu alunec acum, pe o muchie. Sa ma duc in extrema cealalta. N-as vrea sa fiu in contratimp.
Pentru ca intre ura si iubire e o muchie la fel de subtire. Si e usor sa alunecam in directii diferite. Nu poti ura un om care te iubeste, dar sunt sigura ca poti iubi un om care te uraste, chiar si la modul declarativ.
Ura si iubirea sunt doua cuvinte mari, asa ca inlocuiti in intreg textul cuvintele cu altele doua: teama, respectiv a-ti fi drag de cineva.
si stii ce?
Eu cred ca intre iubire si ura exista doar linia fina a iertarii. Si a uitarii, a resemnarii, a acceptarii. E doar o linie. E doar un pas. Si daca nu mi-ar fi atat de frica probabil ca l-as face si azi si maine.
11 aug. 2009
Jurnal de bord: Ziua 6
Gata, au inceput zilele nebune.
Aseara am stat la film pana pe la 2, am vazut un film frumos canadiana, Away from her (am si scris despre), o porcarie de scurtmetraj corean si inca cateva filme, mai mult sau mai putin importante.
Azi am vazut Stella, un alt film foarte dragut, francez. Nu am apucat sa scriu inca despre el, dar o voi face, oricum in noaptea asta pe la 2 e in reluare.
Am muncit azi, dar mi-a si placut, am mai cunoscut oameni... am fost si la plaja putin, dar deja nu mai ardea soarele sa-mi inegresc mai rau pielea.
Am intrat deja intr-un fel de monotonie foarte placuta, m-as putea obisnui cu viata asta: somn, filme, scriere, mancat, plaja, trocarici, iar filme... e placut relaxant.
Am descoperit ca nu mai pot sa beau alcool, este a 6-a zi cand ma chinui la un pahar de bere, azi incerc unul de vodka, tot fara succes.
Din pacate mai e putin pana la plecare... se vor termina zilele de leneveala si mai ales o sa-mi lipseasca noptile de dormit la cort. Aseara a fost cald si bine... nu m-as mai muta de aici.
Sunt asa bine si linistita... incerc sa las deoparte nelinistile pe care le provoci zilnic... neintelegerile si intrebarile.
Nu mai vreau sa plec de aici, acasa e realitatea...
Aseara am stat la film pana pe la 2, am vazut un film frumos canadiana, Away from her (am si scris despre), o porcarie de scurtmetraj corean si inca cateva filme, mai mult sau mai putin importante.
Azi am vazut Stella, un alt film foarte dragut, francez. Nu am apucat sa scriu inca despre el, dar o voi face, oricum in noaptea asta pe la 2 e in reluare.
Am muncit azi, dar mi-a si placut, am mai cunoscut oameni... am fost si la plaja putin, dar deja nu mai ardea soarele sa-mi inegresc mai rau pielea.
Am intrat deja intr-un fel de monotonie foarte placuta, m-as putea obisnui cu viata asta: somn, filme, scriere, mancat, plaja, trocarici, iar filme... e placut relaxant.
Am descoperit ca nu mai pot sa beau alcool, este a 6-a zi cand ma chinui la un pahar de bere, azi incerc unul de vodka, tot fara succes.
Din pacate mai e putin pana la plecare... se vor termina zilele de leneveala si mai ales o sa-mi lipseasca noptile de dormit la cort. Aseara a fost cald si bine... nu m-as mai muta de aici.
Sunt asa bine si linistita... incerc sa las deoparte nelinistile pe care le provoci zilnic... neintelegerile si intrebarile.
Nu mai vreau sa plec de aici, acasa e realitatea...
Jurnal de bord: fara numar
... sau povestea cormoranului.
Asta e inafara zilelor numerotate, pentru ca am uitat-o.
Unde pescuieste Alex, pe canal, e un cormoran puturos. Unul care s-a plictis sa-si prinda singur prada si sta pe langa pescari. le fura pestele din undita, de pe mal... de unde apuca.
Acum vreo doua zile s-a agatat in unditele pescarilor. Asa ca l-au prins, l-au legat cu snurul de la shortul lui Alex si i-au pus un prosop in cap. Ca orice pasare, a zis ca e noapte si a dormit. Peste vreo 3 ore i-au dat drumul.
Ieri... aceeasi poveste. A venit, l-au legat, i-au dat drumul...
Este deja noul lor prieten.
Asta e inafara zilelor numerotate, pentru ca am uitat-o.
Unde pescuieste Alex, pe canal, e un cormoran puturos. Unul care s-a plictis sa-si prinda singur prada si sta pe langa pescari. le fura pestele din undita, de pe mal... de unde apuca.
Acum vreo doua zile s-a agatat in unditele pescarilor. Asa ca l-au prins, l-au legat cu snurul de la shortul lui Alex si i-au pus un prosop in cap. Ca orice pasare, a zis ca e noapte si a dormit. Peste vreo 3 ore i-au dat drumul.
Ieri... aceeasi poveste. A venit, l-au legat, i-au dat drumul...
Este deja noul lor prieten.
10 aug. 2009
Jurnal de bord: Ziua 5
Nici nu mai stiam a cata zi e... a trebuit sa ma uit in urma.
E tot mai bine aici, desi ma trec stari tot mai ciudate.
azi am stat 5 ore pe plaja si m-am prajit rau de tot, sunt mai neagra...
Aseara baietii au vrut sa se uite la meci. Si cum astia n-au dat prima repriza, ne-am uitat pe net ca niste cocalari. Si cum nu se transpitea in direct, stateam pe siteuri de sport sa citim ce se intampla in fiecare minut si aveam reactii intarziate la masa. A fost foarte amuzant, Alexandra era un fel de comentator nedocumentat.
Campusul s-a umplut in seara asta, inca mai sunt cozi la receptie...
Aseara a fost foarte frig, am tremurat in sac... poate azi va fi mai bine.
A venit si Ghita, spre fericirea mea. Acum am si telefon mobil :P
Tot mai multi cunoscuti, ceea ce nu este chiar un plus....
Dor de el... vant... soare...
Plaja este superba si la fel de pustie... de maine va fi mai plin, dar ne cautam noi coltul de Paradis.
Mi-am luat si eu acreditarea de presa si ma plimb jmechera cu ecuson prin camping.
Alex a prins in sfarsit azi vreo 16 pestisori.
Pfoa... nici nu stiu ce sa mai scriu.Astept deschiderea de la festival... si filmele!
E tot mai bine aici, desi ma trec stari tot mai ciudate.
azi am stat 5 ore pe plaja si m-am prajit rau de tot, sunt mai neagra...
Aseara baietii au vrut sa se uite la meci. Si cum astia n-au dat prima repriza, ne-am uitat pe net ca niste cocalari. Si cum nu se transpitea in direct, stateam pe siteuri de sport sa citim ce se intampla in fiecare minut si aveam reactii intarziate la masa. A fost foarte amuzant, Alexandra era un fel de comentator nedocumentat.
Campusul s-a umplut in seara asta, inca mai sunt cozi la receptie...
Aseara a fost foarte frig, am tremurat in sac... poate azi va fi mai bine.
A venit si Ghita, spre fericirea mea. Acum am si telefon mobil :P
Tot mai multi cunoscuti, ceea ce nu este chiar un plus....
Dor de el... vant... soare...
Plaja este superba si la fel de pustie... de maine va fi mai plin, dar ne cautam noi coltul de Paradis.
Mi-am luat si eu acreditarea de presa si ma plimb jmechera cu ecuson prin camping.
Alex a prins in sfarsit azi vreo 16 pestisori.
Pfoa... nici nu stiu ce sa mai scriu.Astept deschiderea de la festival... si filmele!
si-am sa evadez
Azi m-am certat cu trupul meu. Nu intelege si incerc sa-l fac sa ma asculte...
Am inceput cu sanul drept caruia i-e dor de tine, ma intreaba si n-am ce sa-i raspund. Am continuat cu degetele ce inca tremura si cauta nedefinit ceva. Incerc sa le controlez dar tot mai des nu ma asculta.
Si umaru-mi se zbate cautand al tau umar sa se sprijine si doar i-am zis...
Incontrolabil, reactie dupa reactie, nimic nu ma mai asculta, nimic nu intelege.
Le spun sa uite. Buzele s-au uscat si piele arde. Am dus-o la soare sa se bucure. S-a colorat si a continuatn sa fie trista. Am dus-o in mare, am udat-o cu apa sarata si lacrimile nu i s-au mai vazut.
I-am spus degetului mic de la mana stanga sa nu astepte sa fie sarutat si ochilor ca nu se vor mai vedea in nici un fel in ochii lui.
Mi-am rugat genunchiul sa nu mai tremure, acum nu mai are nici un motiv. Si talpilor sa nu ma mai friga, nu mai fugim nicaieri, nu ne mai grabim.
Urechea stanga se plimba nestapanita in jurul meu, nu o mai pot stapani, tot crede ca te ascund, poate o sa-i soptesti tu intr-o zi ca nu o mint.
Si spatele imi tremura, asteapta sa se lipesca de pieptul tau, sa-ti simta bratele incolacite, dar i-am zis si lui ca nu...
Va trebui intr-o zi sa imi tradez trupul, sa fug din el. Caci nu ma crede.
Am inceput cu sanul drept caruia i-e dor de tine, ma intreaba si n-am ce sa-i raspund. Am continuat cu degetele ce inca tremura si cauta nedefinit ceva. Incerc sa le controlez dar tot mai des nu ma asculta.
Si umaru-mi se zbate cautand al tau umar sa se sprijine si doar i-am zis...
Incontrolabil, reactie dupa reactie, nimic nu ma mai asculta, nimic nu intelege.
Le spun sa uite. Buzele s-au uscat si piele arde. Am dus-o la soare sa se bucure. S-a colorat si a continuatn sa fie trista. Am dus-o in mare, am udat-o cu apa sarata si lacrimile nu i s-au mai vazut.
I-am spus degetului mic de la mana stanga sa nu astepte sa fie sarutat si ochilor ca nu se vor mai vedea in nici un fel in ochii lui.
Mi-am rugat genunchiul sa nu mai tremure, acum nu mai are nici un motiv. Si talpilor sa nu ma mai friga, nu mai fugim nicaieri, nu ne mai grabim.
Urechea stanga se plimba nestapanita in jurul meu, nu o mai pot stapani, tot crede ca te ascund, poate o sa-i soptesti tu intr-o zi ca nu o mint.
Si spatele imi tremura, asteapta sa se lipesca de pieptul tau, sa-ti simta bratele incolacite, dar i-am zis si lui ca nu...
Va trebui intr-o zi sa imi tradez trupul, sa fug din el. Caci nu ma crede.
9 aug. 2009
...stari
Nu e o coincidenta.
Si nu ai sa poti sa negi.
Nu-ti intoarce chipul, caci n-ai sa-mi mai vezi privirea.
Nu fugi de tine, nu fugi de mine.
Nu-ti pasa, nu o sa-mi mai pese.
Nu cred in coincidente. Si nu mai cred in mine.
Nu iti mai cer sa ma ajuti, iti cer sa faci ce iti doresti.
Nu renunt, caci mi-am promis asta.
Dar cu sila nu am sa te fac sa-ti fie bine. Si ce rost ar mai avea?
Si nu ai sa poti sa negi.
Nu-ti intoarce chipul, caci n-ai sa-mi mai vezi privirea.
Nu fugi de tine, nu fugi de mine.
Nu-ti pasa, nu o sa-mi mai pese.
Nu cred in coincidente. Si nu mai cred in mine.
Nu iti mai cer sa ma ajuti, iti cer sa faci ce iti doresti.
Nu renunt, caci mi-am promis asta.
Dar cu sila nu am sa te fac sa-ti fie bine. Si ce rost ar mai avea?
Jurnal de bord: Ziua 4
Aseara ne-am plimbat ca fetele. Eu si Iela am facut o incursiune in prea frumosul satuc de la capatul Dunarii.
Am prins apusul in port si niste peisaje extraordinar de frumoase, am deranjat un cuplu care se abureau pe marginea pontonului, am asistat la o cearta conjugala. Ne-am gandit la genul asta de femei care nasc tragedii si mi-am zis ca intr-o zi am sa scriu o carte despre femei necunoscute care au nascut tragedii in vietile barbatilor pe care ii cunosc.
Am primit cadou o pereche de cercei superbi, turqouise, evident. Se potriveau cu tricoul care l-am purtat ieri, ala de la Dini cu Vodafone.
Tot aseara ne-am asezat pe o banca in centrul orasului si am depanat amintiri. De la Eco, Speo, zile de liceu si nopti in paduri. A fost frumos, imi amintesc mereu cu mare drag de acele vremuri si de oamenii cu care imparteam acele clipe de fericire pura.
Intr-un final, ne-am intors pe luna plina in camping, unde Alex dormea intins in tot cortul. Am incercat sa ne ducem la agitatie sa stam la film, dar am nimerit un film prost, asa ca ne-am culcat si noi mai devreme, ca gainile. Am renuntat sa trezim un Pompilica si ne-am intins de-a latul, incantati fiind ca putem face asta. Traiasca Iulia si al ei cort imprumutat de mine!
Azi a fost zi de plaja... asta pana a venit furtuna si am fugit de ea! Cortul ne-a mai rezistat la inca o ploaie scurta. Iar cerul si marea au fost superbe in timp de furtuna.
Oricum, a fost o balaceala geniala, s-au mai linistit putin valurile, apa este calduta si plaja la fel de frumoasa. Am alergat, ne-am udat, Alex ne-a aratat niste scheme de kung-fu (abia acum am inteles de ce s-au uitat ei la Ultimul samurai), a facut tumbe, a alergat si m-am tot intrebat de unde atata energie.
Evident, acum e la pescuit, din nou. Incearca sa se inteleaga cu cormoranii care ii fura pestele din undita, azi cica i-ar fi servit direct ca sa nu se mai complice.
Azi vin Alex cu Bogdan. Maine vine si Luana cu Vlad. Ne inmultim. De maine vor fi zile si nopti de film... abia astept!
Am prins apusul in port si niste peisaje extraordinar de frumoase, am deranjat un cuplu care se abureau pe marginea pontonului, am asistat la o cearta conjugala. Ne-am gandit la genul asta de femei care nasc tragedii si mi-am zis ca intr-o zi am sa scriu o carte despre femei necunoscute care au nascut tragedii in vietile barbatilor pe care ii cunosc.
Am primit cadou o pereche de cercei superbi, turqouise, evident. Se potriveau cu tricoul care l-am purtat ieri, ala de la Dini cu Vodafone.
Tot aseara ne-am asezat pe o banca in centrul orasului si am depanat amintiri. De la Eco, Speo, zile de liceu si nopti in paduri. A fost frumos, imi amintesc mereu cu mare drag de acele vremuri si de oamenii cu care imparteam acele clipe de fericire pura.
Intr-un final, ne-am intors pe luna plina in camping, unde Alex dormea intins in tot cortul. Am incercat sa ne ducem la agitatie sa stam la film, dar am nimerit un film prost, asa ca ne-am culcat si noi mai devreme, ca gainile. Am renuntat sa trezim un Pompilica si ne-am intins de-a latul, incantati fiind ca putem face asta. Traiasca Iulia si al ei cort imprumutat de mine!
Azi a fost zi de plaja... asta pana a venit furtuna si am fugit de ea! Cortul ne-a mai rezistat la inca o ploaie scurta. Iar cerul si marea au fost superbe in timp de furtuna.
Oricum, a fost o balaceala geniala, s-au mai linistit putin valurile, apa este calduta si plaja la fel de frumoasa. Am alergat, ne-am udat, Alex ne-a aratat niste scheme de kung-fu (abia acum am inteles de ce s-au uitat ei la Ultimul samurai), a facut tumbe, a alergat si m-am tot intrebat de unde atata energie.
Evident, acum e la pescuit, din nou. Incearca sa se inteleaga cu cormoranii care ii fura pestele din undita, azi cica i-ar fi servit direct ca sa nu se mai complice.
Azi vin Alex cu Bogdan. Maine vine si Luana cu Vlad. Ne inmultim. De maine vor fi zile si nopti de film... abia astept!
8 aug. 2009
Jurnal de bord: Ziua 3
Azi a fost o zi de leneveala si visare...
Dupa ce m-a usturat pielea ca am stat ieri ca o placinta si am adormit pe plaja, azi m-am hotarat sa stau cumintica in camping.
Alexei a plecat de dimineata la pescuit si nu s-a intors nici acum, desi cu 2 ore in urma avea o captura de 4 pesti! Pe la 11 a plouat. Si cortul a rezistat, deci suntem mandri. Speram sa fie si ultima ploaie de zilele astea, ca sa ma pot inegri mai rau decat sunt deja.
Am intalnit multi cunoscuti, ca in vremurile cand eram la liceu si ma intalneam cu ei pe faleza din Tulcea. Am fumat putin si pana plec poate n-am sa mai fumez de loc, ar fi un lucru bun pe care mi-l doresc foarte tare.
Aseara am stat la bere si am ras o gramada... baietii s-au uitat la Ultimul samurai desi nu inteleg nici acum de ce. Alex vroia sa dam petrecere, dar asta e deja alta poveste.
Am dormit la pranz in cort in acorduri de chitara. Colegii au cantat Tatiana Stepa si am apreciat :D.
E soare si e frumos. Azi am petrecut prea mult timp in fata calculatorului, am si muncit putin... Nu s-a terminat ziua, dar am zis ca poate mai pe seara las laptopul in cort.
Lumea a devenit mai pestrita. O domnisoara pe platforme si cercei bling bling a fost tinta mistourilor de dimineata. S-au rarit insa oamenii cu trolerele si pleaca si tineretul PSD de pe plaja! Ole!!!
Aseara venit si Cristi dar s-a instalat pe plaja, asa ca nu ne-am vazut inca. Oricum nu mai am telefon de orange, asa ca mai putina comunicare la capitolul asta.
Am dormit bine si am visat frumos. E bine in cort...
Si nu am intalnit nici un tantar, desi hotarasem deja ca numele primului bazaitor sa fie Vasilica.
Dupa ce m-a usturat pielea ca am stat ieri ca o placinta si am adormit pe plaja, azi m-am hotarat sa stau cumintica in camping.
Alexei a plecat de dimineata la pescuit si nu s-a intors nici acum, desi cu 2 ore in urma avea o captura de 4 pesti! Pe la 11 a plouat. Si cortul a rezistat, deci suntem mandri. Speram sa fie si ultima ploaie de zilele astea, ca sa ma pot inegri mai rau decat sunt deja.
Am intalnit multi cunoscuti, ca in vremurile cand eram la liceu si ma intalneam cu ei pe faleza din Tulcea. Am fumat putin si pana plec poate n-am sa mai fumez de loc, ar fi un lucru bun pe care mi-l doresc foarte tare.
Aseara am stat la bere si am ras o gramada... baietii s-au uitat la Ultimul samurai desi nu inteleg nici acum de ce. Alex vroia sa dam petrecere, dar asta e deja alta poveste.
Am dormit la pranz in cort in acorduri de chitara. Colegii au cantat Tatiana Stepa si am apreciat :D.
E soare si e frumos. Azi am petrecut prea mult timp in fata calculatorului, am si muncit putin... Nu s-a terminat ziua, dar am zis ca poate mai pe seara las laptopul in cort.
Lumea a devenit mai pestrita. O domnisoara pe platforme si cercei bling bling a fost tinta mistourilor de dimineata. S-au rarit insa oamenii cu trolerele si pleaca si tineretul PSD de pe plaja! Ole!!!
Aseara venit si Cristi dar s-a instalat pe plaja, asa ca nu ne-am vazut inca. Oricum nu mai am telefon de orange, asa ca mai putina comunicare la capitolul asta.
Am dormit bine si am visat frumos. E bine in cort...
Si nu am intalnit nici un tantar, desi hotarasem deja ca numele primului bazaitor sa fie Vasilica.
7 aug. 2009
In memoriam
Acum mai putin de un an, intr-un concert la Sala Palatului, Tatiana Stepa a urcat pe scena si a zis un lucru:
"In viata, daca pierzi iubirea nu mai ai de ales. Eu am avut de ales intre a inebuni si a canta. Am ales sa cant."
... nici nu stiu cum sa-mi exprim sentimentele... decat multumind pentru tot ce a cantat si pentru vocea aceea dureroasa pe care nu o vom mai auzi decat in inregistrari... si o sa ii mai multumesc domnului din Vama care a stat la concertul Tatianei langa mine. Si pe a carui obraji au curs lacrimi sincere...
"In viata, daca pierzi iubirea nu mai ai de ales. Eu am avut de ales intre a inebuni si a canta. Am ales sa cant."
... nici nu stiu cum sa-mi exprim sentimentele... decat multumind pentru tot ce a cantat si pentru vocea aceea dureroasa pe care nu o vom mai auzi decat in inregistrari... si o sa ii mai multumesc domnului din Vama care a stat la concertul Tatianei langa mine. Si pe a carui obraji au curs lacrimi sincere...
Jurnal de bord: Ziua 2
Aseara ne-am dus sa vedem farul. Eu eram cel mai somnoros copil din lume si tare mi-as fi dorit sa raman la cort si sa dorm... dar nu te pui cu 4 nebuni care te bat la cap.
Ne-am luat dupa lumina farului si am ajuns... la cimitir! Si daca tot eram in zona si Valeriei ii era frica sa intre, ne-am imprietenit imaginar cu o fantoma stabilita in cimitir. Am denumit-o generic Agripina 1900-1999 (anii i-a ales Vlad).
Tot aseara m-am vazut dupa 5 ani cu Ligia...
Am dormit foarte bine. Auzeam de la cateva corturi mai incolo Amintire cu haiduci. Uitasem cat de bine este sa dormi in cort. Genial, nimic nu se compara cu senzatia de dimineata, cand iesi afara si ti-e putin frig, deschizi ochii cu greu si cauti o sticla cu apa. Cred ca am visat frumos si am mai lasat din cosmaruri acasa.
Alexei a plecat de la 6 dimineata dupa rame. Dupa multe cautari, nu a reusit sa gaseasca decat 3. Si fiind doar 3, le-a si botezat pe doua dintre ele, cu a treia nu stiu ce a avut. Le chema Agripina si Veta.
Am plecat in recunoastere, am ocolit drumurile, intr-un final am ajuns la mare si am luat-o prin dunele de nisip, spre Dunare. Am avut ambitia de a merge chiar acolo, unde Dunarea se unsete cu marea. Alex a pescuit... (nu intrebati, n-a prins nimic)si noi ne-am bronzat. Mai exact, ne-am inegrit. O sa ma intorc tiganca.
Am stat toata ziua ba pe malul marii, ba pe al Dunarii, ca de... am facut cateva poze si ne-am intors abia dupa masa in camping.
Cateva poze de azi...
A fost umbrita intreaga zi de vestea mortii Tatianei Stepa. Puteti sa ma credeti nebuna, dar eu am pland mult la moartea lui Pittis. Iar vestea m-a lovit in moalele capului si mai adanc, in suflet. Acum o saptamana cantam la concertul ei din Vama... un barbat a plans langa mine pe tot parcursul concertului... si n-am vrut sa cred ca acest OM nu va mai fi printre noi, desi se stia ca boala avansase...
Dar sa trecem peste asta, desi e prea greu
Alta veste proasta e ca mi s-a stricat telefonul unde imi tin simul de orange. Pana luni nu mai sunt disponibila decat pe vodafone. Luni vine Oana si sper sa se descurce fetele sa-mi trimita un telefon...
A.... si spre finalul zilei alex a prins un peste! Nu era mai mare cat palma lui, dar era!
Ne-am luat dupa lumina farului si am ajuns... la cimitir! Si daca tot eram in zona si Valeriei ii era frica sa intre, ne-am imprietenit imaginar cu o fantoma stabilita in cimitir. Am denumit-o generic Agripina 1900-1999 (anii i-a ales Vlad).
Tot aseara m-am vazut dupa 5 ani cu Ligia...
Am dormit foarte bine. Auzeam de la cateva corturi mai incolo Amintire cu haiduci. Uitasem cat de bine este sa dormi in cort. Genial, nimic nu se compara cu senzatia de dimineata, cand iesi afara si ti-e putin frig, deschizi ochii cu greu si cauti o sticla cu apa. Cred ca am visat frumos si am mai lasat din cosmaruri acasa.
Alexei a plecat de la 6 dimineata dupa rame. Dupa multe cautari, nu a reusit sa gaseasca decat 3. Si fiind doar 3, le-a si botezat pe doua dintre ele, cu a treia nu stiu ce a avut. Le chema Agripina si Veta.
Am plecat in recunoastere, am ocolit drumurile, intr-un final am ajuns la mare si am luat-o prin dunele de nisip, spre Dunare. Am avut ambitia de a merge chiar acolo, unde Dunarea se unsete cu marea. Alex a pescuit... (nu intrebati, n-a prins nimic)si noi ne-am bronzat. Mai exact, ne-am inegrit. O sa ma intorc tiganca.
Am stat toata ziua ba pe malul marii, ba pe al Dunarii, ca de... am facut cateva poze si ne-am intors abia dupa masa in camping.
Cateva poze de azi...
A fost umbrita intreaga zi de vestea mortii Tatianei Stepa. Puteti sa ma credeti nebuna, dar eu am pland mult la moartea lui Pittis. Iar vestea m-a lovit in moalele capului si mai adanc, in suflet. Acum o saptamana cantam la concertul ei din Vama... un barbat a plans langa mine pe tot parcursul concertului... si n-am vrut sa cred ca acest OM nu va mai fi printre noi, desi se stia ca boala avansase...
Dar sa trecem peste asta, desi e prea greu
Alta veste proasta e ca mi s-a stricat telefonul unde imi tin simul de orange. Pana luni nu mai sunt disponibila decat pe vodafone. Luni vine Oana si sper sa se descurce fetele sa-mi trimita un telefon...
A.... si spre finalul zilei alex a prins un peste! Nu era mai mare cat palma lui, dar era!
6 aug. 2009
Jurnal de bord. Ziua 1
5.30 dimineata: trezirea. O noapte de doar 3 ore jumatate, vise prostesti, frica sa te pierd, ganduri, unde esti...
5:55 ... ma suna Pompilica: esti treaza? hai, pleaca, nu plecam nicaieri fara tine, sa nu cumva sa intarzii.
Ma conduce Iulia la microbuz, ajung la 6:30, Pompilicii iubiti si prezenti la datorie, cu marii rucsaci si un izopren si pentru copilul adoptat, adica eu.
Alex stie despre Sf Gheorghe de pe Google: "Un colt de Paradis".
Plecam, imi ocup timpul cu Academia Catavencu, adorm pe drum, te visez, inca nu te-am lasat acasa, esti inca cu mine, trebuie sa scap.
11:45 - Tulcea!!!
Orasul meu iubit, tata in fata blocului, biblioteca din sufragerie, Luana prezenta ca la apel, Monica mea venita sa ma vada pentru o ora... si apoi salupa.
Sfantul Gheorghe... un loc atat de frumos incat n-am sa pot spune prea multe. Cel mai fin nisip pe care l-am atins vreodata... si nu exagerez. Imi aduce aminte de nisipul acela de Sulina... Pe drum m-am tot gandit la Sulina si la drumul pe vapor.
Nici un loc in tara asta nu e mai frumos si mai pur ca Delta si spun asta fara sa exagerez... nu-mi vine sa cred ca sunt atat de multi romani care se duc in alte tari... si care nu au vazut niciodata Delta.
Plaja de aici e superba. Scoici albe si curate, apa limpede, nici urma de piatra sau alga, oameni frumosi, nisip fin. M-am batut cu valurile... m-au cam invins, dar tot le iubesc.
Cortul nu ne-a cazut inca... po sa va anunt daca se va intampla.
5:55 ... ma suna Pompilica: esti treaza? hai, pleaca, nu plecam nicaieri fara tine, sa nu cumva sa intarzii.
Ma conduce Iulia la microbuz, ajung la 6:30, Pompilicii iubiti si prezenti la datorie, cu marii rucsaci si un izopren si pentru copilul adoptat, adica eu.
Alex stie despre Sf Gheorghe de pe Google: "Un colt de Paradis".
Plecam, imi ocup timpul cu Academia Catavencu, adorm pe drum, te visez, inca nu te-am lasat acasa, esti inca cu mine, trebuie sa scap.
11:45 - Tulcea!!!
Orasul meu iubit, tata in fata blocului, biblioteca din sufragerie, Luana prezenta ca la apel, Monica mea venita sa ma vada pentru o ora... si apoi salupa.
Sfantul Gheorghe... un loc atat de frumos incat n-am sa pot spune prea multe. Cel mai fin nisip pe care l-am atins vreodata... si nu exagerez. Imi aduce aminte de nisipul acela de Sulina... Pe drum m-am tot gandit la Sulina si la drumul pe vapor.
Nici un loc in tara asta nu e mai frumos si mai pur ca Delta si spun asta fara sa exagerez... nu-mi vine sa cred ca sunt atat de multi romani care se duc in alte tari... si care nu au vazut niciodata Delta.
Plaja de aici e superba. Scoici albe si curate, apa limpede, nici urma de piatra sau alga, oameni frumosi, nisip fin. M-am batut cu valurile... m-au cam invins, dar tot le iubesc.
Cortul nu ne-a cazut inca... po sa va anunt daca se va intampla.
inainte sa plec...
Cateva cuvinte as mai avea sa-ti spun, acum, inainte sa plec.
Nu am ce sa-ti marturisesc, stii deja totul, caci m-am deschis ca o carte, tot ce-a trebuit sa faci a fost sa te opresti o clipa si sa meditezi. Astept... am asteptat si inca am sa mai astept. Nu o fapta, ci doar un gand. Si-ntr-o zi ai sa intelegi tot... de ce, cum, care e drumul, unde e sfarsitul.
Nu pot sa mint spunandu-ti ca nu doare. Si da, acolo, intr-un colt al ei, va trai speranta si n-ai sa-mi iei nimic.
Exista o solutie, o alta decat cea atat de evidenta si intr-o zi am sa o gasesc.
Azi plec si iau cu mine ceva atat de drag. Nu stiu cum imi va fi fara tine cum nu stiu cum imi este cu tine cu adevarat. N-am sa te parasesc o clipa pentru ca esti parte din fiinta mea. Si n-as putea pleca doar jumatate...
Poti sa arunci cuvinte si sa ranesti, n-am sa vreau sa te ascult. E simplu, daca vrei sa ma gonesti va trebui sa o spui. Dar stim amandoi ca nu ai avea curajul. Ai sa astepti ziua in care eu voi intoarce spatele si voi inchide usa. Dar acum te intreb eu pe tine si te rog gandeste-te bine: te-ai gandit macar o clipa cum va arata apoi viata ta fara mine, parte din ea?
Stiu... e bine sa stii ca exista acolo un suflet la care poti sa fugi oricand si care va sti cand si cum sa te imbratiseze, cum sa-ti stranga mana si sa-ti mangaie chipul, cum sa-ti sarute urechea dreapta atunci cand dormi.
Dar intr-o zi vei privi in ochii mei si nu vei mai vedea nimic. Voi fi o straina pentru tine... si te intreb acum... inainte sa plec: ce vei simti?
Nu am ce sa-ti marturisesc, stii deja totul, caci m-am deschis ca o carte, tot ce-a trebuit sa faci a fost sa te opresti o clipa si sa meditezi. Astept... am asteptat si inca am sa mai astept. Nu o fapta, ci doar un gand. Si-ntr-o zi ai sa intelegi tot... de ce, cum, care e drumul, unde e sfarsitul.
Nu pot sa mint spunandu-ti ca nu doare. Si da, acolo, intr-un colt al ei, va trai speranta si n-ai sa-mi iei nimic.
Exista o solutie, o alta decat cea atat de evidenta si intr-o zi am sa o gasesc.
Azi plec si iau cu mine ceva atat de drag. Nu stiu cum imi va fi fara tine cum nu stiu cum imi este cu tine cu adevarat. N-am sa te parasesc o clipa pentru ca esti parte din fiinta mea. Si n-as putea pleca doar jumatate...
Poti sa arunci cuvinte si sa ranesti, n-am sa vreau sa te ascult. E simplu, daca vrei sa ma gonesti va trebui sa o spui. Dar stim amandoi ca nu ai avea curajul. Ai sa astepti ziua in care eu voi intoarce spatele si voi inchide usa. Dar acum te intreb eu pe tine si te rog gandeste-te bine: te-ai gandit macar o clipa cum va arata apoi viata ta fara mine, parte din ea?
Stiu... e bine sa stii ca exista acolo un suflet la care poti sa fugi oricand si care va sti cand si cum sa te imbratiseze, cum sa-ti stranga mana si sa-ti mangaie chipul, cum sa-ti sarute urechea dreapta atunci cand dormi.
Dar intr-o zi vei privi in ochii mei si nu vei mai vedea nimic. Voi fi o straina pentru tine... si te intreb acum... inainte sa plec: ce vei simti?
4 aug. 2009
daca vrei, eu sunt de vina
Imi e greu sa scriu pentru altii pentru ca mereu scriu pentru mine si despre mine aici. Dar pentru ca faci parte din mine, am sa incerc sa fac asta acum.
Cum am mai spus-o, uneori nu te cunosti tu cum te cunosc eu. Stiu cateva lucruri adunate de-a lungul vietii, adunate din experientele mele si din a celor din jur. Deci nu vorbesc chiar in necunostinta de cauza.
Si am sa iti zic asa: daca fugi de sentimentele tale, ele nu or sa dispara. Daca te ascunzi, nu inseamna ca va fi mai bine. Daca inlocuiesti, nu e acelasi lucru.
Iubirea nu e doar flori si curcubee. Iubirea inseamna si multe lacrimi si e doar de un fel. Invata din jur. Daruieste. Lasa-te sa simti. De fapt aici gresesti tu... nu simti, nu mai simti, ti-e frica, nu vrei sa te arunci cu capul inainte, alegi cea mai usoara varianta. Stiu ca e greu si simti ca nu-ti permiti sa mai suferi o data. Dar e si frumos. Caci sunt acei fiori... acele mici bucurii. Acele gesturi.
Pur si simplu nu poti fi de gheata, nu ai voie, pentru ca ai atat de oferit. Si pentruca exista macar un suflet acolo undeva care ar face orice pentru iubirea ta.
Vrei sa ingropi trecutul? Atunci rupe-te de tot de el, cu toate drumurile care duc acolo. Sunt atat de multe lucruri care iti aduc aminte de ea? Scapa de ele! fugi, daca asta e solutia ta si chiar daca oamenii din jur, inclusiv eu, te judeca pentru asta. Nu gresi ingropandu-te in lucruri pe care nu le doresti. Daca tot te lupti pentru ceva, fa-o pentru ce merita.
Nici nu stiu daca mai exista solutia cu lupta pentru tine, caci nu esti suficient de hotarat sau pregatit pentru asta. N-ai putea fi niciodata ca mine, sa te bucuri ca daruiesti si sa te multumesti cu maruntisuri din care sa iti iei fericirea. Tu vrei totul. Dar gandeste si ca daca nu ai totul, cealalta varianta e nimic.
Meriti sa fii iubit si eu stiu asta, altfel nu as fi ales aceasta varianta. Imi ziceai ieri ca nu intelegi de ce eu am ales sa ma chinui in halul asta... pentru ca nici macar o clipa nu am vazut asta ca un chin. Am ales varianta de a ma bucura ca pot darui, am ales sa ma bucur de sentimentele mele chiar daca nu mi se raspunde la fel. Intr-o zi... sper ca lucrurile sa se intoarca.
Daca vrei ca sa fie vina mea, ma poti uri pe mine. Eu te determin sa gresesti, eu iti bag prostii in cap, eu te abat de la drum. Da, te abat, pentru ca mergi pe un drum atat de gresit... pentru ca nu simti, pentru ca nu te bucuri... ti-am zis intr-o zi ca am sa ma retrag cand am sa te vad fericit. Nu esti! Si stim asta. Si ai ales varianta comoda in loc sa lupti pentru fericire.
Vreau sa fii fericit, vreau sa vad in ochii tai acea lucire pe care eu n-am cunoscut-o niciodata. Si nu fac asta din rautate, crede-ma. Chiar daca te chinuie, trebuie sa existe un capat si am sa te insotesc pana acolo, chiar daca n-am sa raman si de acolo o sa inceapa drumul meu in cautarea capatului.
La naiba! Mi se pare ca am fost atat de seaca in postul asta si n-am scris nimic din ceea ce vroiam cu adevarat sa-ti zic... probabil ca o sa mai urmeze cateva...
Cum am mai spus-o, uneori nu te cunosti tu cum te cunosc eu. Stiu cateva lucruri adunate de-a lungul vietii, adunate din experientele mele si din a celor din jur. Deci nu vorbesc chiar in necunostinta de cauza.
Si am sa iti zic asa: daca fugi de sentimentele tale, ele nu or sa dispara. Daca te ascunzi, nu inseamna ca va fi mai bine. Daca inlocuiesti, nu e acelasi lucru.
Iubirea nu e doar flori si curcubee. Iubirea inseamna si multe lacrimi si e doar de un fel. Invata din jur. Daruieste. Lasa-te sa simti. De fapt aici gresesti tu... nu simti, nu mai simti, ti-e frica, nu vrei sa te arunci cu capul inainte, alegi cea mai usoara varianta. Stiu ca e greu si simti ca nu-ti permiti sa mai suferi o data. Dar e si frumos. Caci sunt acei fiori... acele mici bucurii. Acele gesturi.
Pur si simplu nu poti fi de gheata, nu ai voie, pentru ca ai atat de oferit. Si pentruca exista macar un suflet acolo undeva care ar face orice pentru iubirea ta.
Vrei sa ingropi trecutul? Atunci rupe-te de tot de el, cu toate drumurile care duc acolo. Sunt atat de multe lucruri care iti aduc aminte de ea? Scapa de ele! fugi, daca asta e solutia ta si chiar daca oamenii din jur, inclusiv eu, te judeca pentru asta. Nu gresi ingropandu-te in lucruri pe care nu le doresti. Daca tot te lupti pentru ceva, fa-o pentru ce merita.
Nici nu stiu daca mai exista solutia cu lupta pentru tine, caci nu esti suficient de hotarat sau pregatit pentru asta. N-ai putea fi niciodata ca mine, sa te bucuri ca daruiesti si sa te multumesti cu maruntisuri din care sa iti iei fericirea. Tu vrei totul. Dar gandeste si ca daca nu ai totul, cealalta varianta e nimic.
Meriti sa fii iubit si eu stiu asta, altfel nu as fi ales aceasta varianta. Imi ziceai ieri ca nu intelegi de ce eu am ales sa ma chinui in halul asta... pentru ca nici macar o clipa nu am vazut asta ca un chin. Am ales varianta de a ma bucura ca pot darui, am ales sa ma bucur de sentimentele mele chiar daca nu mi se raspunde la fel. Intr-o zi... sper ca lucrurile sa se intoarca.
Daca vrei ca sa fie vina mea, ma poti uri pe mine. Eu te determin sa gresesti, eu iti bag prostii in cap, eu te abat de la drum. Da, te abat, pentru ca mergi pe un drum atat de gresit... pentru ca nu simti, pentru ca nu te bucuri... ti-am zis intr-o zi ca am sa ma retrag cand am sa te vad fericit. Nu esti! Si stim asta. Si ai ales varianta comoda in loc sa lupti pentru fericire.
Vreau sa fii fericit, vreau sa vad in ochii tai acea lucire pe care eu n-am cunoscut-o niciodata. Si nu fac asta din rautate, crede-ma. Chiar daca te chinuie, trebuie sa existe un capat si am sa te insotesc pana acolo, chiar daca n-am sa raman si de acolo o sa inceapa drumul meu in cautarea capatului.
La naiba! Mi se pare ca am fost atat de seaca in postul asta si n-am scris nimic din ceea ce vroiam cu adevarat sa-ti zic... probabil ca o sa mai urmeze cateva...
3 aug. 2009
... si altii imi spun...
ANM: acum cateva luni mi-ai zis ca ai sa incetezi, ca nu ai sa mai vorbesti cu el, ca ai sa inchizi sentimentele...
Monyk: dar nu am facut nimic, nu am facut nici o prostie. Nu am sa-l dau afara din viata mea, nu vreau, nu pot.
ANM: Cand ai sa intelegi ca acest om nu iti face bine, nu iti da nimic pozitiv si ca ai nevoie de ceva mai bun?
Monyk: mi-e drag si imi face bine, chiar daca nu pe termen lung. da, stiu, o sa ma calmez intr-o zi, dar nu stiu cand
ANM: mi-as dori din tot sufletu sa te stiu bine si fericita cu un om care te merita si care te respecta si care nu are un comportament schimbator in functie de vremea de afara
Monyk: si unde sa il gasesc?
ANM: eu asta am inteles. Si sa stii ca ii este bine si sunt oameni cu care poti fi fara sa te ascunzi! nu il tine de rezerva pe asta - nu e corect sincer fata de tine in primu rand
Monyk: crezi ca daca ar fi altcineva mi-as bate capul cu el?
Monyk: da, nu e corect
ANM: SUNT MULTI OAMENI LASI CARE NU STIU SA SI CONTROLEZE UNELE PORNIRI SI APOI FUG
Monyk: dar nu intelegi ca el nu mi-a cerut niciodata asta. E ce am ales eu, si tot eu trebuie sa ma decid. Dar nu pot, mi-e greu. asta sunt eu, asa sunt invatata, stiu ca este o greseala
ANM: DE CE TRAIESTI IN MINCIUNA? nu tre sa il cauti, crede-ma. Cand Dumnezeu o sa vrea ai sa vezi cand nu te astepti mai putin
Monyk: da.. stiu... of....
Monyk: e asa de ciudat... ca eu tot pe el il vreau
ANM: doar cerem dar de dat nu dam nimic in schimb ,,,,, incearca din putinu tau timp sa iti rezervi si pentru tine
Monyk: si nu inteleg de ce a fost sa fie asa
ANM: de ce incerci sa faci mai mult decat este posibil?
Monyk: pentru ca imi face foarte mult bine prezenta lui
ANM: "Si in povestea mea esti si tu". dar sunt oameni care merita acest lucru. nu esti corecta fata de tine
ANM: e duplicitar nu te merita
Monyk: da.. tu ai dreptate in tot ce zici
Monyk: la fel cum ma privesc eu in oglinda
Monyk: cand sunt alta
ANM: sunt foarte dezamagita sincera sa fiu de toti oamenii si mai mult de atat, de mine. din greselile mele incerc sa ti aduc o minge mai aproape de realitate
Monyk: si eu sunt dezamagita de mine. dar totodata am descoperit o bucurie...
Monyk: care nu stiu de unde as lua-o din alta parte
ANM: oare nu exista si altceva care sa te bucure decat un barbat care mai este cu cineva si care pe deasupra are si un comportament ciudat si ciufut?
ANM: eu zic sa mai analizezi problema si ai sa realizezi ca acel om a fost in viata ta O CEVA ACoLo pentru a-ti da seama ceea ce meriti si ceea ce valorezi tu. cand AI SA IL PRIVESTI SAU CAND AI SA AUZI DE EL AI SA REALIZEZI CA NICI NU L-AI CUNOSCUT SI CA ESTE ZERO PT TINE
ANM: CREDE-MA. SI INCEARCA SA RETII CE TI SCRIU AI SA TRECI MAI USOR PESTE SI NU AI SA AI NEVOIE DE CEVA MAI MULT
Monyk: poate asa e la tine. la mine e greu
Monyk: niciodata n-am facut asa
ANM: ca nu ai vrut tu si ca te multumesti cu putin
ANM: uita-te in oglinda si gandeste-te la tot ceea ce ai insemnat tu pana acum. oare chiar merita ca un om ca ista sa iti suceasca destinul, mintea, fiinta din tine. PE TINE CA OM CA UN INTREG? oare el te vrea asa de mult cum il vrei tu?
Monyk: o sa imi pun cap la cap tot ce mi-ai zis aici .
Monyk: dar stiu ca nu ma vrea la fel de mult
ANM: stii, totusi continui in asta. La ce iti ajuta?
Monyk: nu cer nimic in schimb. e o chestie de aia bolnavicioasa
Monyk: nu ma mint, stiu in ce m-am bagat, stiu ce simt, a fost alegerea mea, nu pot sa acuz pe nimeni, sunt sentimentele mele
ANM: stai, nu fa lobby pt el ca nu e necesar. el stie ce simti si dc ar fi cu bun simt nu ti ar da ocazia sa fii in prez lui. sa mai existe si alte lucruri si faze de genu ista
Monyk: dar imi da ocazia pentru ca eu imi doresc asta. tu nu intelegi ca as inebuni daca mi-ar lua lucrurile astea?
ANM: te rog frumos nu poti sa zici asta ca el nu ar avea nici o vina
Monyk: nu intelegi ca eu le cer, eu le caut?
Monyk: nu, nu are!
Monyk: si chiar prin absurd daca ar avea faptul ca eu insist ca nu are inseamna ceva
Monyk: inseamna ca el e mult pt mine
Monyk: da stiu, suna aiurea
ANM: AOILEUUU NU TE MERITA MAI COPILEEE
ANM: cum sa te fac sa intelegi
ANM: meriti ceva mai bun mult mai bun
Monyk: eu inteleg tot ce imi zici tu
Monyk: stiu si cum e bine si corect
ANM: si totusi?
Monyk: teoretic lucrurile sunt foarte clare
Monyk: practic e altceva
Monyk: ca lucrurile care se intampla langa el imi fac bine
ANM: ma rog la Dumnezeu sa ti lumineze mintea sincer
Monyk: ca prezenta lui ma face mai frumoasa, ca imi place de mine cand zambesc in prezenta lui, cand vorbesc
Monyk: ca ma simt bine
Monyk: nu stiu
Monyk: daca ar aparea cineva in viata mea care sa imi ofere toate aceste lucruri si care sa poata fi al meu, probabil ca as inceta
Monyk: dar nu am facut nimic, nu am facut nici o prostie. Nu am sa-l dau afara din viata mea, nu vreau, nu pot.
ANM: Cand ai sa intelegi ca acest om nu iti face bine, nu iti da nimic pozitiv si ca ai nevoie de ceva mai bun?
Monyk: mi-e drag si imi face bine, chiar daca nu pe termen lung. da, stiu, o sa ma calmez intr-o zi, dar nu stiu cand
ANM: mi-as dori din tot sufletu sa te stiu bine si fericita cu un om care te merita si care te respecta si care nu are un comportament schimbator in functie de vremea de afara
Monyk: si unde sa il gasesc?
ANM: eu asta am inteles. Si sa stii ca ii este bine si sunt oameni cu care poti fi fara sa te ascunzi! nu il tine de rezerva pe asta - nu e corect sincer fata de tine in primu rand
Monyk: crezi ca daca ar fi altcineva mi-as bate capul cu el?
Monyk: da, nu e corect
ANM: SUNT MULTI OAMENI LASI CARE NU STIU SA SI CONTROLEZE UNELE PORNIRI SI APOI FUG
Monyk: dar nu intelegi ca el nu mi-a cerut niciodata asta. E ce am ales eu, si tot eu trebuie sa ma decid. Dar nu pot, mi-e greu. asta sunt eu, asa sunt invatata, stiu ca este o greseala
ANM: DE CE TRAIESTI IN MINCIUNA? nu tre sa il cauti, crede-ma. Cand Dumnezeu o sa vrea ai sa vezi cand nu te astepti mai putin
Monyk: da.. stiu... of....
Monyk: e asa de ciudat... ca eu tot pe el il vreau
ANM: doar cerem dar de dat nu dam nimic in schimb ,,,,, incearca din putinu tau timp sa iti rezervi si pentru tine
Monyk: si nu inteleg de ce a fost sa fie asa
ANM: de ce incerci sa faci mai mult decat este posibil?
Monyk: pentru ca imi face foarte mult bine prezenta lui
ANM: "Si in povestea mea esti si tu". dar sunt oameni care merita acest lucru. nu esti corecta fata de tine
ANM: e duplicitar nu te merita
Monyk: da.. tu ai dreptate in tot ce zici
Monyk: la fel cum ma privesc eu in oglinda
Monyk: cand sunt alta
ANM: sunt foarte dezamagita sincera sa fiu de toti oamenii si mai mult de atat, de mine. din greselile mele incerc sa ti aduc o minge mai aproape de realitate
Monyk: si eu sunt dezamagita de mine. dar totodata am descoperit o bucurie...
Monyk: care nu stiu de unde as lua-o din alta parte
ANM: oare nu exista si altceva care sa te bucure decat un barbat care mai este cu cineva si care pe deasupra are si un comportament ciudat si ciufut?
ANM: eu zic sa mai analizezi problema si ai sa realizezi ca acel om a fost in viata ta O CEVA ACoLo pentru a-ti da seama ceea ce meriti si ceea ce valorezi tu. cand AI SA IL PRIVESTI SAU CAND AI SA AUZI DE EL AI SA REALIZEZI CA NICI NU L-AI CUNOSCUT SI CA ESTE ZERO PT TINE
ANM: CREDE-MA. SI INCEARCA SA RETII CE TI SCRIU AI SA TRECI MAI USOR PESTE SI NU AI SA AI NEVOIE DE CEVA MAI MULT
Monyk: poate asa e la tine. la mine e greu
Monyk: niciodata n-am facut asa
ANM: ca nu ai vrut tu si ca te multumesti cu putin
ANM: uita-te in oglinda si gandeste-te la tot ceea ce ai insemnat tu pana acum. oare chiar merita ca un om ca ista sa iti suceasca destinul, mintea, fiinta din tine. PE TINE CA OM CA UN INTREG? oare el te vrea asa de mult cum il vrei tu?
Monyk: o sa imi pun cap la cap tot ce mi-ai zis aici .
Monyk: dar stiu ca nu ma vrea la fel de mult
ANM: stii, totusi continui in asta. La ce iti ajuta?
Monyk: nu cer nimic in schimb. e o chestie de aia bolnavicioasa
Monyk: nu ma mint, stiu in ce m-am bagat, stiu ce simt, a fost alegerea mea, nu pot sa acuz pe nimeni, sunt sentimentele mele
ANM: stai, nu fa lobby pt el ca nu e necesar. el stie ce simti si dc ar fi cu bun simt nu ti ar da ocazia sa fii in prez lui. sa mai existe si alte lucruri si faze de genu ista
Monyk: dar imi da ocazia pentru ca eu imi doresc asta. tu nu intelegi ca as inebuni daca mi-ar lua lucrurile astea?
ANM: te rog frumos nu poti sa zici asta ca el nu ar avea nici o vina
Monyk: nu intelegi ca eu le cer, eu le caut?
Monyk: nu, nu are!
Monyk: si chiar prin absurd daca ar avea faptul ca eu insist ca nu are inseamna ceva
Monyk: inseamna ca el e mult pt mine
Monyk: da stiu, suna aiurea
ANM: AOILEUUU NU TE MERITA MAI COPILEEE
ANM: cum sa te fac sa intelegi
ANM: meriti ceva mai bun mult mai bun
Monyk: eu inteleg tot ce imi zici tu
Monyk: stiu si cum e bine si corect
ANM: si totusi?
Monyk: teoretic lucrurile sunt foarte clare
Monyk: practic e altceva
Monyk: ca lucrurile care se intampla langa el imi fac bine
ANM: ma rog la Dumnezeu sa ti lumineze mintea sincer
Monyk: ca prezenta lui ma face mai frumoasa, ca imi place de mine cand zambesc in prezenta lui, cand vorbesc
Monyk: ca ma simt bine
Monyk: nu stiu
Monyk: daca ar aparea cineva in viata mea care sa imi ofere toate aceste lucruri si care sa poata fi al meu, probabil ca as inceta
... povestea mea de la mare
Varianta povestii de la mare la mine va fi muuult mai lunga ca de, eu sunt fan al cuvintelor multe.
Povestea mea a inceput intr-o zi de joi, intr-un Supertico, alaturi de doi oameni care ma cunosc atat de bine si de atat de mult timp incat in fata lor nu trebuie sa mai joc nici un rol si alaturi de care ma simt in largul meu.
A continuat pe plaja din vama Veche cu Andries si al lui nou cantec "mi-am dorit de cand ma stiu/ sa am casa la sibiu". Eh... glumeam...
Serile... au fost 3 seri extraordinare. Folk You a fost mai mult ca oricand, a fost plin de oameni frumosi, de catece frumoase, de senzatii si sentimente pe care nu sunt in stare sa le exprim nici macar in scris, acolo unde ma exprim mai bine. Am plans la Tatiana Stepa. Eu si multi alti oameni din jurul meu. Este incredibil ce poate face o voce buna. Iar Maria Gheorghiu l-a facut pe Cristi sa se emotioneze intr-atat incat avea pielea gaina (hehe... te-am vazut!!!). M-au trecut des fiorii si am simtit cum trec lucruri si sentimente prin mine...
Emeric Imre a fost momentul meu, pentru mine si despre mine, a cantat genial alaturi de trupa, n-am sa ma opresc niciodata din a lauda ce face acest om cu o chitara si niste versuri mereu alese perfect. M-au trecut fiori continuu, simteam cum ma fac acolo bucati bucati si apoi ma intregesc.
A fost si Iris unde am urlat ca o nebuna si acum nu am voce. Alina Manole m-a binedispus, desi nu a cantat si Casatorie in stil italian, melodia care o asteptam eu. Chilian a facut o cheta pentru Fondul Ritzipoanca. Tudor Gheorghe a fost de neoprit. Gheorghe Zamfir... nici n-am cuvinte.
Si in povestea mea esti si tu. Prezent chiar si prin absenta, in firea lucrurilor sau in soaptele de valuri. O poveste intre real si imaginar, printre strangeri de inima si fiori, prin soapte si atingeri scurte. Si tot in povestea mea nu esti al meu si povestea doare, dar e povestea mea si am sa o traiesc pana la capat.
Si in povestea mea sunt oameni dragi. Alaturi de care au trecut orele fara sa imi dau seama. In povestea mea au fost brate calde si cuvinte frumoase, si sarituri in nisip, si dansuri fara sens, si rasarit de soare.
A fost o poveste frumoasa si acum vreau inapoi la mare. Si deja mi-e dor...
Povestea mea a inceput intr-o zi de joi, intr-un Supertico, alaturi de doi oameni care ma cunosc atat de bine si de atat de mult timp incat in fata lor nu trebuie sa mai joc nici un rol si alaturi de care ma simt in largul meu.
A continuat pe plaja din vama Veche cu Andries si al lui nou cantec "mi-am dorit de cand ma stiu/ sa am casa la sibiu". Eh... glumeam...
Serile... au fost 3 seri extraordinare. Folk You a fost mai mult ca oricand, a fost plin de oameni frumosi, de catece frumoase, de senzatii si sentimente pe care nu sunt in stare sa le exprim nici macar in scris, acolo unde ma exprim mai bine. Am plans la Tatiana Stepa. Eu si multi alti oameni din jurul meu. Este incredibil ce poate face o voce buna. Iar Maria Gheorghiu l-a facut pe Cristi sa se emotioneze intr-atat incat avea pielea gaina (hehe... te-am vazut!!!). M-au trecut des fiorii si am simtit cum trec lucruri si sentimente prin mine...
Emeric Imre a fost momentul meu, pentru mine si despre mine, a cantat genial alaturi de trupa, n-am sa ma opresc niciodata din a lauda ce face acest om cu o chitara si niste versuri mereu alese perfect. M-au trecut fiori continuu, simteam cum ma fac acolo bucati bucati si apoi ma intregesc.
A fost si Iris unde am urlat ca o nebuna si acum nu am voce. Alina Manole m-a binedispus, desi nu a cantat si Casatorie in stil italian, melodia care o asteptam eu. Chilian a facut o cheta pentru Fondul Ritzipoanca. Tudor Gheorghe a fost de neoprit. Gheorghe Zamfir... nici n-am cuvinte.
Si in povestea mea esti si tu. Prezent chiar si prin absenta, in firea lucrurilor sau in soaptele de valuri. O poveste intre real si imaginar, printre strangeri de inima si fiori, prin soapte si atingeri scurte. Si tot in povestea mea nu esti al meu si povestea doare, dar e povestea mea si am sa o traiesc pana la capat.
Si in povestea mea sunt oameni dragi. Alaturi de care au trecut orele fara sa imi dau seama. In povestea mea au fost brate calde si cuvinte frumoase, si sarituri in nisip, si dansuri fara sens, si rasarit de soare.
A fost o poveste frumoasa si acum vreau inapoi la mare. Si deja mi-e dor...
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
