1 apr. 2009

Nu puteti sa-mi luati credinta in oameni

Oamenii sunt atat de prefacuti si aparentele atat de inselatoare incat, in fiecare zi incep sa ma intreb tot mai mult de ce cred eu in ei. Poate din obisnuinta sau din incapatanare.
Vad clar in fata mea ca nu am dreptate, ca omul in care am crezut este altcineva si refuz sa cred. Cred in ce am stiut eu, in adevarul meu care nu este varianta reala.
Cand imi zicea Sim sa cred in ce vreau eu ii spuneam ca vreau adevarul, nu vreau sa ma mint cu nimic. Na! Ia de aici adevar!!! Cum iti este? Iti place? Nu... eu nu, Batman, Batman cum zice reclama sau Bamse, Bamse, cum spun eu.
Nu, n-are cum sa fie adevarat. Eu vreau sa cred in continuare. Nu puteti sa-mi luati asta cu toate adevarurile voastre. Nu puteti sa-mi luati credinta in oameni.
Tot din aduceri aminte citeamn un mail vechi si dureros in care mi se zicea ca sunt o prefacuta si cat de murdara existenta pot avea , cata micime... pacat de prima mea fatza, sau...da....e doar o fata. Intotdeauna "raul" este fata adevarata.
Da, da. era vorba despre mine. Si am facut pe cineva sa creada asta despre mine, fie ca e adevarat fie ca nu era. Ma gandesc ca acum platesc pentru asta, cum spuneam, cred ca totul se plateste.
Iar daca pentru cele rele iti iei repede rasplata, pentru cele bune e mult mai greu.
Na Monico!!! In ce mai crezi? Crezi tu in oameni? Tu chiar nu vezi ca fiecare joaca un rol? Crezi tu ca poti sa treci dincolo de interfata de administrare (ca la calculatoare) si ajungi acolo unde trebuie? Crezi tu ca citesti repede oamenii si alegi ce e bun in ei? Ete nah! Trezeste-te Monica, lumea nu e asa de simpla! Iar oamenii in care vrei sa crezi nu sunt tocmai cei pe care ii crezi tu!
Iar eu... nu, nu, eu vreau sa cred. Imi zicea Alexei ca am eu un dar de a gasi oameni de calitate si mai mult de atat, calitatea mea este aceea de a-i pastra langa mine cu anii. Asa o fi. Dar cand ma insel? Cand calitatea nu este tocmai calitate?
Atunci ce fac? Cand vreau cu sau fara calitate sa-i pastrez desi stiu ca nu ar avea ce sa caute in peisajul pe care eu mi-l doresc?
Na Monico! Mai crezi in oameni? Nu mai bine te-ai muta tu in casuta aia imaginara de la munte, departe de orice tip de civilizatie? Sa cresti capre, cu cateva gaini si cei doi caini mari si frumosi care sa alerge si pisica neagra care sa doarma cu tine?
Cred in oameni pentru ca azi e 1 aprilie. Si nu e nici o pacaleala in viata mea, azi ii sarbatoresc pe Pompilicesti. Oameni care mi-au facut viata mai frumoasa.
Si pentru ca daca ma insel uneori... e pentru ca am inselat si eu la randul meu pe altii.

1 comentarii:

Schoolgirl spunea...

Buna...
Daca esti interesata de hainute dragute la preturi mici arunca o privire in blogul meu-linkul de mai jos, rascoleste prin etichete si poate vei gasi ceva ce iti place:)
Multumesc

http://schoolgirlswardrobe.blogspot.com/