zambetul curat din coltul inimii si soarele trecand de pleoapele inchise

Cam asa arata o dupa-amiaza aproape perfecta. Zic asta pentru ca mai e loc pana la perfectiune.
Reteta: se ia un om drag, cub de gheata de data aceasta.
Ne intalnim, primesc un imens buchet de narcse albe (peste 100 de narcise, nu cred a a stat nimeni sa le numere la cat de multe sunt). Si asta e doar inceputul. Primesc si cadou, cel mai frumos cadou care mi l-as fi dorit acum, un bloc de desen, cu acuarele si pensule.
Ca sa continui prea frumoasa dupa-amiaza, se merge in parc, o plimbare, multi copii, oameni cu catei, multe zambete inocente. Stat pe banca, povesti amuzante si amintiri frumoase, o umbra de melancolie si povesti despre luna plina si seara de florii. Dor de padure si de cort, amintiri cu foc de tabara.
Urmeaza o plimbare, o vata pe bat, stat in fund pe iarba si glicemie crescuta. Miros de proaspat, vant cu zambete.
Sssssttt.... suna telefonul. inchei povestea unei zile de vineri.
"zambetul curat din coltul inimii si soarele trecand de pleoapele inchise"

Cam asa arata o dupa amiaza comuna ce poate fi transformata mereu in una frumoasa