8 apr. 2009

Cine n-are o Monica al lui...

Monica mea mi-a pus astazi pe tava, in fata mea, doua probleme. De fapt nici macar nu e vorba de probleme, e o situatie pe care o cunosc si in fata careia ma aflu de ceva timp.
Doar ca ea e pentru mine mereu ca dusul rece. Daca eu ma ascund dupa copac, ea o sa vina sa il taie. Daca ma ascund dupa deget, o sa mi-l mute. Si tot asa.
Si mi-a pus ea doua intrebari care eu am sa le generalizez putin:
1. Cat de mult din ceea ce fac e din bunatate sau altruism si cat de mult e din egoismul ala... uite cat sunt eu de buna si restul nu am fost si uite ca eu merit...?
2. Ce imi aduce mie asta si care e binele meu?

Na Monico... (si acum vorbesc cu mine) - cum te descurci tu cu mintea limpezita in fata acestor doua intrebari a caror raspunsuri pe loc sunt usor de gasit. Dar la o a doua privire...
Recunosc ca nu fac multe lucruri din bunatate si imi astept oarecum rasplata, linistea sa ii zicem acum. Dar oare linistea e tot ce astept? Hm... oarecum ciudat si nu stiu daca vreau sa gasesc raspunsul la intrebarea asta.
Si da... ce am eu de castigat, ce aduce nou in viata mea, cate zambete si cate regrete adun. Habar nu am, desi nu neg ca nu m-am gandit.
E ciudat sa alegi asa pe moment sa pornesti la un drum care nu are intoarcere. Dar pot sa abandonez oricand, stiu asta.
Si trebuie sa stii si tu asta. E doar o incercare. La o abatere, eu n-am sa mai pot sa iert acum.
E melodia aia... tre sa mi-o amintesc... one last chanse before i said goodbye...

Total pe dinafara subiectului, voiam sa precizez cat sunt de mandra de mica mea copila... si de teatrul din viata iei. Te iubesc mult de tot scump copil si tu stii asta >:D< (da cris, stiu ca te enerveaza emoticonurile de mess in scriere pe blog, mereu cand imi vine sa pun cate unu ma gandesc la ce ziceai tu, dar mai scapa).

1 comentarii:

Anonim spunea...

si eu te iubesc mult monicule...sper sa te fac mandra mereu mereu....de mult asteptam momentul sa apara ceva sa te sun.....>:D< te iubesc mult tare (luana)