sa invat ceea ce voi deja stiti

Ai sa ma intrebi poate intr-o zi de ce toate acelea. Raspunsul este simplu si nu cred ca o sa am curajul nici macar atunci, in ultimul ceas, sa il dau direct.
Pentru ca te iubeam.

Pentru ca mi-a fost frica sa recunosc si mai bine m-as fi ascuns 3 metri sub pamant decat sa iti zic ca te iubeam. Am preferat sa fac toate sacrificiile care am crezut ca duc spre fericirea ta.
Asa am crezut ca imi arat iubirea. Eram naiva, acum stiu. Atunci credeam ca, daca iubesti pe cineva cu adevarat, renunti la tot ca sa il vezi fericit. M-am lasat calcata in picioare si m-am transformat intr-un om atat de prefacut incat uneori ma uram. Dar imi repetam ca o fac pentru o cauza buna. Te-am mintit si am stiut ca intr-o zi asta o sa se intoarca impotriva mea.
Imi repetam ca nu conteaza fericirea sau bucuriile mele, ci doar fericirea ta. Credeam, naiva fiind, ca voi fi fericita vazandu-te pe tine fericit, nu conta ca alaturi de mereu altcineva sau ca rana mea se adancea in fiecare zi.
Ajunsesem un om mizerabil pana l-am intalnit pe el, care a avut rolul de a-mi deschide mintea.
Nu invatasem atunci si nu stiu nici acum ca dragostea inseamna si egoism. Ca a iubi inseamna si a-ti dori pentru tine si a exprima asta. Nu stiu nici acum sa exprim asta, abia am invatat sa-mi doresc.
De asta. De asta am facut lucrurile atunci asa cum le-am facut. De asta am dat nastere la ... un fel de ura, eu care dau nastere in jurul meu la iubire. Sunt un om la fel de comun ca toti ceilalti, oricat mi-ar placea sa cred uneori ca sunt diferita.

Si da, te-am iubit, dar nu cu acea dragoste unica. Te-am admirat, venerat, uneori, in mintea mea, chiar obsesiv. Ti-am iubit sufletul si sentimentul de libertate care il emanai, te iubeam pentru ca langa tine ma simteam libera si gandul la tine, desi prezent mai tot timpul, nu ma lega in nici un fel.

Te-am iubit de trei ori: intr-o dimineata de primavara, cand incepuse sa se lumineze afara si eu dormeam in cort. Se crapa de ziua si se aseza frigul, tremuram in somn si ma ghemuisem. Ai venit si ai pus un sac de dormit pe mine. Nu am deschis ochii, ar fi putut fi oricine altcineva dar eu am stiut ca ai fost tu. Daca as afla si acum ca a fost altcineva, tot nu as crede ca atunci nu te-am iubit.
Te-am mai iubit intr-o noapte de vara cand ne-am asezat mai departe de focul de tabara si de oamenii din jurul lui, cand era senin si frumos, te durea capul si-ti legasei in jurul tamplei o bandana cu steagul americii. Pusesem intre noi casetofonul cu baterii si ma obligai sa ascult Ada Milea desi atunci nu imi placea. Te-am iubit atunci pentru ca aveai ochii inchisi si nu ma vedeai cum te priveam. Si pentru ca atunci cand am inchis eu ochii tu ai vazut o stea cazatoare (copilaresc si patetic, dar atunci te-am iubit).
Te-am mai iubit intr-o dimineata cand m-am trezit cu mult inaintea ta. Imi luam adio de la tine in sufletul meu si am simtit cat te iubeam. Te-am privit aproape o ora pana sa ma ridic. Atunci am simtit si am invatat ce inseamna durerea.

As vrea sa invat din asta, sa apara din nou cineva in viata mea care sa ma elibereze. De la care sa invat din nou ca nu poti depinde de o singura persoana pentru ca atunci cand va pleca din viata ta nu vei avea nimic.
As vrea sa invat ca iubirea nu inseamna numai sacrificiu, ci inseamna a te bucura de tot ce iti daruieste persoana de langa tine. As vrea sa invat din nou ca a iubi nu inseamna doar bucuria de a darui, ci si fericirea de a primi. Sa-l vad pe cel de langa mine ca face sacrificii pentru mine, sa il vad ca ofera ca sa nu simt ca tot ceea ce daruiesc eu arunc in 4 zari. Nu mai vreau sa invat pe nimeni sa iubeasca pentru ca, mai apoi, o alta sa se bucure de asta.
As vrea atat de mult sa scap de darul asta... sa dau afara si sa nu mai fiu un simplu om... sa invat ceea ce voi deja stiti.