Marele Singuratic

Recitesc (oare pentru a cata oara) cartea mea de capatai daca as putea s-o numesc asa, Marele Singuratic.
Probabil ca ati observat deja asta la statusurile mele care vorbesc despre singuratate si despre comunicare si despre oameni si despre cuvinte. Iubesc cartea asta cu toate ideile pe care mi le (re)aduce aminte si in care am crezut mereu.
Rasfoiesc foaie cu foaie cartea ce acu a devenit foarte uzata, cu foi care s-au rupt dar sunt la locul lor, cu adnotari pe margine si randuri intregi subliniate. Ce am invatat eu din Marele Singuratic?
Ca indiferent de cat de sus ai cadea, ai sa te poti ridica.
Ca nu ai de ce sa iti fie frica de nimic, nici macar de singuratate. "singuratatea te vindeca de durerile pe care tot ea le provoaca, cu conditia sa o privesti in fata. Cand nu esti, atunci e foarte rau!"
Iubesc cartea asta si as rasfoi=o oricand fila cu fila si stiu ca de fiecare data gasesc un nou sens lucrurilor din ea si din viata mea. Am vazut in Marele Singuratic oameni din viata mea, m-am vazut pe mine si am vazut lupta pe care am dus-o cu ganduri si sentimente in care am crezut mai mult si mai putin.
Nu este cea mai buna carte care am citit-o, am citit zeci de carti mult superioare. Dar pentru mine asta ramane ACEA carte. Care mi-a dezvaluit adevaruri care erau in fata mea si pe care nu le puteam vedea.
Este cartea care mi-a dat raspunsuri la intrebari pe care nici macar nu stiam ca le am. "Fiindca intotdeauna dorim lucruri nemotivate, cele motivate fiind cele care ne chinuiesc pe noi".
Daca ma intrebati de ce am obsesia cu aceasta carte... e pentru ca personajul a iesit invingator in lupta cu destinul. A fost lovit, a cazut, s-a ridicat si a reusit sa nu urasca pe nimeni din asta desi ar fi avut pe cine. Adica nu a fost mic asa cum parea in ochii altora. In schimbul acestui lucru, a reusit ceva ce putini reusesc: sa fie liber, sa nu-l lege nimic de nici un lucru material sau moral. Singur si liber si totusi fericit.
Adevar care s-a schimbat oarecum, pentru ca si iubirea isi are locul ei in viata, iubire care chiar daca nu aduce numai fericiri si care in cazul cartii se termina mai mult decat nefericit, iti lasa totusi un zambet, o libertate si o implinire.
\simti ca ai dreptul sa gandesti si sa faci orice.
Mi-era dor de cartea asta.. cred ca mi-era dor sa mai petrec timp cu cartile mele...