un cactus si o soparla

Mi-a dat azi Livia acest link foarte foarte tare.
Si pentru cei ce n-au chef sa dea clik, am sa dau un copy paste la povestea asta simpatica.

"a venit şi prima noapte pentru şopârlă şi kaktus. soarele îşi aduna lumina şi o ducea în altă parte. umbrele începeau să joace peste tot. odată cu umbrele venea şi răceala.

şopârla se uita în părţi speriată, unde ar putea fugi. kaktusul se întristă şi se juca cu rădăcinile cărora nu le mai vedea rostul. noaptea era grea pentru amândoi.

când şopârla era pe cale să amorţească, kaktusul a învelit-o cu rădăcinile şi a tras-o sub el. şi, atunci, între ei, răsări un soare micuţ, dar care era mai mult decât suficient pentru un kaktus şi o şopârlă".

Nice, nu? :P imi plac cactusii...

...

"kaktusul fara nici o radacina infipta in nisip a stat langa soparla o zi. cand a vrut sa se rostogoleasca, soparla i-a spus: stai, sunt soparla ta pentru un week-end.

a trecut si week-end-ul si kaktusul iar si-a luat avant sa se rostogoleasca. stai, sunt soparla ta pentru o saptamana.

a trecut si saptamana si kaktusul s-a pornit iar. esti al meu pe doua saptamani, doar al meu, si eu sunt a ta, i-a zis soparla.

si au trecut doua saptamani pana kaktusul s-a rostogolit. singur, pe nisipul fierbinte. trebuia sa-si aminteasca. e doar un kaktus. si ea - doar o soparla. si nu exista nimic mai rau decat un cactus fara radacini.

kaktusul a inkis okii si s-a rostogolit. departe, in sinele cat un pustiu fara granite. intr-o zi se va opri. si poate se va intalni cu soparla. o soparla, va zice el. un kaktus, va zice ea. si vag, parca isi vor aminti de o poveste auzita de la cineva. despre un kaktus si o soparla."

Aaaaa! Am gasit si continuarea:

"în timp ce luna se învârtea ameţitor în jurul pustiului, şopârla s-a pierdut de kaktus.

s-a aşezat pe o moviliţă, dar căldura movilei s-a stins rapid, luându-i-o şi pe cea a şopârlei. pleoapele şopârlei se închideau de ger, zeii pustiurilor au trimis o iarnă uscată, menită să pună la încercare cele mai fierbinţi fiinţe.

pleoapele şopârlei s-au închis pe orizontală, ea a picat într-un întuneric pe care nu-l bănuia vreodată.

de departe, kaktusul a simţit asta. era obişnuit cu frigul, cu care a trăit până atunci în el. a închis ochii, şi din tot verdele pe care îl putea avea pe timp de iarnă, i-a şoptit, atât de încet, cât să audă şopârla: trezeşte-te, vino să te încălzesc cu toţi zeii adunaţi într-un pumn de nisip, atât cât ochii să ţi se deschidă şi să se bucure de lumină."