Zambesc...

- esti bine, zambesti?
- da, sunt bine, zambesc (zise monica cu gura pana la urechi). Tu zambesti?
- da
- esti sigur???
- da, serios.
Sper ca ai vorbit serios si ca zambeai.
Mie inca mi se pare ireal tot ce s-a intamplat azi. Nu ma gandec la nimic, nu conteaza ce va fi, doar incerc sa traiesc ce e in prezent.
Am zis azi si am repetat de 100 de ori ca nu-mi vine sa cred, ca asa ceva nu mi se intampla mie, dar e real si e al naibii de frumos.
Nu cred ca mi s-a intamplat vreodata ca ceva sa ma faca sa nu mai pot vorbi, sa nu mai articulez cuvinte, sa nu am replici.
Nu, nu sunt visatoare. Sunt chiar prea realista dar n-am sa las asta sa-mi ia momentul.
Nu-mi vine totusi sa cred ca cineva poate face ceva atat de frumos pentru mine sau legat de mine.
Da, zambesc, zambesc cu totul. Si da, indiferent de orice, vreau sa zambesti si tu, din suflet.
pls... dream a little dream of me...