ratiune

Cand sunt trista, nehotarata sau nervoasa, organismul meu se revolta.
E o revolta fizica, ca si cum mi-ar da doua palme si m-ar trezi la realitate: ce naiba ai Monico, cu ce pierzi timpul? Sunt lucruri mai importante! Copiii mor de foame in Somalia!
Asa m-am trezit eu de dimineata si am dat tot afara din mine (poetica imagine, nu vroiati sa o stiti) si apoi m-am gandit... sunt atat de multe lucruri importante in viata...
Intrebam de curand ce sa aleg intre ratiune si instinct si toata lumea mi-a spus instinct! Oameni buni, sunteti nebuni? Daca ne ghidam dupa instincte ajungem animale si de ce mai avem creier? la ce e util daca nu la a ne controla instinctele si a face alegerile bune?
Cate greseli facem fara sa ne dam seama in numele instinctului... incredibil!
Eu caut solutia. Soluti nu aia a lu' Mitza care in vine in cap de fiecare data cand rostesc cuvantul solutie. Ci urmatoarea: un procent de nebunie plus ceva instinct plus un procent cam de 50% de ratiune, mai punem si simtire si le lasam sa isi faca de cap. Dar nu pot renunta la ratiune.
Vreau sa stiu de ce sunt om si nu animal, iar motivul e exact asta: gandesc si fac alegeri!