o simpla poza...

M-am regasit astazi intr-o poza pe care mi-a facut-o saptamana trecuta (marti parca) Alex altfel decat ma stiu sau ma cunosc eu.
O poza frumoasa, adevarat.
Stiu despre ce vorbeam cand mi-a facut Alex poza. Stiu ca batea soarele si eram dupa colt, la firma. Si vorbeam despre ceva foarte frumos. Cu sperante si zambet tamp. Eram oarecum fericita. Linistita si multumita. Stiu ca par trista... dar eram chiar bine. Si acum, cand ma gandesc la asta, zambesc. Zambesc frumos.
Radeam de mine si de oamenii din jur, luam lucrurile in gluma si ma simteam foarte... eu.
Incredibil ca lucrurile s-au schimbat atat de repede in cateva zile. Am zis eu ca e de la vreme. Daca nu ar fi inorat in fiecare zi (azi macar s-a oprit ploaia) ar fi mai simplu.
Mi-am reamintit de mine uitandu-ma azi la poza asta. Si chestia asta mi-a facut ziua mai frumoasa, mi-a readus zambetul. Ma simt in stare sa dau piept cu oamenii. Nu mi-e frica sa privesc pe oricine in ochi. Nu am de ce, oricum sunt puternica.
Da, am fricile mele. Angoasa si anxietatea.
Dar stii ce... eu tot cea mai frumoasa din orasul acesta voi ramane!
Si din toate orasele in care ma voi afla.