Nu fiti timizi! Cei timizi nu se distreaza!

Toata lumea asteapta o postare de la mine in care sa povestez weekendul care a trecut si care se astepta a fi unul din cele mai frumoase. Si asa a fost.
Am avut langa mine oamenii dragi din viata mea (au lipsit cateva persoane speciale, dar stiu ca macar cu sufletul au fost acolo si oricum au sughitat).
Am facut o gramada de lucruri mai mult sau mai putin nebunesti, am aflat ca "bataia e rupta din rai, furatul e sanatos si ca cei timizi nu se distreaza!". Multumim pisi pentru aceste invataturi! :))
Nu, nu va dau detalii picante (na Carmen ca nu o sa afli de pe blog nimic!) ca nu despre asta e vorba.
Este vorba de faptul ca de ieri dimineata nu pot vorbi din cauza unei raguseli datorata tipatului excesiv despre care Pisi nu m-a invatat ca dauneaza grav sanatatii mele, din cauza tavalitului prin zapada la 5 dimineata si a fumului. Pot sa mai zic ca as'noapte eram in tren cu un mare rucsac, un laptop, o geaca in plus si o planta pe care le-am carat de la Sibiu, apoi in tren, metrou si acum la birou. Tot n-am aflat daca sunt cam planta sau nu, eu zic s-o intreb pe ea.
Pot sa mai zic ca am reusit intr-o singura seara (de fapt voi ati reusit) sa imi dea de doua ori lacrimile de fericire si o data sa ma buseasca si plansul (tot de fericire) si credeti-ma, nu am baut. Nu mai incercasem de mult sentimentul asta... cand iti vine sa plangi de fericire, dar unii oameni chiar sunt extraordinari. Cantecelul, cutia cu cercei si declaratiile de dupa, insotite de imbrastisarile respective care le simti pur si simplu, si nu fizic.
Da, as putea sa amuz lumea (sau sa o oripilez) povestind si despre "provocare sau provocare"... dar mai bine nu! Sa mai ramana si in casa!
Imi pare rau ca o sa scriu asta ca o sa ii creasca lu Dini orgoliul prea tare (nu ca nu ar da pe afara exagerat de mult) dar de data asta cea mai frumoasa replica i-a apartinut lui si trebuie sa o notez. Vineri, cand am ajuns si ne pupam noi acolo in grup imi zice asta: "Ce faci tu copchile, ai venit acasa?". Si sa va mai zic un secret... cand am suflat in lumanarea pe tort... dorinta mea a fost legata de asta. Ma gandisem la o alta dorinta pentru ziua mea... dar m-am uitat in jur si nu mi-am dorit nimic mai mult.
Este extraordinar sa nu-ti doresti macar pentru cateva momente nimic mai mult decat ce ai deja.
Serios. Nu pot spune ca sunt fericita ca asta e prea mult, nu exista. Dar pot sa zic ca au fost momente in care am fost pe deplin fericita si nu mi-am dorit nimic altceva, nu m-am gandit la altceva inafara de clipa. Si va multumesc mult pentru asta, oameni dragi si speciali si frumosi si aroganti si gelosi si nebuni si buni si ciudati si mai putin ciudati, veseli sau tristi, porci sau magari.
Si nu fiti timizi! Cei timizi nu se distreaza!