DAR...

Ma sperie oamenii indragostiti si fericiti. Nu ma intelegeti gresit, ma bucur pentru ei. Dar ma sperie.
Oamenii care sunt pregatiti sa faca totul pentru cineva, sa lase totul din lucrurile in care credeam si sa isi creeze o alta realitate, care depind intr-u totul de un singur om (cu tot cu romantismul la pachet, cu asta nu sunt de acord). Ma sperie, si inca rau. Pe de alta parte ii invidiez.
Ma intreb daca eu as putea fi vreodata asa, daca am fost vreodata asa (nu, nu cred. Poate daca m-ar fi iubit la fel de mult as fi devenit... sau poate nu!). Daca voi fi vreodata asa, daca ma va lovi ceva candva.
Oki, ma entuziasmez si eu, dar la mine lucrurile sunt ceva mai rationale. Aseara imi zicea un prieten ca ar trebui sa las mai mult instinctul sa-si faca de cap. Insa la mine lucrurile se continua mereu cu un mare DAR, ...
Deci... daca gasiti reteta indragostirii asteia, datimi-o si mie. Ar merge, macar o data in viata, sa o incerc.