Empatie

Empatie = durerea ta in sufletul meu
Sentimentul ala cand stiu ca nu esti bine. Cand as vrea sa patrund in sufletul tau, sa le iau pe toate asupra mea si sa te las liber.
Adun dureri in sufletul meu ca intr-un cos de gunoi. Am adunat lucruri inutile si grele. Am zis ca nu mai fac asta, ca ma fac "rea si diabolica".
Poate e chiar o fata a mea, cine stie? Fie ca o ascund fie ca v-o arat voua, nu mai conteaza asta acum.
De cateva zile imi tot trec prin minte o gramada de lucruri pe care vreau sa le scriu pe blog.
Lucruri care sunt legate de cotidian, de ce vad si aud, de ce ma intreb si ce imi raspund, dar parca pur si simplu ideile acelea nu le pot asterne pe hartie.
Ma trezesc in fata monitorului si ma simt datoare sa scriu din fundul sufletului, din locul acela care doar eu il cunosc cu adevarat si unde am zis ca nu o sa permit oamenilor sa mai patrunda.
Am luat atat de multe decizii pe care le-am incalcat incat mi-e frica sa mai scriu despre orice decizie as lua-o acum.
Simt pur si simplu ca undeva acolo, unde o parte a sufletului meu a ramas, lucrurile nu merg bine deloc. Se numeste empatie. Nu iubire, nu dragoste, nu sentiment.
Se mai numeste uneori si mila.
Alteori se numeste drag de oameni.
Cum s-a ajuns aici... habar nu am, desi in fiecare zi gasesc noi si noi explicatii.
Sunt mai bine, daca asta vreti sa zici.
Se revolta corpul meu, ca de fiecare data. Durerea s-a transformat intr-una fizica, dar e mai usoara asa, chiar daca asta ar putea da nastere a unor mici tragedii in viata mea... randament slab la munca, fuga de oameni. De o saptamana am vreo 3 prieteni care tot insista sa ne vedem, banuid, saracii, ca nu sunt tocmai bine. Ii evit, parca nu pot privi in ochii acelora care mi-au spus ca asa va fi... care l-ar vorbi pe EL de rau sau care mi-ar explica ca el nu merita.
Nu vreau sa ii ascult si nu vreau sa-mi spuna ca oricum nu ma merita, ca el e de vina. Nu vreau sa stiu asta. Asta eu am hotarat atunci iar daca a fost greseala mea, lasati-ma sa imi iau singura pedeapsa.
Iar ea se numeste empatie...
cred ca ar trebui sa incerc sa dorm uneori, macar putin... n-am sa mai pot continua asa.