Zambete intr-o zi de miercuri cu o dimineata ciudata

Recunosc sentimentul.
Cand cunosti pe cineva care ti-e drag vrei sa-l faci partas la toate lucrurile frumoase pe care tu le-ai trait. Sa ii arati locurile tale in care candva ai zambit cu un motiv sau altul, sa cunoasca toate acele persoane minunate din viata ta care iti dau energia si speranta in mai bine, sa se bucure si sa sufere alaturi de tine. Crezi ca asa vei fi inteles mai usor.
De asta nu rezistam tentatiei de a face destainuiri. De asta oamenii dragi din viata mea stiu atatea lucruri despre mine, mare parte din trecut. Nu, nu traiesc in trecut asa cum aparent dau impresia.
Mi-e drag de voi. De fiecare om caruia ii zambesc dimineata, de voi cei pe care ii imbratisez cu drag si v-as lua peste tot cu mine, sa nu mai fiti departe niciodata, sa nu-mi mai fie dor de nimeni.
Iar trecutul cu bune si rele m-au invatat sa fiu ceea ce voi astazi inca iubiti la mine, pana nu o sa va razganditi si o sa plecati. Si atunci ma va durea, apoi imi va trece si voi zambi din nou.
Azi zambesc mult, fara un motiv anume si imi vine sa dansez, asa cum de mult n-am simtit.
Am imprumutat ceva din tine.
Ma vindec usor usor si incep sa-mi amintesc de ce aveam eu acel zambet si cum e sa fie liniste. Avem toti suisuri si coborasuri, dar simt ca pot sa urc acum si ca imi doresc asta foarte tare.