... de pe drum

m-ai aruncat intr-o groapa comuna, ca pe orice alt gunoi care a aparut mai mult sau mai putin intamplator in viata ta, fara sa stai sa gandesti sau sa te intrebi daca nu cumva, pe undeva, judecata ta a fost gresita.
Ai tras concluzii pe care ai vrut sa le tragi, fara sa intrebi sau sa vrei sa afli varianta reala.
E usor sa generalizezi, e mai greu sa iei oamenii pe rand. Eu nu cred in kkturile astea, pentru ca refuz sa cred ca n-ai inteles nimic din mine. Prefer sa cred, desi poate e mai dureros asa, ca ai avut nevoie de un motiv. Ai cautat sa ma indepartezi din viata ta, ai avut nevoie de motiv pentru asta si pur si simplu au fost pretexte.
Prefer sa iau durerea asupra mea, nu ma victimizez pentru asta. Prefer sa cred asa si nu-mi scot asta din cap decat sa ma gandesc ca ai dat tot acel timp si tot ce am vorbit si toate lucrurile in care am crezut pentru niste circumstante si niste concluzii trase gresit.
... gandurile astea le aveam vineri, pe autocar... in drum spre constanta.
Acum m-am intors.
Si din Constanta, si la gandurile mele, mai din prezent. Mai calm, mai frumos. Si mi-e pofta de conopida pane! Am zis~