Azi dimineata, pe la 5 m-am trezit sa ma intalnesc cu cineva de la mamaia mea de la sat (undeva departe, in Moldova). A mea mamaie (bunica, pentru necunoscatori) este cel mai sfant lucru care il am eu in viata. Stiu ca zicem asta toti despre bunicii nostri, dar a mea e cu adevarat speciala, si n-am sa dau argumente in acest sens, va trebui sa ma credeti pe cuvant.
In fine... mi-a trimis ea ce a avut pe acolo si... un biletel!
Serios. Bunica mea, de 76 de ani (cred) mi-a trimis un biletel. Cred ca l-a pus pe unchimiu sa il scrie, n-am inteles exact dar a fost cel mai emotionant lucru care mi s-a intamplat de mult timp incoace.
Si am sa incerc sa rescriu aici ce continea biletelul, ca sigur am sa ma uit mai des decat pe hartia de matematica scrisa cu un creion vechi, pe care am sa o pastrez, fireste, ca pe un lucru scump.
Monica (titlu, subliniat)
Mamaia tia pus acest mic pachetel carnia este de curcan de anul acesta tu discurcate poti sa di si lui Claudia facum vreitu nu Tan facut nulciuri iti pun 500 mii le sau... (aici nu inteleg)tem pupat mamaia l-am spus Sandu (si inca ceva ce nu inteleg)
Tind sa cred ca totusi l-a scris Sandu, mamaia- desi la varsta ei, scrie ceva mai bine, imi aduc aminte de pe acatistele care le avea pentru biserica. Adevarat ca acolo erau doar nume.
Si acu imi tremura putin mainile cand ma gandesc la ea. E incredibil cum sunt batranii si mai ales ea, care, trecuta prin atatea rele este cel mai oprimist si curajos om pe care-l cunosc. Femeia asta a trecut prin niste pierderi si lupte mult mai grave decat orice tragedie marunta de-a noastra: si-a pierdut sotul, la 3 ani dupa aceea fiica cea mai mica si cea mai iubita, apoi a trecut prin cancer si chimioterapie si n-are nici acum nici o problema in a alerga toata ziua de colo pana colo, in a face 5 km pana in oras si inapoi pe jos la cumparaturi, in a-si vizita rudele si prietenii.
Si daca vreodata imi mai zic sau ma plang ca vreau sa stiu ca exista cel putin un om care ma iubeste mult pe lumea asta, trebui sa-mi amintiti de ea.
Sa-mi iasa alte prostii din cap.
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
25 sept. 2009
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
▼
2009
(300)
-
▼
septembrie
(29)
- Iasi...
- incet incet
- ... de pe drum
- Mamaia mea
- Pishicutza mea...
- Aiurea
- e prea de tooooooot!!!!!
- Mai lasa-mi-te-o zi...
- Zambete intr-o zi de miercuri cu o dimineata ciudata
- Angoasa
- crize
- youre demons hunting me
- ...
- tentatii
- cine e floricica - monica de la 7 seri?
- sau furie?
- acum
- ...
- ... in noapte... in goana
- N-a fost decat ce nu se poate spune
- despre oameni...
- Someone Like Me
- iarta-ma ca am uitat cum sa iubesc...
- ... si nu se poate altfel
- Si nu-ti plac nuantele de oranj...
- charityGift.ro
- a.. si apropo, probabil ca ati remarcat ca am desc...
- Luana...
- Empatie
-
▼
septembrie
(29)
2 comentarii:
faci ce faci si reusesti sa-mi trezesti dragi amintiri.
Si nu ai spus totul despre mamaia.
draga de ea.
Trimiteți un comentariu