Iasi...

Nu am mai fost de mult in Iasi sa stau... doar infuga sau in trecere.
In copilarie stateam si cate o saptamana, dar habar nu aveam unde sunt, unde ma duc si pe unde trec. Este incredibil insa cat de acasa ma simt in orasul acesta.
E in aer o atmosfera de casa, de liniste si de simplitate.
Am mers pe strazi aiurea stiind ca am sa ajung acolo unde trebuie, am ratacit cateva cartiere mergand totusi la tinta dupa o orientare cel putin intamplatoare.
Oamenii de aici sunt frumosi. Sunt de fapt cumva mai simpli ci preocupati parca de alte lucruri decat sunt cei din Bucuresti.
E o atmosfera de casa pe care nu sunt sigura ca pot sa o explic.
E Iasi si recunosc strazi si monumente si biserici pe care abia vag mi le aminteam. Am recunoscut strada pe care in '97 mergeam cu parintii sa cautam flori de nunta pentru cand urmau sa cunune. Sunt cel putin 12 ani de atunci si totusi vedeam magazinele in care acum se vinde altceva.
Am recunoscut strada unde am mers o data, de mult, acum si mai multi ani cred, cu cleo si cosmin si unde cosmin si-a cumparat o pizza pe care a pus tot piperul din solnita.
Am tot felul de amintiri marunte si strazile de aici ma duc parca cu multi ani in urma... ma fac sa plang undeva pe interior si nu stiu de ce. Nu am amintiri sau melancolii legate de orasul acesta, frumos de altfel, dar departe de a putea sa zic ca nu am vazut orase mai frumoase, aici, la noi in tara.
Am sa raman acelasi sustinator al Sibiului cu tot ce aduce el.
Dar in Iasi e un aer de acasa... fara sa fie totusi casa mea.