... in noapte... in goana

As vrea sa gonim spre un punct necunoscut noua.
Sa conduci si sa stau in dreapta. Sa-mi fie frig.
Sa-mi fie frica, sa gonesti cu viteza, habar n-am unde si de ce. Ma ghemuiesc in scaun si nu zic nimic, habar nu am nici macar ce masina ai si nici nu-mi pasa, mi-ar placea sa fie o dacie sau o masina veche care sa mearga greu si sa aud vajaitul de afara.
Nu vorbim nici unul, urla in boxe o muzica pe care eu nu o inteleg, dar nu-mi pasa. Ma uit pe geam des, nu pot sa te privesc. Nici nu ma vezi, imi auzi doar respiratia, stii ca mi-e frica si stii ca vreau sa apesi accelertia.
N-avem ce sa ne mai spunem. Nu te mai iubesc, probabil ca nici tu. Si daca ne-am mai iubi, oricum n-ar mai conta. Te gandesti departe, poate ca la ea, nu vreau sa stiu. Si eu ma gandesc la el, stiu e nedrept, cine ar fi crezut ca NOI vom ajunge vreodata asa.
De cand conduci nici macar n-am mers cu tine. Nu stiu. Nu-mi pasa.
Imi urc picioarele goale pe scaun, le strang sub mine, mi-e frig si nici n-as vrea sa fie altfel. Nu ne mai certam de la muzica, e poate prima data, asta pentru ca nu ne mai pasa.
E bine sa te stiu in dreapta, am incredere sau poate ca nu-mi mai pasa. Se vad lumini, trecem de ele, mai departe si tot mai departe. As vrea sa nu fie nici o masina pe strada, sa nu trebuiasa sa depasim nimic, doar sa mergem inainte si inainte...
E noapte... e luna plina asa cum era an de an in acea zi... am putea sa ne oprim si ar fi ca atunci. dar nu se poate.
Am murit pe rand, si unu si altu. La volan e nimeni si in dreapta doar respira cineva.