Pishicutza mea...

Cand aveam vreo 4 sau 5 ani vecinii mei de la etajul 1 au facut curatenie generala in apartament, sau renovare cum spuneam noi atunci. Asa ca timp de vreo saptamana toata mobila si lucrurile lor au stat la noi in apartament. Imi aduc aminte ca in dormitorul meu trona un sifoner mare si negru si deasupra multe jucarii.
Asa am descoperit eu o pisicuta mica si neagra. Cam cat pumnul meu de acum, atunci mi se parea mai mare. Nu s-a inteles nimeni cu mine, vecinii mi-au facut-o cadou si asa s-a transformat in jucaria mea favorita.
Nu ma mai desparteam de jucarie, am dormit cu ea ani de zile si noaptea, daca ii dadeam drumul din mana, scanceam dupa ea. Niciodata nu am botezat-o, ii ziceam doar "pishicutza mea".
Imi aduc aminte ca o data, eram la Dorohoi si am pierdut-o dupa soba la mamaia. N-am mai vrut sa dorm pana nu am gasit-o. A fost tragedie.
La un moment dat cred ca m-am gandit ca sunt prea mare ca sa mai dorm cu o jucarie, dar tot favorita a ramas. In anul 1 de facultate am avut-o cu mine la camin, statea pe noptiera. Va inchipuiti cred in ce hal arata.
Nu-mi mai aduc aminte in ce moment m-am hotarat sa o duc inapoi la Tulcea, unde e si acum, in biblioteca dn dormitorul mic.