incet incet

Intotdeauna mi-au placut drumurile. Plimbarile. Cu sau fara scop, a evada departe de viata de zi cu zi, cea normala, imi face bine.
Soselele cu ai lor copaci de pe marginea drumului pe care nu odata i-am numarat, garile si trenurile, autogarile, chiar si aeroporturile au ceva special. E adevarat ca oamenii se grabesc mereu, dar si mai frumoase sunt sosirile. Acolo unde cineva te asteapta, cu sau fara hartiuta (am avut norocul si de afise cu "bine ati venit, pleca-u-ati").
Maine plec in Dulcele targ al Iesilor... si la gara va fi cineva cu o hartiuta, adevarat, oficiala de data aceasta.
Am un sentiment placut de plecare si de drum... obositor, cu zile lungi de munca, e adevarat... dar e bine.
Si stii ce?
Nu mai regret nimic!
Si ma vindec incet incet de tine...