crize

Am sentimentul ala neplacut pe care sunt sigura ca si voi l-ati avut la un moment dat, ca ati vrea sa faceti un rau intentionat cuiva.
Pare foarte ciudat, dar chiar imi doresc in acest moment sa fac un rau cuiva. Un rau ireparabil, sa il vad cum se chinuie si sa stau sa rad, sa ma bucur de raul facut, de chinul altcuiva.
Din pacate tot caut in jur si nu gasesc pe nimeni care sa fie tinta rautatilor mele, desi nu mi-ar pasa cine e persoana in cauza. Am trimis astazi o gramada de mailuri cu un aer rautacios colaboratorilor, desi ei nu sunt de vina. Asa, ca ma enerveaza cei care gresesc adrese sau care nu mi-au raspuns la timp. Dar nu e suficient.
Imi vine sa scot capul pe geam si sa urlu. De la etajul 9, pe un bulevard foarte aglomerat. Nu m-ar auzi nimeni.
M-am intors in Bucuresti, si asta nu e niciodata un semn bun. Pentru putin timp, adevarat, am sa plec iar.
As vrea sa fiu rea. Asa rea cum ma acuza unii oameni, sa fiu prefacuta cu un scop, sa vreau sa obtin lucruri, sa zambesc frumos si sa injunghii pe la spate asa, cum, de 2 ori in viata asta am fost acuzata.
S-ar putea asta sa fie motivul nervozitatii mele, faptul ca inca o data cineva a crezut asta. Si a gresit. Mi-ar fi placut sa fie real, sa fie un joc gandit diabolic de mine. Acum as fi ras si m-as fi bucurat ca mi-a reusit. Nu as fi plans pentru altii inutil.
Ma enerveaza ca toata lumea are asteptari de la mine. Monica trebuie sa fie buna si intelegatoare. Sa zambeasca si sa faca glume. Sa dea sfaturi si sa fie prietenoasa.
Si daca nu vreau?
Cine o sa stea sa planga dupa mine, cine o sa se intrebe de ce mi-am schimbat comportamentul si cine va vrea sa stea in picioare langa mine, asa rea si diabolica, cu tendinte de a face rau?