Am cravata mea, sunt pionier

Am zis eu ca se intampla lucruri dubioase in viata mea.
Aseara, am ajuns acasa pe la 12. Pe la 12.30, ma hotarasc sa ma pun la somn. Eram cu fetele (colegele de apartament) si cu Daniel, prietenul lu' Micu. Ma duc la dulap sa imi iau pijamalele si in raftul de sus, unde imi tin lenjeriile de pat, prosoapele si alte chestii de genu, gasesc... o cravata barbateasca! Nou nouta, in ambalaj, frumusica de altfel, hand made, etc. Uimire! De unde a aparut si cui ii apartine??? Daniel: bah, a mea nu e! O intreb pe Alina: bai, Sorin are o singura cravata, nu e asta si oricum n-a venit niciodata cu ea la noi. Marin a lu Stefi saracu n-a venit in tara de la Craciun, deci nici in apartamentul unde stam aici. Ce baiat a mai dormit la mine? Dani! Dar Dani are 2 cravate maxim si amandoua militare. Si oricum a dormit la mine dupa concertul cu Metallica, unde cu siguranta nu ar fi avut la el o cravata. In rest... nici o varianta!
A mai dormit o data un baiat la noi, dar atunci eram cu bagajele in mijlocul casei, abia varuisem si nimic aranjat in dulapuri. Ramane dilema nerezolvata inca, a cui e cravata si cum a ajuns acolo? Si cum de n-am vazut-o pana acum?
Il sun pe Dani de dimineata, il intreb: Bah, stiu ca e o intrebare idioata, dar tu cand ai fost la mine ai avut cumva o cravata? Asta incepe sa rada si mai face si misto de mine: "Nu e a mea, o fi a celuilalt". Celalalt care? "Da eu stiu cu cine ma inseli?". Radem, glumim, dar totusi...
Am ras cu fetele, am sunat-o pe Cristina i-am povestit si ei, am ras si cu ea. Dar totusi nu am rezolvat aceasta dilema... cum a ajuns o cravata la mine in dulap, a cui e, de ce, si cum de nu stiu de ea? Dubios, foarte dubios!