Dragii mei,

cititori fideli ale acestor confesiuni. Am cam absentat in ultima perioada cu lucruri de scris. Nu va dezamagesc si ma iertati.
Ciudat, cand am hotarat sa-mi fac blogul am spus ca voi scrie doar pentru mine, dar am ajuns sa scriu si pentru voi. Norocul meu e totusi ca cititori fideli am putini si acestia sunt persoane dragi, deci inca simt ca scriu pentru mine. Cand voi simtit ca scriu doar pentru altii, voi inceta a mai scrie.
Deci... pentru ca am fost plecata la Brasov si ieri am stat toata ziua si am bolit in casa, nu am mai povestit mai nimic desi as fi avut ce. Am chiar doua datorii fata de mine, legate de 2 zile care au trecut nesemnalate, desi ar fi trebuit: 8 august si 9 august.
Am fost la Brasov dupa cum spuneam si duminica am descoperit un oras foarte frumos la poalele Tampei. Ceva din strazile si cladirile sasesti, din farmecul orasului de munte vizitat de ursi ce coboara din padure (putin periculos dupa ultimele intamplari), terase pe strada pietonala si cercei in Piata Sfatului. Mi-am luat vreo... 5? perechi asa ca am plecat fericita de acolo. Imi place sa fiu turist, asa ca m-am comportat ca atare. Am stat pe banca, la terase, am macat porumb fiert, clatite si floricele de porumb.
Concluzii:
imi plac oamenii, nu animalele cu 2 picioare;
prefer mirosul de brad mirosului de gratar
Imi place sa ascult cum curge apa, nu cum urla muzica in boxe, fie ea si muzica buna
Zicala cu "Omul sfinteste locul" nu mai e valabila, omul strica locul e mai real.