1 oct. 2009

aiurea

Mi-am facut in seara asta cadou o plimbare pe strazile Iasiului. Mi-am propus o jumatate de ora, dar am umblat vreo doua ore. Da, sunt nebuna, umblu noaptea singura pe strazi care nu stiu unde duc intr-un oras pe care il cunosc vag, mai mult din franturi si din povesti.
Am luat-o pe strazi la intamplare, printre case, pe acolo unde mi se parea mie mai frumos.
In Iasi e liniste. Iti auzi pasii pe strada desi incerci sa calci cu grija. Ma gandeam ca daca ar exista fantome (din acelea bune, bineinteles) ele ar locui in Iasi. E atat de liniste incat nici cainii din curti nu te latra. Vin pana la poarta si te privesc cum treci.
Strazile din Iasi au nume de poeti. Nu ma mira deloc poezia care oricum pluteste in oras, doar e o istorie in spate.
In Iasi sunt multe castane. Sunt multi copaci si-mi aduc aminte ca o data, de mult, am fost la Iasi cand erau teii infloriti.
Am fost si in Copou putin, m-am plimbat pe alei goale. E toamna. Sunt frunze pe jos. M-am asezat direct pe pamant, rezemata de un trunchi de copac. Ma asteptam ca din spatele meu, pe cealalta parte a trunchiului sa vorbeasca o fantoma. Nu a facut-o.
Am trecut prin fata universitatii si mi-am amintit de prima (si singura data, cred) cand am fost in Sala Pasilor Pierduti. Nu-mi aduc aminte decat sentimentul de coplesire si mult albastru. Poate intr-una din zile am sa ajung si cand e deschis, sa intru.
M-am oprit intr-un parculet si m-am dat in leagan.
Am fumat jumatate de tigara pe o banca in fata Universitatii. Am baut si jumatate de cutie de suc, restul am aruncat-o. La fel si tigara.
E ciudat, m-am simtit foarte bine, desi simteam uneori ca imi este frig. Mi-as fi dorit cand ma intorc din plimbare sa imi fie cald si ma speria camera de hotel goala si friguroasa. Si dupa 3 zile de cand sunt aici, cand am ajuns, aveam caloriferele fierbinti. Deci e cald.
Eu chiar cred ca in Iasi se intampla minuni.
Nu cred ca as putea locui in Iasi, desi e un oras pe care l-as putea iubi. Nu-mi pot explica de ce zic ca n-as putea locui aici. Pentru ca parca e prea simplu. Si cred ca as fi mult prea des melancolica.
Am un chef teribil de ascultat Tatiana Stepa. Si am hotarat ca in noaptea asta sa las sa imi cante in timp ce dorm.

1 comentarii:

derelict spunea...

Daca mai stai, urca copoul si intra in parc, ala cu faimosul tei al lui eminescu, si mergi inainte, dupa tei, e foarte frumos acum acolo.

Nu stiu daca stii postul ala al meu de mai demult, "Me gustas tu", acolo m-au sunat si ea plangea..