iubire de mall

Ciudat, omule.
Spui ca nu te-ai schimbat, ca nu te-a inghitit munca si biroul, ca laptopul nu este cel mai bun prieten al tau, ca inca iti mai plac toate lucrurile marunte care intr-o zi ne faceau pe toti fericiti.
Spui ca esti cel pe care mi-l amintesc.

Si totusi viata ta se rezuma la munca si casa. Locuiesti cu prietena, caci altfel nu te-ai putea vedea cu ea prea des, asa e mai simplu, va vedeti seara acasa, obositi de la munca, schimbati cateva vorbe, gatiti uneori impreuna daca nu cumva te opresti pe undeva prin oras sau mananci la birou.
Uneori faceti sex, alteori, dar mai rar, dragoste. Nu mai ai timp, esti obosit. Parca nici chef nu mai ai, dar e o datorie, trebuie, macar din cand in cand.
Uneori iesiti in oras... in weekend, la cumparaturi, intr-un hipermarket. Si foarte rar poate la un suc cu niste prieteni mai vechi care ii vezi la doua luni maxim...

Vorbiti despre ce ar trebui sa va cumaprati sau unde ati vrea sa va plimbati, faceti planuri pentru un eventual in concediu intr-o zi, oricum veti alege un singur loc din acelea multe la care va ganditi.

Imi pare rau pentru tine, esti sec si gol, oricat de mult iti place sa crezi ca nu e asa, ca gandesti lucruri frumoase.
Dar te intreb pe tine, ai fost vreodata la un concert de folk, la Alina Manole depilda, vineri, nu te-am vazut. Sau la Emeric Imre? Nici macar nu stii cine sunt, nu-i asa? Sau iti amintesti vag... Ai simtit vibratia unei sali plina de zambete? De fete fericite? De murmur si cantat pe soptite?
Mai stii sentimentul ala de fericire cand vezi fericirea in ochii celor din jur?
Te-au inghitit si pe tine, ti se pare un lucru mare cand iesi undeva dupa mult timp, simti nevoia sa cheltui multi bani, simtind ca asa iti platesti absenta. Iesi, mananci in oras, iti cumperi o bautura scumpa, ai vrea sa faci cinste tuturor dar parca te gandesti si la bani... doar muncesti atat de mult pentru ei!

Ai uitat cum e sa te plimbi pe strazi fara sens si fara tinta, acum trebuie sa iesi UNDEVA, stii dinainte ce se va intampla acolo, te informezi pe net, nu-i asa, ca doar nu esti dependent de calculator!
Cand iesi parca ti-ai lua laptopul in masina, dar stii ca ai parea deplasat, mai bine il lasi acasa, masina parca n-ai lasa-o, desi ai bea si tu ceva... dar nu-ti place sa iei taxiul, niciodata nu ti-a placut. De mult stateai intr-o carciuma pana dmineata, plecai acasa cu primul troleu sau, de ce nu, aveai curajul sa mergi pe jos. Banii care ii dadeai pe taxi erau oricum mai putini decat cheltuiai pana dimineata in carciuma cand trageai de cate o bere din aia mai ieftina, prin club A sau alt subsol obligatoriu de bifat in itinerariul tau.

Iti mai aduci aminte sentimentul care il traiai intr-un subsol mirosind a ciment unde, intr-un colt, un barbat in varsta cu o trompeta canta jazz? Iti mai aduci aminte vibratiile muzicii care iti patrundeau din calcai pana in frunte, cum iti tremurau degetele cand o luai de mana si ii arutai tamplele?
Vai, cat o mai iubeai... pe ea, sau pe cea dinainte, ce mai conteaza, oricum acum locuiti impreuna, ea e, poate intr-o zi o sa va casatoriti daca n-ati facut-o deja, nu-ti dai seama cat de casatoriti sau nu sunteti.
Dar e bine, iti place, va intelegeti, iti gateste aproape la fel ca mama, ce poti sa ii ceri mai mult? N-ai mai putea fara ea, daca te va parasi vreodata vei fi distrus, dar nu o sa o faca, tu stii ca te iubeste si incerci sa te porti cat mai frumos. Si tu o iubesti, incerci sa-i arati uneori, ii spui "puiule" sau "mami" sau orice formula de alint ca sa vada ca o iubesti. Nu-ti mai tremura degetele cand o iei de mana, nici macar nu-i mai mangai incheietura, acum e un gest normal, trebuie s-o iei de mana, v-ati obisnuit. Nu-i mai saruti fruntea sau ochii, acum o saruti direct, scurt, pe buze, ca o datorie. Dar nu, n-ai sa recunosti, nu e o datorie, o faci pentru ca vrei.

Ea nu se mai arajeaza atat cand iesiti, si-ar dori sa simta din nou cum e sa te duci la o intalnire, te gandesti toata ziua cu ce ai sa te imbraci, sa iti pregatesti din timp acele haine in care stii ca lui ii place de tine si in care te simti bine, iti trebuie cel putin o ora sa iti arajezi parul, inca una sa te dai cu rimel, poate si putin fard... sa ai emotii, sa-ti alegi pantofii si sa te rogi sa nu ploua. Sa va asezati pe o banca care in mintea ta e deja banca voastra, stii ca iti va aminti despre el si despre aceasta clipa.

Te dezamagesc apoi iesirile astea, intelegi de ce nu iesiti des, oricum e totul sec. Stati la o masa, doar n-o sa mergeti undeva unde nu aveti nici macar unde sa stati jos. Nu mai mergeti in locuri zgomotoase, trebuie sa va auziti, vorbiti intre voi, ziceti des "haideti sa nu mai vorbim despre munca".
Cand ajungi acasa te simti parca obosit din nou, nu-ti plac iesirile astea, te gandesti cu oarecare parere de rau la serile cand va plimbati prin parcuri, era toamna si loveati frumzele cu picioarele, nu ti se mai vedeau talpile. Nici ghine si nici castane nu mai sunt acum.
Ti-e dor de mirosul acela de toamna, ai vrea poate un greiere sau o pasare sa se auda de undeva, nu doar latratul cainelui dintre blocuri sau papagalii vecinei de la 1.
Nici anul acesta n-ai sesizat cand a venit toamna... te-ai trezit deja in mijlocul ei si te gandesti ca o sa ninga curand. Si trebuie sa iesiti in weekend din casa, la cumparaturi, ar trebui sa va luati ghete... o sa va duceti la mall, acolo gasiti multe magazine intr-un loc, n-ai vrea sa te taraie dintr-un loc in altul. Pana la urma, daca insista, te poti aseza la o masa la KFC sau te duci la un film pana termina ea de colindat magazinele...

PS: Nu vreau sa se termine octombrie! E cea mai frumoasa luna...