egoism

Daca urasc cu adevarat un defect la oameni, acela este egoismul. Stiu ca este necesar si ca de foarte multe ori trebuie sa invatam sa fim egoisti. Poate sunt in extrema diferita si poate de asta nu pot concepe.
Am fost si eu egoista si mai sunt uneori cand imi propun asta. Si n-am sa incerc sa ma explic sau sa ma scuz. Tocmai am iesit dintr-o "poveste" unde am fost foarte egoista. Nu fata de el (departe de mine asta) dar fata de cei din jur, da.
Nu am sa pot intelege niciodata cum un om, cu suflet si minte poate face niste actiuni constiente in defavoarea celor din jur. Mai rau, in defavoarea celor la care totusi tine. Cel mai rau e ca o fac inconstient de cele mai multe ori.
Cum poti fi atat de ingropat in ale tale incat sa nu mai vezi in jur? Inainte de a face ceva sa nu te gandesti si la restu'? Fara sa te gandesti ca actiunile tale fac rau cuiva? Cuiva drag!
Poate am fost eu mai stresata sau prea complexata si m-am gandit mereu inainte la ce ar spune, ce ar crede, cum i-ar pica unuia sau altuia un gest de-al meu.
Dar pur si simplu nu inteleg cum te poti gandi doar la tine si la ce iti doresti tu!
Am pus mereu pe ceilalti inaintea mea! Am si gresit incercand sa schimb oameni, tot dintr-un egoism probabil! Si-mi pare rau. Si-mi stiu greselile si totusi le-as repeta.
Dar tot nu inteleg, e peste mine...
Nu am fost singura la parinti si asta m-a ajutat. Am fost invatata sa impart desi am protestat de multe ori.
Dar, nu! Egoismul nu-l pot accepta si gata!
Si stiti de ce? ca eu chiar cred in oameni! In tot felul de oameni si cei buni si cei rai, si cei pe care i-am iubit si cei pe care inca ii mai iubesc.
Si cred in asta si nu vreau sa renunt, chiar daca uneori mai am si de suferit.
Spun des ca nu-mi pasa, mai nou.
Chiar ma credeti? Eu nu