When the night...

When the night is at the darkest, then the light shines at the brightest... nu?

Cu cat dau de mai multi prosti pe lumea asta, cu atat ma bucur mai mult de mine si de oamenii care ii iubesc. Pe unii prostia ii da pe afara si oricat de mult as vrea sa cred in partea buna si frumoasa a fiecarui om din viata mea, pur si simplu nu reusesc!
De idioti e plina lumea, nu mai avem nevoie.
Eu cred in oameni. Frumosi. Buni. Dragi.
Nu cred in oameni egoisti. Nu cred in superficialitate. Nu cred in aparente.
Eu nu sunt rea din principiu, pentru ca nu imi doresc asta. Uneori iese asta din mine mai mult sau mai putin controlat si daca nu ma cunosti... iarta-ma Cristi, stiu ca ti-am futut nervii ieri si imi pare rau ca te-am facut sa plangi. Chiar nu mi-a fost asta intentia, vroiam doar sa intelegi unde ai gresit si sa indrepti asta.
Nu e asta un blog despre frustati si deobicei ignor prostia desi ma intalnesc zilnic cu ea. Din acest motiv nu prea am scris despre asta aici. Dar uneori imi ajunge cutitul la os.
Asta e un blog despre lucruri si oameni frumosi, sau asa sper. Asa ca tie om frumos iti multumesc ca existi.
Sunt un simplu om. Obisnuit. Si uite ca apreciez mai mult binele in comparatie cu raul.
Ceva de invatat. Dupa ce o sa te lovesti si tu de cele rele, de femei prefacute si egoism ai sa intelegi de ce eu sunt eu.