Delir

Gonesti cu viteza desi nu ne grabim nicaieri. Parchezi masina ceva mai departe si opresti motorul.
Te uiti la mine, dar privirea mea e absenta, intr-un punct fix, afara, prin geam. Stiu ca ma privesti si astepti sa zic "hai" dar parca nu imi vine sa-ti spun nimic.
Deschid buzele si ca prin vis iti zic in soapta:
"ciudat, drumul asta il faceam mereu pe jos. In maxim 40 de minute eram aici. Hai o ora, daca eram lenesi."
"acum am castigat 40 de minute. Sau o ora, daca eram lenesi..."
"da... sau am pierdut."
Coboram in acelasi timp de parca ne-am fi vorbit, nu astept sa vii sa-mi deschizi portiera. Mergem pe marginea soselei. Nu ne tinem de mana, nici de brat. Nu ne vorbim, nici macar nu ne privim. Ma uit la varfurile ghetelor tale si incerc sa tin pasul, mereu ai mers mai repede ca mine. Nu stiu ce sa fac cu mainile. Daca le pun in buzunare as simti ca fug de tine, daca le las atarnand pe langa corp simt ca imi sunt moarte pe langa un corp viu, se clatina in deriva. Incerc sa le controlez, sa le asez intr-o ordine a lor, sa para naturale dar nu vor sa ma asculte.
Daca m-ai tine de mana ar fi mai simplu.
La poarta ne privim parca nu am fi siguri ca aici e desi si unul si altul nu am avea cum sa gresim vreodata.
"Urcam?"
"Urcam. O mai fi cineva in curte?"
"Nu, e inca frig. Nici macar nu a inceput sezonul".
Urcam in liniste, stim amandoi unde mergem si totusi studiem pas cu pas ce e in jur. Zambim complice desi nu ne privim. Tu ai gandurile tale, eu pe ale mele. Zambesc pentru ca stiu ca sunt diferite. Imi vine sa te intreb ca in copilarie: "1 leu pentru un gand?"
Cand ajungem la intrarea in padure ne oprim pe banca de langa teren. Iti aprinzi o tigara si o plimbi intre buze. Zambesc primului gand: "a ramas la fel. Aceleasi obiceiuri pe care le credeam strategii. E la fel de frumos."
Termini tigara si ne ridicam. Te introci pentru prima data spre mine ca si cum abia acum descoperi ca sunt langa tine.
"mai stii de aici drumul?"
"cred ca da. Inainte pe carare pana la gard. Apoi pe poteca, pe drumul celor 3 buturugi, nu? Iesim din padure si nu mai e mult. Dar e abrupt pana sus sus."
Razi "cele 3 buturugi! Noi le stim, intr-o zi o sa le uitam. Dar fundu lui Radu niciodata."
"Stii ca nu imi amintesc sigur daca era Adi?"
Razi iar.
Sunt incoerenta, dar nu gresim drumul. E soare si e cald. Dar sus e umbra.
Ne intindem pe iarba. Unu langa altul, dar fara sa ne atingem. Imi deschid doar putin ochii si te privesc printre gene. Acelasi chip, aceleasi trasaturi. Nu le-am uitat. Ai ochii inchisi. Asa cum te-am privit atunci, ultima oara, cand mi-am luat cu adevarat adio de la tine. Nu ai stiut, eu am inteles.
Te ridici brusc. Iti aprinzi o tigara si imi intinzi pachetul:
"Vrei?"
"Nu, m-am lasat."
"A... uitasem."
Se lasa din nou linistea, inchid ochii si parca dureaza o vesnicie pana sa deschizi din nou gura
"Nici atunci nu fumai, mai stii?"
"Da, stiu. M-am reapucat tarziu... in facultate."
"Si acum ai renuntat iar."
"Da, dar acum nu mai e atunci."
"Ce replica stupida!"
"Stiu, mi-a fost teama ca n-ai sa intelegi altfel"
"Inca mai inteleg."
"Asta ma bucura."
Din nou tacere.