Acum ma intelegi?

Promiteam o continuare.
Cand spun: tu, omule, inavat sa daruiesti si sa primesti fara sa ceri nimic in schimb, de fapt ai zice ca ma contrazic. Adica daca invat sa primesc... (si desi pare simplu, e mult mai greu sa inveti sa primesti) trebuie sa invat sa daruiesc, deci platesc pentru asta. Si atunci... ce mai e gratis pe lumea asta?
Ai inteles, nimic.
Si totusi. Eu cred in a darui. Cred in a darui fara sa ceri nimic in schimb persoanei careia ii daruiesti. Singurul lucru de care trebuie sa fii constient si unde persoana in cauza trebuie sa te ajute este siguranta pe care trebuie sa ti-o ofere. Siguranta ca merita sa daruiesti. Nu, nu e un pret. E un lucru care se intampla tot in capul meu, daca vorbesc acum de mine. Trebuie sa ma conving ca omul caruia ii daruiesc merita si nu cer nimic in schimb. Si daca pe tine, om drag, te-am primit in viata si in sufletul meu, e pentru ca am crezut ca meriti. Si nu iti cer nimic in schimb. Nu-ti cer sa ma iubesti la fel, nu-ti cer sa iti pese la fel, sa te comporti ca mine sau sa crezi in lucrurile in care eu cred. Iti cer sa inveti sa primesti de la mine si de la altii. Si iti cer sa nu arunci ce iti daruiesc sau sa calci in picioare. Pentru ca eu trebuie sa cred ca meriti, sa stiu in fiecare zi ca nu am facut o greseala.
Da, e adevarat, in viata totul e echivalent. Eu vad lucrurile ca pe o matematica, unde mereu la mijloc este semnul egal. Tu, om drag, ai sa primesti de la mine. Si dispretul care mi-l oferi in loc il vei primi la randul tau, nu de la mine. Il vei primi atunci cand si tu la randul tau alegi sa daruiesti. Deci pana la urma, tot exista un pret, doar ca niciodata nu ai sa-l platesti celui caruia il datorezi.
Iubim pentru a fi iubiti, strangem in brate pentru ca avem la randul nostru nevoie de o strangere in brate, spunem "te iubesc" pentru ca vrem sa auzim asta, zambim ca sa ni se zambeasca, daruim ca sa primim. Oricat de urat ar parea, asta e tristul adevar.
Eu zic asa: haideti sa invatam macar ca nu trebuie sa fie vorba de o ecuatie cu aceleasi necunoscute. Oricum o sa asteptam sa primim, nu ne putem schimba. Dar sa invatam sa primim de unde ni se ofera, nu de unde oferim. Sa zambim celui care nu ne zambeste si cineva ne va zambi. Daca iubesti, spune "te iubesc" fara sa astepti nici o plata in schimb. O sa ti se spuna si tie la randul tau candva si poate n-ai sa poti raspunde. Atunci ai sa intelegi. Nu minti "si eu te iubesc" daca nu este asa, doar ca sa nu ranesti. Vei rani mai mult asa.
Imbratiseaza pe cineva care ti-e drag si care are nevoie de asta. Nu imbratisa pe cineva pentru ca de fapt iti doresti ca persoana in cauza sa te imbratiseze pe tine si stii ca iti va raspunde.
Saruta pentru ca iti doresti asta, nu pentru ca vrei sa te sarute ca raspuns.
Intr-o zi vei primi toate lucrurile acestea drept rasplata. Doar ca nu alegem noi asta. De la cine primim, cui daruim. Pur si simplu astea sunt niste lucruri pe care nu putem alege.
Nu putem alege pe cine iubim, dar putem alege in fata cui ne deschidem inima. Cui ii dam voie sa intre in viata noastra si cui nu.
Voi nu ma intelegeti de ce am facut unele alegeri. Ma puteti judeca asa cum o faceti acum multi dintre voi, desi imi sunteti prieteni si ma iubiti. Nu intelegeti si incercati sa ma convingeti ca gresesc. S-ar putea sa aveti dreptate. Dar s-ar putea sa existe o mica sansa sa am eu dreptate. Si nu pot si nu vreau sa nu profit de aceasta mica sansa.
Eu mai cred in oameni. Nu asa cum credeam candva. Dar incerc sa cred atat cat mi-a mai ramas de crezut.
Acum ma intelegi?