Intr-o zi de joi, vom uita de toate si vom vorbi numai de noi

Am ajuns la birou cu un zambet pe buze. Am clipit vanzatorului dragut de la fructe si m-am uitat urat la o baba care s-a bagat in fata mea fara sa zica nimic. Daca ma ruga, o lasam. Azi sunt optimista si buna.
Mi-am facut ceaiul de fructe cu gust dulce acrisor si am zambit narciselor de pe desktop.
De cand nu mai fumez incerc sa imi creez alte ritualuri pentru venitul la birou.
Mai simt? Da!
Mai zambesc? Cum sa nu, in fiecare zi, indiferent de cat de greu sau nu imi este.
Ma uit pe blogul meu si mi se pare foarte impersonal in ultimul timp. Am cam fugit de mine. Dar ma intorc.
Esti aici? Da sunt, trebuie doar sa rascolesti putin.
Mai crezi in oameni? Acu vreo doua zile ziceam ca nu, dar pe cine mint?
Am primit mail de la superiorul erarhic :)). Se intituleaza joi, stie ca imi place ziua de joi. Am inceput sa rad si m-am inveselit si mai rau.

Imi canta in minte: "Intr-o zi de joi, vom uita de toate si vom vorbi numai de noi". Am cautat pe google lyrics in speranta sa gasesc melodia, dar n-am gasit. Cred ca e Gheorghe Gheorghiu totusi.
Am vorbit cu Puiu si i-am zis miss u, love u, si de astea. Exact asa, si de astea. Am ras iar.
In ultimul timp trec foarte repede dintr-o stare in alta. Acu sunt trista, acum imi vine sa plang, acum dansez prin casa, rad ca nebuna, acum devin isterica, acum zambesc vesel si imbratisez oameni.
Momentan sunt in starea vesela si ma gandesc la o poza cu fluturi. Sa o caut pe google, desi stiu ca nu am sa o gasec prea repede.
Oh, my good! Am devenit google addicted. E... se mai intampla, prea multe ore in fata calculatorului.
Incep sa gasesc chestii amuzante in tot ce se intampla in jurul meu. Rad de Mihai la birou si de socializarea lui la 9 dimineata cu clientii, de fatza lui Baloo de pe birou, de mingea colorata de la Dini care s-a cam descusut si pe care o scap mereu pe jos ca prea sta langa tastaura...
Ce mai faci? Mersi, bine. Cred ca mi-a fost dor de tine.
Ce tare! Acu l-am vazut pe Vasilica. Locuieste la mine pe birou in continuare. A stat tacut mititelu, n-a zis nimic desi a fost mult timp in centrul atentiei. Si subiectul multor ganduri. Tot vesel e.
Seamana cu mine azi Vasilica. Nu stiti cine e Vasilica,nu? E un calut de mare. V-as da un link dar n-am voie. Dar am gasit si va dau un citat: "e un calut de mare care rade tot timpul si da din maini ca bezmeticul. Toata lumea il place pe Vasile, dar asta nu-l apara din a fi abandonat cand nici nu se asteapta."
Astazi sunt Vasile. De fapt... sunt de ceva timp Vasile. dar eu am zis ca mereu se va gasi cineva sa il adopte si nu numai. Tre sa mai cred in asta, nu?
Sunt haotica. ma opresc aici.

Later edit: mai imi canta in minte acum: "si imi bagi sub piele fluturi, si in somn te tin alaturi..."