28 mar. 2009

Despre oameni...

Asa ma enerveaza cand scriu cate un post care imi place sau care inseamna foarte mult pentru mine.
De ce? Destul de simplu! Imi vine greu sa scriu dupa.
Cum e postul anterior.
Si de atunci tot incerc sa scriu ceva si tot nu pot. Desi am multe in minte. Si un amalgam de ganduri si de sentimente si de singuratati si de oameni dragi si de prieteni si iar de sentimente si ganduri.
Dar tot nu pot. Ma uit la gandurile de mai jos, vad scenariul in mintea mea, cunosc prea bine personajele si parca nu mai pot sa zic nimic cand toate au fost zise, cand le desenez intr-un fel.
E un fel de blocaj, desi asa de mult as vrea sa scriu lucruri...
Astazi de exemplu am m-am tot gandit ca as vrea sa scriu despre oameni pe care nu i-am placut la inceput si care acum conteaza atat de mult pentru mine. Am observat ca multi din cei dragi mi-au fost nesuferiti in primele clipe. Exemplul cel mai bun e cu siguranta Monica mea.
Si apoi despre oameni care i-am indragit si apoi s-au dovedit a nu fi ce am crezut. Spre norocul meu, foarte putini in aceasta a doua categorie, imi place sa cred ca nu ma insel. Dar aici, la categoria asta am un exemplu in minte care ma apasa rau.
Si vreau sa cred ca gresesc acum si n-am gresit la inceput. Si imi tot induc asta in minte. Nu, un om nu poate fi frumos ca apoi sa se transforme in altcineva.
Am vazut eu gresit poate si am vrut sa vad frumos acolo unde era poate doar uscaciune. Am crezut intr-un om doar pentru ca am vrut sa vad frumosul din el? E xista un singur lucru in fata caruia nu pot rezista niciodata: un om care sufera. Capitulez in fata asta.
Cel mai urat om de pe pamant, care a facut crime si razboaie, daca eu il vad suferind si-si deschide inima in fata mea, eu il voi iubi. De neinteles, dar e cel mai mare defect al meu in ceea ce priveste un om. Defect care nu ma afecteaza decat pe mine. Si la care nu pot si nu vreau sa renunt.
Incerc sa nu gresesc si de asta incerc sa aleg oamenii care ii ascult. Si tot nu vreau sa cred ca gresesc. Vreau sa cred ca cel de acum e o masca. Si ca cel in care am crezut e adevaratul om.

0 comentarii: