Trenuri anulate

Mereu m-am intrebat care este originea viselor. Stiu ca mi-a explicat o data Cristi ca de fapt ceea ce visam se afla undeva in subconstientul nostru si ca visul e o modalitate prin care acesta refuleaza. Posibil, nu zic nu. Dar oare subconstientul meu vrea la nunta la Andreea Marin? :)) Prietenii stiu de ce. Inafara de asta. Aseara am visat gara din Tulcea. Si ca plecam cu speologia la Babadag. Si ca plecam cu trenul de 12 noaptea, dar era totusi lumina afara. Plecam cu personalul. Hihihi. Nimic nu se compara experienta mersului cu trenul personal. Acum am adunat fitze ca sa le zic asa. N-am mai mers de mult cu personalul. Si mi-e dor. Nici macar cu trenul nu prea am mai mers (exceptia de luna trecuta). Inainte mergeam des cu trenul. Nici acasa nu m-am mai dus cu trenul. Doar cu masina si cu microbuzul. Uof... :( Ma fac eu mare!

Stiu ca mereu am avut ceva cu garile si trenurile. Imi placeau oamenii care vin si pleaca. Imi placea sa astept oameni dragi la tren, sa ii conduc, sa fiu condusa si asteptata. Dar cred ca la un moment dat a fost prea mult. Despartirile de pe peronul garii au ceva frumos in ele, dar trist. Si nu cred ca am mai putut face asta.