O scrisoare. Gabriel Garcia Marquez
"Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decat o papusa de carpa si mi-ar oferi in dar o bucata de viata, probabil ca n-as spune tot ce gandesc, desi in definitiv as putea sa gandesc tot ce spun. As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curand pentru ceea ce ele semnifica. As dormi mai putin si as incerca sa visez mai mult, deabia acum inteleg ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge in timp ce altii ar sta pe loc, as ramane treaz in timp ce altii ar dormi. As asculta in timp ce altii ar vorbi si, doamne, cum m-as bucura de savoarea unei inghetate cu ciocolata! Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farama de viata, m-ar impinge de la spate in bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul. Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca. As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi-o lumii. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete. Doamne, daca as putea primi o farama de viata. N-as lasa sa treaca macar o zi fara sa le spun oamenilor ce iubesc, ca ii iubesc. As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai indragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cat de mult gresesc atunci cand cred ca nu trebuie sa se mai indragosteasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca ei imbatranesc tocmai pentruca inceteaza a se mai indragosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa singur sa invete a zbura. Pe cei batrani i-as invata ca moartea nu vine odata cu varsta, ci odata cu uitarea.
In fond si eu am invatat atatea lucruri de la oameni. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este felul in care urci pantele abrupte spre varf! Am invatat ca ori de cate ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, il tine strans pentru totdeauna. Am invatat ca doar un om are dreptul sa se mire cand vede un om cazut, dar de fapt ar trebui sa intinda mana sa-l ajute sa se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le invat de la voi , desi, realmente, multe nu imi mai vor folosi la nimic, fiindca atunci cand ma vor pune la pastrare in acea cutie eu voi fi murit deja. "
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
28 mar. 2008
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
►
2009
(300)
- ► septembrie (29)
-
▼
2008
(239)
- ► septembrie (27)
-
▼
martie
(33)
- back to real life
- Moni a murit. Traiasca Moni
- De la altii
- Usa ce-o incui
- din dragoste pura suferim cel mai putin???
- Poate ca doare..
- Happy people, it's a happy day!
- miserupism
- timpuri pierdute
- Sa nu te crezi Don Juan
- Post pentru Anonim
- zambet tamp
- pentru tine
- Prietene...
- Trenuri anulate
- trei clisee
- primavara
- Regulile de baza ale marketingului
- liant
- nebun de alb...
- urasc lenesii care au timp sa citeasca
- Good things come to those who wait
- 2006
- Nervi si oameni prosti
- amintiri (II)
- amintiri (I)
- a trecut
- Mi-e dor de mare...
- Un pas inainte
- Mai stii
- Karma
- Venim de departe si mergem departe
- Monitorizare - oameni nebuni, prieteni buni
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu