24 mar. 2008

din dragoste pura suferim cel mai putin???

Din dragoste pura suferim cel mai putin. Pentru ca dragostea pura este acea dragoste in care sacrifici totul, dai totul pentru ca cel pe care il iubesti sa fie fericit. Nu stiu daca exista acest sentiment cu adevarat pur, pentru ca in lumea in care traim, nimic nu mai este pur. In orice caz, am fost pe aproape si pot spune ca asa e. Eu am suferit putin, tocmai pentru a imi da seama de doza de impuritate.
Atunci cand iubesti fara limite nu-ti pasa daca cel caruia ii darui tu ce ai mai frumos iti intoarce totul cu aceeasi densitate, pentru ca tot ce iti pasa e sa fie el fericit. Suna a ipocrizie, dar asa este. Oamenii tind sa-si creeze tot felul de motive din care sunt nefericiti, tocmai pentru a evita suferinta. Din dorinta noastra de a atinge fericirea ne distrugem acest ideal ca si cum am fi proprii nostri dusmani. Alergam atat de mult dupa lucruri fixe pe care le numim idealuri, si uitam de lucrurile simple.
Fericirea mea era sa-l vad pe el fericit. O iubeam pe cea care o iubea el tocmai pentru a fi parte din poveste. Nu-mi pasa despre cuvintele lui pentru ea, pentru ca erau frumoase, simtea frumos si asta conta cel mai mult. Era pentru prima data fericit, asa cum langa mine nu ar fi fost niciodata si nu era nici atunci. Si asta era cel mai important. Acum, ca sunt departe de lucrurile acestea imi spun ca sunt o proasta, si ca e imposibil ca un om sa simta asa. Dar asta era adevarul si imi pare bine ca am trait acest lucru pe care nu toti oamenii au ocazia sa-l intalneasca.
Am invatat ca sa iubesti e o dorinta a ta pentru tine, egoista intr-un fel. Il vrei pe el numai pentru tine, nu vrei sa-l imparti cu altcineva, vrei sa-ti acorde toata atentia. Dar sa tii cu tot sufletul la cineva... asta e altceva. Si daca omul de langa tine e fericit... asta e cu totul altceva. Asta numesc eu dragoste. De asta nu cred inca in dragoste pana la adanci batranete, institutia casatoriei legata de dragoste. Iubirea e un total al multor trairi. Casatoria este ceea ce trebuie sa fie: potrivire de caracter, intelegere, timp. Si poate e mai frumoasa. :)
Asa am invatat sa ma bucur de lucrurile simple. Si de asta mi-e drag de oameni pentru lucruri simple. Si ca sa nu mai dau nume azi mi-a fost tare drag de o persoana care stiam ca e deosebita.

4 comentarii:

Monyk spunea...

De asta o iubesc eu pe Sim atat de mult!

Anki V. spunea...

As vrea sa te contrazic, ca dragostea pura doare cel mai mult...nu stiu cum e sa fii cea care renunta, pentru ca in egoismul meu eu nu am renuntat niciodata daca l am iubit, dar iti zic ca atunci cand am iubit cu adevarat si totul s a terminat, atunci am suferit cel mai tare, mai tare decat orice dragoste la prima vedere, care la a doua a devenit o simpla vedere, mai tare decat orice dragoste neimplinita si mai tare decat dragostea pe care o traiesc acum. insa sunt sigura ca atunci cand se va termina si dragostea intre mine si catalin, voi suferi si mai tare, poate mai tare decat cea cu Xx...
Zic asta, si pentru ca m ai inspirat sa mi scriu postul pe ziua de azi:
http://timpulcarenusentoarce.blogspot.com/2008/03/din-dragoste-pura-suferim-cel-mai-mult.html

Anonim spunea...

specific fetelor...vorbim de dragoste.dak eram baieti, nu era dragoste , era sex, nu era blog, era bere.hm...mie imi place sa fiu primul lui gand de dimineata, ultimul inainte de a adormi, sa fiu speed-dial #1...sa ma cert "direct proportional" cu sentimentele.cred k suna a simptome de boala :)) dar cum altfel? ;)

Simona Ionescu spunea...

He hee... Lucru fin asta cu dragostea.. De acord cu tine sa iubesti pe cineva nu inseamna sa vrei sa-l tii mereu pentru tine, ci sa-i vrei mereu binele.. Si oricum viatza e "o experienta persoanala" asa ca defapt nimeni nu apartine nimanui.. Nu poti sa "ai" pe nimeni..decat pe tine... Ioai cata filosofie la ora asta.. Ciudat e ca atunci cand iubesti mai mult cei din jur tind sa considere asta ipocrizie.. da omu' perseverent nu se lasa.. Si tot asa trece timpu si ne indepartam cu iubire-n suflet..