Am atat de multe de povestit ca nu stiu cu ce sa incep: Cea mai proaspata: in seara asta m-am intalnit cu fostii colegi de la monitorizare: oameni minunati, chiar daca n-au fost toti cei de care as fi vrut sa-mi amintesc (mi-a lipsit adina, sim, lore...)
Oamenii astia sunt un mare exemplu pentru mine in ceea ce priveste consecventa si relatiile umane. Chiar si dupa un an si ceva de cand nu mai suntem colegi tot le simt lipsa in ciuda faptului ca si la sapte seri am niste colegi minunati (bine, acu nu exagerez, nu toti :D). Mi-am adus aminte de noptile si ziarele de la ILI, de "Uh, ah!" ale Adinei, de povestile porcoase cu aventuri in pat, de glumele pe seama lui Alex si imaginara Patricia, de Margica cu castile pe urechi si lacrimi in ochi, de Simo injurand-o pe sefa, de "cornuri aburinde", de bataia cu zapada si lopetile de la monitorizare, de omul cu ziare si bulgareala care si-a luat-o, de simpatii si antipatii, de Marian si Dani si relatia lor speciala. Noaptea e mereu altfel si relatiile care se creau acolo sunt deosebite de cele la un birou obisnuit unde lumea vine la 10 si pleaca la 6-7. Acolo nimanui nu-i era frica sa-si exprime sentimentele, stiam totul despre viata personala a fiecaruia si fiecare despre noi. De aseara nu mai exista departamentul de monitorizare. Nici ei nu mai lucreaza impreuna. Au plans si ii inteleg de ce. Imi aduc aminte ca eu am plecat cu zambetul pe buze, nu inteleg de ce, poate ca era o perioada in care chiar trebuia sa plec. Si eu as fi plans daca eram cu ei, nu imi vine sa cred nu mai sunt acolo, ca nu mai pot sa ma duc sa-i vad pe toti, desi cand puteam nu am facut-o suficient de des. Acolo am cunoscut oameni minunati: Dani, Adina, 2 X Simo, Lore, Andreea... ei au fost mai de suflet si nu vreau sa fac topuri sau categorii, dar fiecare din ei a insemnat cate ceva in felul lui. L-am uitat printre listele astea pe undeva pe Mihai. Poate pentru ca a lipsit in seara asta. Oricum... dragii mei, nu o sa uit niciodata monitorizarea, Patriciu si celelalte glume de acolo. :D
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
2 mar. 2008
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
►
2009
(300)
- ► septembrie (29)
-
▼
2008
(239)
- ► septembrie (27)
-
▼
martie
(33)
- back to real life
- Moni a murit. Traiasca Moni
- De la altii
- Usa ce-o incui
- din dragoste pura suferim cel mai putin???
- Poate ca doare..
- Happy people, it's a happy day!
- miserupism
- timpuri pierdute
- Sa nu te crezi Don Juan
- Post pentru Anonim
- zambet tamp
- pentru tine
- Prietene...
- Trenuri anulate
- trei clisee
- primavara
- Regulile de baza ale marketingului
- liant
- nebun de alb...
- urasc lenesii care au timp sa citeasca
- Good things come to those who wait
- 2006
- Nervi si oameni prosti
- amintiri (II)
- amintiri (I)
- a trecut
- Mi-e dor de mare...
- Un pas inainte
- Mai stii
- Karma
- Venim de departe si mergem departe
- Monitorizare - oameni nebuni, prieteni buni
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu