urasc lenesii care au timp sa citeasca

Daca cineva ar putea sa-mi inregistreze toate gandurile care imi trec prin minte atunci cand merg pe strada, ar putea scrie o carte. Ieri de exemplu, prin miile de ganduri am realizat reactia oamenilor cand ii intrebi ce au mai citit. Eram in 133 si o tipa vorbea cu o doamna mai in varsta. Draguta fata, genul de om cu fata blanda, dar cam mataita. Doamna o intreaba la un moment dat ce a mai citit in ultimul tmp. S-a inrosit, a inceput sa se fastaceasca (cum faceam la scoala cand ne scotea profu de mate la tabla). "AAA... pai... a... cartile pentru licenta... hihihi... aaa..." si deodata, luminandu-se la fata ... "A... pai mi-a dat de curand o prietena o carte... aaa..." si iar incepe sa se fastaceasca. "A... (liniste... ) nu-mi mai aduc amite cum se cheama... dar era foarte misto..." incepe sa se agite, da din picior, se inroseste... Pana la urma nu da un raspuns, nu stiu cum reuseste sa schimbe subiectul sau daca nu cumva n-am mai bagat-o eu in seama. Si ma gandesc: oare de ce ne simtim ca scosi la lectie cand ne intreaba cineva daca am mai citit? Si eu ma simteam uneori asa cand ma intreba Cipri la munca asta, dar acu ca m-am invatat cu el imi dau seama ca de fapt intrebarea asta vine din dorinta unui schimb ... (ce-ai mai citit si ti-a placut, ce as mai putea sa citesc si eu...) de astea. Dar nu! Majoritatea am ramas la gandirea de gimnaziu: a.... stiti, ... mi-am uitat caietul acasa, etc (de multe ori eu eram atat de ametita incat chiar il uitam).