Moni a murit. Traiasca Moni

Nu mi s-a mai zis de mult "Moni" si foarte putine persoane mi-au zis vreodata asta. De fapt una importanta, forte importanta. Si inca una apoi, dar o facea doar sa se "puna bine" cu mine. O data cu el, acea prima persoana, o ingropasem pe Moni. Moni era cea ce se alinta, careia i se cauta in coarne, pe care o placea, din ambitie sau interes, nu mai conteaza, dar Moni era in centrul atentiei si se simtea minunat alaturi de el, chiar daca au urmat momente mult prea neplacute.
Azi mi s-a zis din nou Moni, aproape toata ziua. Si m-am simtit bine, pentru ca erau niste oameni foarte dragi, de suflet. Deci Moni n-a murit. Moni este o fiinta care merita iubita, si cei din jurul meu vor trebui sa inteleaga asta. Ultimele saptamani au insemnat pentru mine cresterea increderii in mine (prietenii stiu de ce) si incep sa ma simt mult mai bine. Indiferent de greselile pe care le-am facut de-a lungul timpului, am dreptul la ceva mai bun decat ce am primit. Am invatat sa daruiesc, iar cei ce ma iubesc stiu asta. Acum astept sa si primesc.
Acum ca ati citit asta sper sa nu imi ziceti Moni. Pentru ca intr-adevar nu multi au dreptul sa-mi zica asta, si nu Moni in sine conteaza, ci tonul. Asa ca daca faceti misto de asta si ma strigati asa s-ar putea sa va injur. Si stiu sa injur.