weekend (ne)bun

Si s-au insurat si Pompilicestii mei...
A fost cea mai frumoasa nunta la care am fost eu vreodata, Iela a fost cea mai frumoasa mireasa (si nu pentru ca o iubesc eu tare, ci pentru ca chiar asa a fost, cu o rochie si un voal superb).
M-am distrat, am ras, am dansat incaltata si desculta cand n-am mai putut... Am topait si iar am ras... M-am simtit foarte bine, asta si pentru ca am fost cu Iuli la nunta si a avut cine sa imi tina de urat.
Si mi-am dat seama ca asta e cam ceea ce astept eu de la un baiat, acela ce va fi de va fi: cineva cu care sa fiu mandra cand ies in lume, pe care sa-l iubeasca si cei din jur si sa-l aprecieze asa cum o fac si eu, care sa fie politicos si sa-mi deschida de fiecare data portiera la masina, cand face cunostinta cu fetele din jurul meu sa le sarute mana si sa le flateze, sa tina companie celor din jur care sunt singuri/singure, sa fie atent la detalii si sa ma faca sa ma simt in largul meu.
Chiar daca e inca un copil din multe puncte de vedere, Iuli se va face un om mare tare apreciat de cei din jur si ma bucur, ca merita.
Duminica am tras o fuga mult prea scurta la Dorohoi.
Mi-a fost dor si nu m-am saturat de camp, de parau si de casa unde am crescut... Dar a fost asa de bine... copii de acolo nu mai sunt copii (unii au la randul lor copii), Georgica intra deja la facultate si s-a facut mare si frumos (nu-l mai adun de pe camp dormind sa-l caram acasa), mamaia este aceeasi fiinta sfanta si buna, cu ochii blanzi si o bunatate de aia venita din interior, departe de cele rele.
In alta ordine de idei... sunt somera!
Sau in fine, somera in devenire, peste 2 saptamani.
N-am sa mai discut de ce si cum ca mi se face rau de la stomac... dar experimentez ceva nou ca sa zic asa... si sper sa se rezolve repede.