Nu mai stiu nici cine sunt, nici ce fac...
Nu stiu ce-mi doresc de la mine, de la voi, de la viata, de la prieteni si... mai nou... de la job.
M-am descurajat oarecum nefiind hotarata asupra a ceea ce imi doresc si oarecum mi se pare ca am lasat sa treaca valurile pe langa mine.
Ma simt uneori mai libera... mai utin stresata...
Dar incerc sa ma regasesc asa cum ma stiam.
Si nu stiu de unde lucrurile au luat-o razna, nu stiu de ce cand am cerut atat de putin.
Poate ca trebuia sa vreau mai mult de la viata, poate ca trebuia sa lupt mai mult, sa am mai mult curaj. Sunt lucruri pe care trebuia sa le fac si care le-am amanat.
Si care acum sunt prea tarziu.
E incredibil...
Acum vreo 2-3 sapt ma gandeam ca imi mai trebuie o singura nereusita... un singur motiv si apoi pot sa ma gandesc la suicid. Ce tampita! Cum puteam sa ma gandesc la asta, eu care sunt impotriva acestui lucru de cand ma stiu.
Ma vedeam chiar aruncandu-ma de la etajul 7... du dati, era un gand care stiu ca e prostesc.... Ma uitasem jos si ma gandisem la un moment al zilei in care sa nu fie masini in parcare, sa nu atenueze caderea...
Tare curajoasa ma mai credeam, ar fi trebuit sa stiu ca nici macar de asta nu sunt in stare.
Aseara m-am certat cu Carmencita care incerca sa-mi explice ca puterea mea nu trebuie sa se lege de ceva sau de cineva, trebuie sa le fac singura, trebuie sa pot singura.
Dar nu pot! Uite ca azi simt cum nu pot! Am nevoie de ceva, am nevoie de cineva. Am zis ca am nevoie de el, asa defect cum e si cum imi zic toti nu, sau de ceva care sa imi placa, sa ma tina in priza.
zau, nu stiu pentru ce traiesc si este patetic sa scriu asta aici si o sa ma omorati toti. O sa ascult de la voi aceleasi cuvinte de incurajare, acelasi o sa fie bine.
Nu, nu mai cred ca o sa fie bine. Nu vad cum, nu vad cai de iesire, nu vad nimic acum!
Te-am mintit atunci cand ti-am zis ca nu sunt indragostita de tine, te-am mintit cand am zis ca voiam doar aventura, am mintit si inca mai mint. M-am legat, asta e... si va dura mult de acum incolo si nu ma ajuta nimic din jur sa pot sa o iau de la capat.
Da.. sunt dependenta, am nevoie, mi-e frica sa zic mai mult...
12 iun. 2009
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
2 comentarii:
deci el ar compensa tot? cred ca ii dai prea mare importanta. ce e grav e ca ai zis toate astea, nu le-ai mai pastrat doar pt tine. ai trecut la un alt nivel. hm...nu stiu cum sa incurajez depresiile, dar nu te mai agata de lucruri fara importanta si nu mai dramatiza. cred ca ti-ai dat si tu seama ca el nu are multe in comun cu ce ai descris tu ca te-ar "multumi". da, stiu, dragostea nu presupune ratiune. blablabla. si daca era langa tine, aveai cui sa te plangi, in cel mai bun caz, nu schimba cu nimic restul, nu te facea mai curajoasa, poate doar iti lua gandul trist de la alte dezamagiri. nu esti singura nefericita, poate chiar ai mai multe decat altii, daca ai sa cauti sa te afunzi in tristetea asta, in stilul asta emmo pe care-l ai acum, degeaba te incurajeaza restul lumii...nu stiu cine e carmen, dar a zis o chestie desteapta. ascult-o, nu te mai certa cu ea.
Nu o sa iti spun nici un cuvant de incurajare...o sa iti spun doar ca trebuie sa iti fie teama de tine si de oameni, ca trebuie sa fii dezamagita, ca trebuie sa te gandesti ca ai facut poate prea mult sau prea putin, ca trebuie sa te intrebi de ce traiesti si sa simti ca n-ai nici un rost, ca trebuie sa iti pui intrebari si sa nu gasesti nici un raspuns...o sa iti spun ca trebuie sa iti plangi de mila, sa dramatizezi, sa cauti usi unde nu sunt si usile ce iti stau deschise sa nu le vezi...si trebuie sa faci toate astea pentru ca doar un om sensibil, un om care se uita adanc in el trebuie sa simta toate astea...si prea putini dintre noi se privesc in ei...Iti spun insa ca niciodata iubirea pentru un alt om nu trebuie sa ajunga acolo unde o duci tu! Nici un om nu merita sa-i dai atat de mult din tine! Singura iubire reala si pe care o poti trece de orice limita, singura iubire care nu te poate dezamagi si merita efortul tau, este cea pentru parinti...atat! Restul iubirilor sunt doar o forma de a te intalni pe tine, de a te cunoaste mai bine, de a te afla asa cum nu stiai ca esti. Oamenii intra in viata ta pentru a pleca, nu pentru a ramane! Fii trista si plangi daca tristetea iti face tie bine acum! Dar lasa-i pe oameni sa plece daca asta vor! Pe tine insa nu te lasa niciodata sa pleci prea departe de tine...esti omul pe care trebuie sa il iubesti cu toata sinceritatea de care esti tu capabila!
Trimiteți un comentariu