Da, vreau sa fiu nebuna!

Am chef de o nebunie.
Nu mai stiu sa fac nebunii, mi-e dor de vremurile alea cand eram nebuna, cand ma urcam in primul personal, imi luam cortul in spate, il punem sub cel mai indepartat copac sau stanca si nu-mi pasa de ce va fi maine.
Mi-e dor de Monica cea care pleca la Cluj la Flory, care se ducea sa-l vada pe Dan, de 1 decembrie la Alba Iulia, de plecat in miez de noapte cu Iulia la Babadag sa il vedem pe Gelu.
Mi-e dor de lucruri instinctuale, cand nu trebuie sa gandesc ci doar sa fac ce vreau, fara intrebari, fara repercursiuni. E 11 noaptea si as vrea sa ma urc in masina cu cienva si sa mergem pana intr-o padure, sa oprim sub un copac si sa stau intinsa in iarba, sa beau o gura de vin de proasta calitate (sau... oare s-o mai face Tanita???) si sa stau cu ochii in luna. Asta ar fi o nebunie care mi-as dori-o.
Mi-as dori sa ma trezesc in miez de noapte si sa pot sa iau telefonul, sa te sun si sa zic: acum, in acest moment, te iubesc. Nu te voi iubi peste 1 minut, nu te-am iubit acum o ora. dar acum te iubesc. Si cand vreau sa fac asta sa nu ma gandesc ca nu se face, nu se cade...
Imi doresc sa am o fantezie si sa nu-mi fie frica sa o strig cu voce tare.
Vreau sa fac o nebunie, sa schimb ceva. Nu vreau sa am ratiune cand e vorba de oameni dragi si de sentimente. Ok, e utila ratiunea. Cand iti cauti un loc de munca sau cand faci un imprumut la banca. Dar nu cand vrei sa strigi: te vreau! Nu cand vreau sa zic eu de fapt te iubesc, eu de fapt vreau totul acum si nu-mi pasa de nimic dupa.
Nu vreau sa ma ascund dupa masti si roluri. Nu vreau sa joc jocuri. Vreau sa fiu nebuna. Nu vreau sa caut motive, vreau sa fac lcururile fara nici un motiv, doar pentru ca mi-a trecut prin cap. Vreau sa traiesc tot ca si cum maine nu mai e si poate nici nu o sa mai fie.
Vreau sa fiu fericita si inconstienta, macar o zi, macar o noapte, macar o ora.
Nu vreau sa ma inghita sistemul, nu vreau sa muncesc pentru a avea din ce sa-mi paltesc chiria, sa zambesc ca sa ma placa oamenii, sa beau ca sa uit, sa fumez ca sa ascund alte gesturi de nervozitate, sa urlu ca sa nu lovesc, sa rad isteric ca sa va pacalesc.
Nu! Nu vreau!
Vreau nebunii! Nu vreau sa ma intereseze nici macar de tine. Sa nu-mi pese. Sa nu ma intreb cat ma vrei sau nu, sa nu-mi pese daca si cat iti pasa de mine, sa nu stiu ce faci cand si cu cine niciodata. Vreau doar sa te sun acum, sa iti zic ca te vreau langa mine in acest moment si sa ma bucur de clipa. Sa iesi pe usa asa cum ai intrat si sa nu-mi fie grea absenta.
Vreau toate astea.
Da, vreau sa fiu nebuna!