- pe bune tu esti nebuna ma enervezi
- mi-am dat seama ca a fost ca orice alt idiot care isi doreste ceva si dupa ce are se pisa
- ce-si dorea el d data asta?
- sa vada ca ma poate avea; a vazut, acuma bafta
- esti paranoica
- nu gasesc alta explicatie
- nu cautzi unde trebuie; explicatia e la tine.. tu alegi ce vrei sa crezi sau nu.. crezi ca adevarurile supreme ajuta? eu cred ca nu intotdeauna; tie nu iti face bine
- eu o vreau pe cea reala, nu pe cea care imi face bine
- ca nu vreau sa ma mint
- tu vezi numai punctul tau d vedere; nu ai cum sa stii realitatea aia pe care atat ti-o doresti... tre sa stii ambele puncte de vedere si mai ales trebuie sa t gandesti cat din timpul tau pretios si scurt vrei sa aloci acestei cautari!
- destul, nu ma grabesc nicaieri
- hmm oare?
- daca sunt prea agresiva t rog sa-mi spui
- nu esti. doar ca tu nu stiu de ce... de fapt stiu, pentru ca ma iubesti - crezi tu ca oamenii tre sa ma iubeasca pe mine; mai, ma iubesc, unii... dar sunt si unii care isi bat joc; iar ca iubiti... i suck
- you suck or they suck?
- mai... unu, doi... dar cand deja e o lista... banuiesc ca i suck
- ok..
- sa recapitulam
- undeva gresesc si incerc sa-mi dau seama unde
- hmm... io pot sa zic asa:
1. da, io te iubesc, asta-i clar.. motivele sunt oarecum lesne de inteles.. ca esti in aceleasi cautari ca si mine.. si esti un om bun si frumos.. si crezi k timpul tau e al tuturor
2. cred ca oamenii te iubesc din cel putin aceleasi motive.. plus ca reusesti sa-i aduni.. d toate felurile.. si culorile...
3. nu cred ca la ora asta cautzi unde trebuie... sunt la fel d convinsa k si eu gresesc exact la faza asta
4. imi pare rau sa-ti spun, dar te agatzi d unii prea mult.. si ai prea mari expectantze d la unii si altii.. si faza e ca afli adevarul pe care il cautzi.. si esti dezamagita...
- si d aici intrebarea mea: nu e mai simplu sa iti placa c vrei tu sa-ti plac d la fiecare fara batai d cap?
- cand ma agat de unii oameni o fac pentru ca ei creeaza asteptari
- cautzi printre oameni p care ii admiri dar care nu prea mai au secrete pt tine.. ; nu.. imaginea ta asupra lor... este exact ceea ce vrei tu sa crezi k sunt
- primesti ceea ce dai; tu dai bine si frumos...; iti raspund si ei in buna amsaura la fel..
- dar nu vreau asta bagami-as, nu dau ca sa primesc in schimb
- pai nu econtrolabila asta, e automata
- eu vreau doar pe unu care sa ma iubeasca si sa ma respecte si ma agat uneori ca tampita de cate o imagine care ar putea sa faca asta; pana la urma nici macar nu cred ca inafara de cei doi (mai mult primul)... putin... n-am iubit pe cineva; am iubit ideea de ce puteau ei oferi - vreau sa existe unu in viata mea care sa ma ajute cand am camera inundata si imi pluteste mocheta; care sa ma ajute sa-mi repar calculatorul cand e varza. Nu ii cer cine stie ce, vreau doar sa stiu ca este.
- si nu vreau sa ma mai simt folosita ca o carpa de care ai nevoie sa te stergi, apoi stergi si pe jos si apoi o si arunci ca ti se rupe
- ia mai du-te in ... si raneste-te pe tine cand iti faci ... in fata oglinzii! incearca cu un cutit. Gata, ma calmez. Am draci si daca n-as fi de piatra acu as incepe sa bocesc, dar nu pot asta ca is tampita
- bun. sa zicem k nue cea mai buna zi a ta. In loc sa t bati cu monica mai bine investi sa o iubesti, pana una alta fat frumos nu e chiar aici... si nu esti d vina decat cand crezi k dai prea mult cand crezi k esti carpa d sters p jos
- incearca sa te lipesti si de oameni bucurosi care isi iubesc vietzile and so on...
...
- astea sunt de fapt pauze cand mai imi f... unu creierii; in rest.. drumul meu e acelasi de cand ma stiu
- eu nu vreau sa ma impac cu franturi, pentru ca sunt defecta si pentru ca nu am stiut sa raspund nici macar la te iubesc, asa cum a fost el; Desi il iubeam atunci. Si pentru ca nu sunt in stare sa plang desi as vrea sa o fac
- daca vrei totul fara bucatzele nasool... bucatzelele alea sunt totul; nu exista om care sa nu fie iubit; dar vad ca momentan nu t iubesti tu pe tine - ia iubeste-te suficient incat sa nu mai cautzi adevaruri absolute
- rad, is nebuna. Nu stiu de ce
28 feb. 2009
26 feb. 2009
Cu drag, din drag, celui mai drag
Ma gandesc de vreo saptamana la postul acesta.
Pentru ca este postul cu numarul 300, care l-am calculat sa il scriu astazi, 27 februarie, adica in ziua cand blogul meu implineste un an.
Si nici macar asta nu e important, important este ca astazi este ziua lui Dan. Dan de la Cluj. Dan de la Muncel. Dan. Si Atat.
Nu intamplator blogul meu s-a nascut de ziua lui.
Dan este... este Dan. Este prietenul meu de suflet. Este omul de la care am invatat ca nu conteaza distanta dintre doi oameni atunci cand sunt apropiati sufleteste. Il cunosc pe Dan de aproape 8 ani si desi suntem la 500 de kilometri distanta (in primii 2-3 ani eram la 800, intre timp m-am mai apropiat eu cu 300), imi este mai aproape ca multi altii.
Despre Dan pot sa spun atat de multe si totusi prea putine. Dan este omul alaturi de care timp de 3 ani ne-am scris scrisori lungi si cuprinzatoare, cu povesti de dragoste neimplinite si probleme de adolescenti turbati.
Nu aveam cine stie ce acces la tehnologie atunci, asa ca scriam scrisori cu pixul, le puneam la posta si asteptam raspunsul. Imi aduc aminte si acum ca, in primul an de facultate, in prima noapte de dormit singura, in camin, stateam intinsa in par, plangeam si aveam o mapa galbena cu o scrisoare inceputa pentru Dan. Ii descriam atmosfera de acolo.
Dan e omul care in fiecare an (cu cateva exceptii), de ziua mea, ma suna la ora 00:00 noaptea sa ma ureze... si care stie ca nu sunt nascuta pe 8 ianuarie :)) (ar trebui sa incetez sa fac glume pe care doar noi le intelegem, nu?)
Dan e omul langa care, atunci cand stau, timpul trece foarte repede. Atat de repede incat nu sesizez. Dan e prietenul ala vechi si amuzant care stii ca nu te va lasa sa bati campii aiurea si te va aduce cu picioarele pe pamant, iti va explica ca exista probleme mai mari decat semi tragediile prin care iti inchipui ca treci.
De la Dan am invatat ca totul se intampla dintr-o cauza si in mod necesar, ca nu e rau sa tot astepti sa ti se intample ceva, ca uneori pasunile ne iau mintile dar poate asa trebuie sa fie.
De la Dan am invatat ca e important sa reusesti, dar si mai important e sa vrei sa reusesti. Am invatat ca nu trebuie sa joci roluri si sa fii exact cum ai tu chef, ca umorul te scoate din multe kkturi si ca nu e nici o rusine sa fii fan Andre si sa le stii melodiile :)). (asta nu trebuia sa o zic, nu?)
Astept asa cum am asteptat de fiecare data viitoarea intalnire cu Dan... atat ca acum eu n-am sa mai fumez, intalnirile noastre erau cumva legate si de o tigara... dar sigur ne descurcam si fara. Doar m-ai zis de atatea ori ca nimeni nu poate fi perfect, nu?
La multi ani blogule, la multe posturi.
Dar mai ales la multi ani Dan, si pentru noi... un an cu mai multe intalniri... macar ca asta. Promit sa vin curand la Cluj :P
Pentru ca este postul cu numarul 300, care l-am calculat sa il scriu astazi, 27 februarie, adica in ziua cand blogul meu implineste un an.
Si nici macar asta nu e important, important este ca astazi este ziua lui Dan. Dan de la Cluj. Dan de la Muncel. Dan. Si Atat.
Nu intamplator blogul meu s-a nascut de ziua lui.
Dan este... este Dan. Este prietenul meu de suflet. Este omul de la care am invatat ca nu conteaza distanta dintre doi oameni atunci cand sunt apropiati sufleteste. Il cunosc pe Dan de aproape 8 ani si desi suntem la 500 de kilometri distanta (in primii 2-3 ani eram la 800, intre timp m-am mai apropiat eu cu 300), imi este mai aproape ca multi altii.
Despre Dan pot sa spun atat de multe si totusi prea putine. Dan este omul alaturi de care timp de 3 ani ne-am scris scrisori lungi si cuprinzatoare, cu povesti de dragoste neimplinite si probleme de adolescenti turbati.
Nu aveam cine stie ce acces la tehnologie atunci, asa ca scriam scrisori cu pixul, le puneam la posta si asteptam raspunsul. Imi aduc aminte si acum ca, in primul an de facultate, in prima noapte de dormit singura, in camin, stateam intinsa in par, plangeam si aveam o mapa galbena cu o scrisoare inceputa pentru Dan. Ii descriam atmosfera de acolo.
Dan e omul care in fiecare an (cu cateva exceptii), de ziua mea, ma suna la ora 00:00 noaptea sa ma ureze... si care stie ca nu sunt nascuta pe 8 ianuarie :)) (ar trebui sa incetez sa fac glume pe care doar noi le intelegem, nu?)
Dan e omul langa care, atunci cand stau, timpul trece foarte repede. Atat de repede incat nu sesizez. Dan e prietenul ala vechi si amuzant care stii ca nu te va lasa sa bati campii aiurea si te va aduce cu picioarele pe pamant, iti va explica ca exista probleme mai mari decat semi tragediile prin care iti inchipui ca treci.
De la Dan am invatat ca totul se intampla dintr-o cauza si in mod necesar, ca nu e rau sa tot astepti sa ti se intample ceva, ca uneori pasunile ne iau mintile dar poate asa trebuie sa fie.
De la Dan am invatat ca e important sa reusesti, dar si mai important e sa vrei sa reusesti. Am invatat ca nu trebuie sa joci roluri si sa fii exact cum ai tu chef, ca umorul te scoate din multe kkturi si ca nu e nici o rusine sa fii fan Andre si sa le stii melodiile :)). (asta nu trebuia sa o zic, nu?)
Astept asa cum am asteptat de fiecare data viitoarea intalnire cu Dan... atat ca acum eu n-am sa mai fumez, intalnirile noastre erau cumva legate si de o tigara... dar sigur ne descurcam si fara. Doar m-ai zis de atatea ori ca nimeni nu poate fi perfect, nu?
La multi ani blogule, la multe posturi.
Dar mai ales la multi ani Dan, si pentru noi... un an cu mai multe intalniri... macar ca asta. Promit sa vin curand la Cluj :P
You were a priority, was I an option?
Mai mult de aceste randuri, versuri, cuvinte chiar nu as putea sa mai zic.
Complete and total adoration,
My gift to you, my heart was yours,
In ten weeks you shaped it,
In one night you murdered it.
Torn from my chest and laid at your feet,
That first step you took was the worst.
Since then you've walked a thousand miles in solace and short remark,
And I still have these memories,
But we'll never see what we could have been.
Remember when we talked about where we'd be a year from now?
Remember when you held my hand like you'd never let it go?
Remember, cause that's all you can do.
We'll never make another memory,
We'll never make another memory.
I wish I'd have died in your arms the last time we were together,
So I wouldn't have to wake without you today.
This time I thought things were real,
You said they were,
What happened?
You were a priority,
Was I an option?
I let you see a side of me that I don't share with anyone.
Promises are just words unless they are fulfilled.
Knew from the beginning all I had to offer you was my heart,
I'm sorry that it wasn't enough.
So, we'll go our own ways,
And hopefully you'll remember the things I've told you,
Hopefully you'll understand that everything I said was in sincerity.
A broken heart is not what I wanted from this,
But I guess I've learned from it.
But aren't you supposed to learn from your mistakes?
I don't consider this a mistake,
I just wish the story didn't end this way,
Cause I'm still in love with the person who helped me write it.
Remember when you held my hand like you'd never let it go?
Remember when we talked about where we'd be a year from now?
Complete and total adoration,
My gift to you, my heart was yours,
In ten weeks you shaped it,
In one night you murdered it.
Torn from my chest and laid at your feet,
That first step you took was the worst.
Since then you've walked a thousand miles in solace and short remark,
And I still have these memories,
But we'll never see what we could have been.
Remember when we talked about where we'd be a year from now?
Remember when you held my hand like you'd never let it go?
Remember, cause that's all you can do.
We'll never make another memory,
We'll never make another memory.
I wish I'd have died in your arms the last time we were together,
So I wouldn't have to wake without you today.
This time I thought things were real,
You said they were,
What happened?
You were a priority,
Was I an option?
I let you see a side of me that I don't share with anyone.
Promises are just words unless they are fulfilled.
Knew from the beginning all I had to offer you was my heart,
I'm sorry that it wasn't enough.
So, we'll go our own ways,
And hopefully you'll remember the things I've told you,
Hopefully you'll understand that everything I said was in sincerity.
A broken heart is not what I wanted from this,
But I guess I've learned from it.
But aren't you supposed to learn from your mistakes?
I don't consider this a mistake,
I just wish the story didn't end this way,
Cause I'm still in love with the person who helped me write it.
Remember when you held my hand like you'd never let it go?
Remember when we talked about where we'd be a year from now?
25 feb. 2009
...
Ups! Am gresit partitura!
Zambeste mult si des, invata sa daruiesti si sa primesti, canta, danseaza, fa piruiete...
Zambeste mult si des, invata sa daruiesti si sa primesti, canta, danseaza, fa piruiete...
24 feb. 2009
Mergem prin viata ca niste umbre, dar lasam urme
Finalul lui februarie imi aduce mereu multe motive de sarbatorire. Daca stau sa ma gandesc bine, cateva persoane foarte importante din viata mea sunt nascute acum. Inclusiv blogul asta al meu e nascut pe final de februarie:)).
Am pomenit-o aici pe Lore. Intre timp am sarit-o pe Cleo, mamica scumpa, verisoara mea draga si sprijinul din viata mea aici. Mai e Floricica scumpa alaturi de care simt ca nu sunt suficient de aproape acum, cand stiu ca are mai multa nevoie ca oricand de mine.
Iar azi... azi e ziua lui Gelu! Despre Gelu am tot scris... si niciodata nu va fi suficient.
Pe Gelu am sa il numesc mentorul meu spiritual pentru ca pur si simplu nu gasesc o denumire pentru ce a insemnat el in viata mea.
De la Gelu am invatat ca tineretea nu e o varsta ci o stare.
Tot de la Gelu am invatat ca nu exista sacrificii prea mari cand iubesti, ca in dragoste e permis orice si cand vezi ca nu este absolut nici o cale, mai bine il eliberezi pe cel de langa tine.
De la Gelu am invatat ca poti avea 40 de ani si prieteni de 17.
De la Gelu am invatat ca oricat ai darui, niciodata nu e suficient.
Am invatat ca atunci cand simti ca nu mai poti lupta pentru tine trebuie sa gasesti puterea de a lupta pentru ceilalti.
Am invatat ca nu trebuie sa astepti o rasplata pentru ce daruiesti, ci sa-ti iei bucuria tocmai din faptul ca poti face pe altii fericiti.
Gelu a stiut mereu sa exprime stari care noi nu am stiut sa le exteriorizam. El, pensula si culorile lui au facut atat de multe in viata noastra... (inclusiv poza de la profilul meu).
De la Gelu am invatat ca mergem prin viata ca niste umbre. Ne intalnim, ne despartim si ne urmam fiecare calea. Mergem prin viata ca niste umbre, dar lasam urme.
Iar el a lasat urme in viata noastra.
N-am sa uit niciodata cum ma privea Gelu si stia brusc tot ce era in inima mea fara sa scot un cuvant. Si in urmatoarea lui privire imi gaseam raspunsul la intrebari. N-am sa uit cum fugeam la el de fiecare data cand simteam ca nu mai pot lupta.
N-am sa uit apusurile de pe dealul Babadag privite de la etajul 3 din balconul lui Gelu, cu fundul pe butoaiele de muraturi.
N-am sa uit noptile la grota langa focul de tabara si cantecele de pe stanci. N-am sa uit frigul si muschii de copac pe care ii aduna Gelu din padure sa ii tinem sub noi.
N-am sa uit ceaunul imens pe care il taraia prin padure ca sa ne aduca si sa ne faca noua ciorba de peste. Nu am sa uit blugii lui pictati, palaria cu suvita blonda a Adinei, closca cu puii primita cadou de la Mada.
Da, Gelu a lasat urme.
A lasat picturi, a lasat oameni, ceea ce este cel mai important. Si in viata mea a lasat multe urme, chiar daca a fost de multe ori o umbra.
Te iubesc mult Gelu, chiar daca nu ai sa citesti asta. Si iti multumesc pentru absolut tot. Si nu iti multumesc doar eu, ci inca cel putin 10 copii din care ai facut adulti si oameni!
PS: Da, Gelu este cel din poza. Cu veselia lui molipsitoare. Unii oameni zic ca e nebun si vorbesc serios. Si eu zic ca e nebun, doar ca in ceea ce ma priveste, nebunia e o calitate.
Am pomenit-o aici pe Lore. Intre timp am sarit-o pe Cleo, mamica scumpa, verisoara mea draga si sprijinul din viata mea aici. Mai e Floricica scumpa alaturi de care simt ca nu sunt suficient de aproape acum, cand stiu ca are mai multa nevoie ca oricand de mine.
Iar azi... azi e ziua lui Gelu! Despre Gelu am tot scris... si niciodata nu va fi suficient.
Pe Gelu am sa il numesc mentorul meu spiritual pentru ca pur si simplu nu gasesc o denumire pentru ce a insemnat el in viata mea.
De la Gelu am invatat ca tineretea nu e o varsta ci o stare.
Tot de la Gelu am invatat ca nu exista sacrificii prea mari cand iubesti, ca in dragoste e permis orice si cand vezi ca nu este absolut nici o cale, mai bine il eliberezi pe cel de langa tine.
De la Gelu am invatat ca poti avea 40 de ani si prieteni de 17.
De la Gelu am invatat ca oricat ai darui, niciodata nu e suficient.
Am invatat ca atunci cand simti ca nu mai poti lupta pentru tine trebuie sa gasesti puterea de a lupta pentru ceilalti.
Am invatat ca nu trebuie sa astepti o rasplata pentru ce daruiesti, ci sa-ti iei bucuria tocmai din faptul ca poti face pe altii fericiti.
Gelu a stiut mereu sa exprime stari care noi nu am stiut sa le exteriorizam. El, pensula si culorile lui au facut atat de multe in viata noastra... (inclusiv poza de la profilul meu).
De la Gelu am invatat ca mergem prin viata ca niste umbre. Ne intalnim, ne despartim si ne urmam fiecare calea. Mergem prin viata ca niste umbre, dar lasam urme.
Iar el a lasat urme in viata noastra.
N-am sa uit niciodata cum ma privea Gelu si stia brusc tot ce era in inima mea fara sa scot un cuvant. Si in urmatoarea lui privire imi gaseam raspunsul la intrebari. N-am sa uit cum fugeam la el de fiecare data cand simteam ca nu mai pot lupta.
N-am sa uit apusurile de pe dealul Babadag privite de la etajul 3 din balconul lui Gelu, cu fundul pe butoaiele de muraturi.
N-am sa uit noptile la grota langa focul de tabara si cantecele de pe stanci. N-am sa uit frigul si muschii de copac pe care ii aduna Gelu din padure sa ii tinem sub noi.
N-am sa uit ceaunul imens pe care il taraia prin padure ca sa ne aduca si sa ne faca noua ciorba de peste. Nu am sa uit blugii lui pictati, palaria cu suvita blonda a Adinei, closca cu puii primita cadou de la Mada.
Da, Gelu a lasat urme.
A lasat picturi, a lasat oameni, ceea ce este cel mai important. Si in viata mea a lasat multe urme, chiar daca a fost de multe ori o umbra.
Te iubesc mult Gelu, chiar daca nu ai sa citesti asta. Si iti multumesc pentru absolut tot. Si nu iti multumesc doar eu, ci inca cel putin 10 copii din care ai facut adulti si oameni!
PS: Da, Gelu este cel din poza. Cu veselia lui molipsitoare. Unii oameni zic ca e nebun si vorbesc serios. Si eu zic ca e nebun, doar ca in ceea ce ma priveste, nebunia e o calitate.
23 feb. 2009
Mare veste mare
... si-au relansat baietii site-ul!
Ole!
Asa ca intrati pe www.crispus-art.com si delectati-va.
Mie imi place din cateva motive: Ca sunt trecuti si ei in formula completa in sfarsit, ca au video in site si nu cu link spre youtube si ca au pus articole din presa.
Intrati, uitati-va, e frumos...
Puteti sa ii si votati pe fiecare membru in parte sau separat. Eu tin cu fetele, le votez pe ele ca pe handralaii astia intra pipitzele sa le voteze. Eh.. acu daca va place altcineva, nu va lasati influentati de mine.
In rest... sa va mai zic cat de geniali sunt oamenii acestia?
Sa va mai povestesc de ce ma fascineaza fiecare spectacol al lor? mai bine va uitati voi pe site si va povestesc si eu, altadata.
Ole!
Asa ca intrati pe www.crispus-art.com si delectati-va.
Mie imi place din cateva motive: Ca sunt trecuti si ei in formula completa in sfarsit, ca au video in site si nu cu link spre youtube si ca au pus articole din presa.
Intrati, uitati-va, e frumos...
Puteti sa ii si votati pe fiecare membru in parte sau separat. Eu tin cu fetele, le votez pe ele ca pe handralaii astia intra pipitzele sa le voteze. Eh.. acu daca va place altcineva, nu va lasati influentati de mine.
In rest... sa va mai zic cat de geniali sunt oamenii acestia?
Sa va mai povestesc de ce ma fascineaza fiecare spectacol al lor? mai bine va uitati voi pe site si va povestesc si eu, altadata.
Prima zi din restul vietii mele
Deci...
m-am lasat de fumat. Nu cu de alea ca as vrea sa ma las, eu chiar am sa reusesc. Astept orice tip de amenintari de la voi (de genul celor primite deja, daca te mai vad fumand te tund cheala sau alergi dezbracata prin Piata Mare, vin cu fluierul la birou si-ti cant in cap si tot asa) si orice fel de sfaturi si recompense.
M-am hotarat brusc aseara, mi-am lasat inca doua ore de savurare si la apoi am zis gata. Daca reusesc asta inseamna ca inca mai pot sa imi controlez instinctele si inca mai sunt un om puternic.
In plus... de azi ma apuc din nou de gimnastica si la primii bani in plus imi fac din nou abonament la sala. Tre sa scot tutunul acumulat in mine. pana atunci, imi promit sa ma trezesc mai de dimineata cu jumatate de ora si sa folosesc din nou stepperul ala pe care deja se aduna praful.
Si am sa am mai multa grija de mine, sunt cea mai importanta.
Am sa dansez mai des si mai mult. Am sa ies mai mult in club. Am sa cunosc cat mai multi oameni noi, nu ma mai ascund si n-o sa imi mai zic ca sunt suficienti cei pe care ii am, desi am sa ii iubesc la fel de mult. Am sa ma rimelez mai des si am sa imi termin fusta hand made pe care o sa o si port.
Am sa fac mai multe chestii creative, am sa ies mai des in parc, am sa invat sa patinez chiar daca weekendul asta soarta a fost impotriva acestui demers (macar m-am dat cu sacu).
N-am sa mai depind atat de Internet si calculator, am sa incerc sa imi vad mai des prietenii si sa vorbesc cu ei la telefon, sa ma razbun mai mult pe tastatura.
Am sa ascult muzica mai vesela chiar daca are versuri cretine sau daca e genul care nu mi-as fi inchipuit niciodata ca o sa il ascult.
Am sa accept sa incep sa ies iar cu Vlad.
N-am sa mai incurajez caii verzi de pe pereti - nici ai mei nici ai altora (Iarta-ma Mitz drag).
Am sa imi inchei aici tot ce ma mai tine. In cel mai scurt timp. Si am sa plec.
m-am lasat de fumat. Nu cu de alea ca as vrea sa ma las, eu chiar am sa reusesc. Astept orice tip de amenintari de la voi (de genul celor primite deja, daca te mai vad fumand te tund cheala sau alergi dezbracata prin Piata Mare, vin cu fluierul la birou si-ti cant in cap si tot asa) si orice fel de sfaturi si recompense.
M-am hotarat brusc aseara, mi-am lasat inca doua ore de savurare si la apoi am zis gata. Daca reusesc asta inseamna ca inca mai pot sa imi controlez instinctele si inca mai sunt un om puternic.
In plus... de azi ma apuc din nou de gimnastica si la primii bani in plus imi fac din nou abonament la sala. Tre sa scot tutunul acumulat in mine. pana atunci, imi promit sa ma trezesc mai de dimineata cu jumatate de ora si sa folosesc din nou stepperul ala pe care deja se aduna praful.
Si am sa am mai multa grija de mine, sunt cea mai importanta.
Am sa dansez mai des si mai mult. Am sa ies mai mult in club. Am sa cunosc cat mai multi oameni noi, nu ma mai ascund si n-o sa imi mai zic ca sunt suficienti cei pe care ii am, desi am sa ii iubesc la fel de mult. Am sa ma rimelez mai des si am sa imi termin fusta hand made pe care o sa o si port.
Am sa fac mai multe chestii creative, am sa ies mai des in parc, am sa invat sa patinez chiar daca weekendul asta soarta a fost impotriva acestui demers (macar m-am dat cu sacu).
N-am sa mai depind atat de Internet si calculator, am sa incerc sa imi vad mai des prietenii si sa vorbesc cu ei la telefon, sa ma razbun mai mult pe tastatura.
Am sa ascult muzica mai vesela chiar daca are versuri cretine sau daca e genul care nu mi-as fi inchipuit niciodata ca o sa il ascult.
Am sa accept sa incep sa ies iar cu Vlad.
N-am sa mai incurajez caii verzi de pe pereti - nici ai mei nici ai altora (Iarta-ma Mitz drag).
Am sa imi inchei aici tot ce ma mai tine. In cel mai scurt timp. Si am sa plec.
19 feb. 2009
18 feb. 2009
Scuipatelea
vivi: joci scuipatelea?
vivi: sau tie iti place numai leapsa?
eu: :))
eu: daca gasim cum sa jucam scuipatelea, jucam
eu: ca mie imi place sa ma joc orice
vivi: pai ne scuipam
vivi: :))
vivig: cu flegme
eu: si cum ajunge pana la Imedia?
eu: ca n-am atata forta in flegma
vivi: incerci
eu: nici daca ma urc pe sediul Sapte Seri nu ajung, ca tu esti la etaju' 5
eu: poate tu sa ai ceva sanse
vivi: :))
eu: sa scuipi pe el de Sapte Seri
vivi: sau tie iti place numai leapsa?
eu: :))
eu: daca gasim cum sa jucam scuipatelea, jucam
eu: ca mie imi place sa ma joc orice
vivi: pai ne scuipam
vivi: :))
vivig: cu flegme
eu: si cum ajunge pana la Imedia?
eu: ca n-am atata forta in flegma
vivi: incerci
eu: nici daca ma urc pe sediul Sapte Seri nu ajung, ca tu esti la etaju' 5
eu: poate tu sa ai ceva sanse
vivi: :))
eu: sa scuipi pe el de Sapte Seri
Lore...
Azi e ziua lu Lore. Si simt ca ar trebui sa scriu doua cuvinte despre ea, fiind unul din oamenii care desi ii vad foarte rar, imi sunt undeva acolo langa suflet.
Pe Lore am cunoscut-o cand lucram la monitorizare, in celebrele deja ture de noapte care mi-au marcat existenta. Si este unul dintre castigurile de acolo, alaturi de Sim, Dani, Simo, Adina, Andreea, Marian si Mihai. Iar daca am uitat pe cineva cu adevarat drag de acolo, imi pare rau.
Lore era prezenta ce-ti aducea aminte mereu ca oamenii conteaza. Blonda, inalta, frumoasa, cu constantele ei: tigarile mentolate, acelasi calculator din dreapta, care, desi incepuse sa mearga prost nu l-ar fi schimbat cu nimic, pantalonii sport si ochii frumosi si uneori tristi.
De Lore imi era uneori frica, era fiinta aceea directa care te speria sa nu te ia la ture cand i se parea sau cand faceai ceva aiurea. Lore citea ziarele mai repede ca oricine si termina rezumatele cu cel putin o ora inaintea tuturor.
Lore e omul care m-a sustinut la sedinta in care am facut scandal pentru tot departamentul. Am strigat in gura mare nemultumirile tuturor, am facut-o pe-a avocatul poporului cand nimeni nu avea curajul sau nu vroia sa zica ce ii doare, iar Lore s-a ridicat si m-a sustinut. Chiar daca a doua zi a fost data afara. Mai bine pentru ea. Fiecare om care a plecat de acolo a facut un lucru mai bun pentru el.
De la Lore am invatat ca trebuie sa zic lucrurilor pe nume. Ca trebuie sa fiu directa. Ca nu trebuie sa fiu prietena cu toata lumea, important e sa fiu eu cum vreau. Imi e dor de Lore.
Maine ma vad cu ea. Cu ea si cu Sim, exact in formula in care am fi pierdut ore intregi in bucatarie, in mirosul de tigari mentolate ale ei si ciocolata calda incalzita la microunde.
Pe Lore am cunoscut-o cand lucram la monitorizare, in celebrele deja ture de noapte care mi-au marcat existenta. Si este unul dintre castigurile de acolo, alaturi de Sim, Dani, Simo, Adina, Andreea, Marian si Mihai. Iar daca am uitat pe cineva cu adevarat drag de acolo, imi pare rau.
Lore era prezenta ce-ti aducea aminte mereu ca oamenii conteaza. Blonda, inalta, frumoasa, cu constantele ei: tigarile mentolate, acelasi calculator din dreapta, care, desi incepuse sa mearga prost nu l-ar fi schimbat cu nimic, pantalonii sport si ochii frumosi si uneori tristi.
De Lore imi era uneori frica, era fiinta aceea directa care te speria sa nu te ia la ture cand i se parea sau cand faceai ceva aiurea. Lore citea ziarele mai repede ca oricine si termina rezumatele cu cel putin o ora inaintea tuturor.
Lore e omul care m-a sustinut la sedinta in care am facut scandal pentru tot departamentul. Am strigat in gura mare nemultumirile tuturor, am facut-o pe-a avocatul poporului cand nimeni nu avea curajul sau nu vroia sa zica ce ii doare, iar Lore s-a ridicat si m-a sustinut. Chiar daca a doua zi a fost data afara. Mai bine pentru ea. Fiecare om care a plecat de acolo a facut un lucru mai bun pentru el.
De la Lore am invatat ca trebuie sa zic lucrurilor pe nume. Ca trebuie sa fiu directa. Ca nu trebuie sa fiu prietena cu toata lumea, important e sa fiu eu cum vreau. Imi e dor de Lore.
Maine ma vad cu ea. Cu ea si cu Sim, exact in formula in care am fi pierdut ore intregi in bucatarie, in mirosul de tigari mentolate ale ei si ciocolata calda incalzita la microunde.
Scrisoare pentru tine
Ciudat, ma obisnuisem sa scriu scrisori trecutului meu. Acum vorbesc in prezent.
Am pus punct la tot ceea ce se intampla acum si care nu ma caracterizeaza. Nu mai bat la usi inchise.
Te dezleg si poti sa pleci, nu stiu de ce nu ai plecat din proprie initiativa pana acum si ai asteptat sa te gonesc eu. Iti doreai sa pleci si eu stiam asta, am sperat totusi ca o sa te razgandesti si ca o sa iti fie bine.
Pleaca! Si te gonesc pentru ca langa mine nu esti tu. Si pentru ca nu vrei sa fii aici, se pare ca reusesc sa scot tot ce e mai rau din tine. Langa mine esti partea cea mai neagra din tine, esti gramada de frustrari si te chinui sa fii ceea ce nu esti pentru a nu-mi crea asteptari. Sau poate e doar o scuza, nu stiu daca mai conteaza asta sau nu. Nu am sa joc rolul salvatorului, am facut asta de prea multe ori. Daca tu nu vrei sa te salvezi, eu n-am cum sa o fac pentru tine. Ai sa ramai singur si mizerabil mult timp de aici incolo si nu e nimeni inafara de tine de vina pentru asta.
Ce n-ai inteles tu niciodata este respectul pe care il merit eu. Respect pe care mi-l aratai la inceput, cand eu ma simteam cumva cea rea, care nu apreciaza si ma lasam certata de cei din jur. Uita-te in jurul tau si vezi ce simt oamenii ceilalti fata de mine. Cum ma vad si cum sunt cu adevarat. Si apoi intreaba-te daca meriti sa fiu in viata ta. Si cand te gandesti ca nu am cerut nimic de la tine... decat respect!
Nu era mai simplu sa pleci singur? Aveai un singur cuvant de zis, te intorceai si plecai, chiar nu mi-ar fi fost asa de greu. Dar e mai usor decat sa vorbesti si sa fii sincer sa te comporti ca un idiot ca sa fiu eu nevoita sa te gonesc. Si apoi sa joci in rolul victimei care se pare ca iti place atat de mult!
Eu chiar am sa imi pastrez prima idee despre tine, ca imi place sa cred in partea frumoasa a oamenilor. Si am sa incerc si sa inteleg. Imi pare sincer rau pentru tine. Dar mai rau pentru mine. Pana la urma n-a fost nimic... decat niste momente frumoase, zambete pe ici pe colo care sa imi aminteasca ca inca nu sunt de piatra.
Si tie ca inca mai poti sa joci un joc.
Am pus punct la tot ceea ce se intampla acum si care nu ma caracterizeaza. Nu mai bat la usi inchise.
Te dezleg si poti sa pleci, nu stiu de ce nu ai plecat din proprie initiativa pana acum si ai asteptat sa te gonesc eu. Iti doreai sa pleci si eu stiam asta, am sperat totusi ca o sa te razgandesti si ca o sa iti fie bine.
Pleaca! Si te gonesc pentru ca langa mine nu esti tu. Si pentru ca nu vrei sa fii aici, se pare ca reusesc sa scot tot ce e mai rau din tine. Langa mine esti partea cea mai neagra din tine, esti gramada de frustrari si te chinui sa fii ceea ce nu esti pentru a nu-mi crea asteptari. Sau poate e doar o scuza, nu stiu daca mai conteaza asta sau nu. Nu am sa joc rolul salvatorului, am facut asta de prea multe ori. Daca tu nu vrei sa te salvezi, eu n-am cum sa o fac pentru tine. Ai sa ramai singur si mizerabil mult timp de aici incolo si nu e nimeni inafara de tine de vina pentru asta.
Ce n-ai inteles tu niciodata este respectul pe care il merit eu. Respect pe care mi-l aratai la inceput, cand eu ma simteam cumva cea rea, care nu apreciaza si ma lasam certata de cei din jur. Uita-te in jurul tau si vezi ce simt oamenii ceilalti fata de mine. Cum ma vad si cum sunt cu adevarat. Si apoi intreaba-te daca meriti sa fiu in viata ta. Si cand te gandesti ca nu am cerut nimic de la tine... decat respect!
Nu era mai simplu sa pleci singur? Aveai un singur cuvant de zis, te intorceai si plecai, chiar nu mi-ar fi fost asa de greu. Dar e mai usor decat sa vorbesti si sa fii sincer sa te comporti ca un idiot ca sa fiu eu nevoita sa te gonesc. Si apoi sa joci in rolul victimei care se pare ca iti place atat de mult!
Eu chiar am sa imi pastrez prima idee despre tine, ca imi place sa cred in partea frumoasa a oamenilor. Si am sa incerc si sa inteleg. Imi pare sincer rau pentru tine. Dar mai rau pentru mine. Pana la urma n-a fost nimic... decat niste momente frumoase, zambete pe ici pe colo care sa imi aminteasca ca inca nu sunt de piatra.
Si tie ca inca mai poti sa joci un joc.
16 feb. 2009
Leapsa
Incepe sa imi placa. Ms, Rox, chiar daca am vazut cu 2 zile intarziere.
SUNT: cea mai frumoasa din orasul acesta :)
AŞ VREA: sa ma mut din Bucuresti
PĂSTREZ: toate nimicurile, de la bilete de tren la pietre si flori uscate
MI-AŞ FI DORIT: sa fiu mai sigura pe mine
NU ÎMI PLACE: mirosul si gustul maslinelor
MĂ TEM: de singuratate si de mine uneori
AUD: multe lucruri care nu as vrea sa le aud
ÎMI PARE RĂU: ca nu am stiut sa lupt pentru ce am iubit
ÎMI PLAC: narcisele albe
NU SUNT: nimic din ce par a fi, dar nu ai cum sa stii asta decat daca ma cunosti
DANSEZ: cu Livia in birou
NICIODATĂ: nu am fost sigura de cineva
RAR: zambesc pe interior
PLÂNG: la Dansez pentru tine si alte emisiuni de astea care te santajeaza emotional
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: sincera cu mine si cu voi
NU ÎMI PLACE DE MINE: cand ma las calcata in picioare de buna voie
SUNT CONFUZA: in ceea ce privesc sentimentele mele
AM NEVOIE: de cineva care sa inteleaga tot si sa ma iubeasca cu toate defectele mele
AR TREBUI: sa am mai mult curaj si mai multa constiinta.
Pasez leapsa la Sim, Carmen, Dani si, evident, cine vrea sa o mai ia.
SUNT: cea mai frumoasa din orasul acesta :)
AŞ VREA: sa ma mut din Bucuresti
PĂSTREZ: toate nimicurile, de la bilete de tren la pietre si flori uscate
MI-AŞ FI DORIT: sa fiu mai sigura pe mine
NU ÎMI PLACE: mirosul si gustul maslinelor
MĂ TEM: de singuratate si de mine uneori
AUD: multe lucruri care nu as vrea sa le aud
ÎMI PARE RĂU: ca nu am stiut sa lupt pentru ce am iubit
ÎMI PLAC: narcisele albe
NU SUNT: nimic din ce par a fi, dar nu ai cum sa stii asta decat daca ma cunosti
DANSEZ: cu Livia in birou
NICIODATĂ: nu am fost sigura de cineva
RAR: zambesc pe interior
PLÂNG: la Dansez pentru tine si alte emisiuni de astea care te santajeaza emotional
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: sincera cu mine si cu voi
NU ÎMI PLACE DE MINE: cand ma las calcata in picioare de buna voie
SUNT CONFUZA: in ceea ce privesc sentimentele mele
AM NEVOIE: de cineva care sa inteleaga tot si sa ma iubeasca cu toate defectele mele
AR TREBUI: sa am mai mult curaj si mai multa constiinta.
Pasez leapsa la Sim, Carmen, Dani si, evident, cine vrea sa o mai ia.
15 feb. 2009
bucurie
Cu cat ai mai putine asteptari, cu atat te bucuri mai mult de ce primesti.
Nu o data mi-am propus sa nu mai am asteptari de nici un fel de la oamenii din jur.
Nu prea am reusit, e in firea lucrurilor sa iti doresti lucruri de la oameni.
Sa crezi ca daca tii la cineva si nu i-ai face niciodata rau, si el se va purta frumos cu tine si-ti va oferi. E gresit, stiu si asta.
Azi am gandit in felul urmator: imi doresc ca fiecare lucru care il fac sa il fac pentru ca imi aduce o bucurie. Nimic din ce fac pentru ca asa trebuie sau nu imi aduce un zambet, nu merita facut.
Nici un om, nici o meserie, nici o scoala. In tot si in toate trebuie sa caut si sa gasesc o bucurie. Iar daca e imposibil... mai bine lasa.
Nu o data mi-am propus sa nu mai am asteptari de nici un fel de la oamenii din jur.
Nu prea am reusit, e in firea lucrurilor sa iti doresti lucruri de la oameni.
Sa crezi ca daca tii la cineva si nu i-ai face niciodata rau, si el se va purta frumos cu tine si-ti va oferi. E gresit, stiu si asta.
Azi am gandit in felul urmator: imi doresc ca fiecare lucru care il fac sa il fac pentru ca imi aduce o bucurie. Nimic din ce fac pentru ca asa trebuie sau nu imi aduce un zambet, nu merita facut.
Nici un om, nici o meserie, nici o scoala. In tot si in toate trebuie sa caut si sa gasesc o bucurie. Iar daca e imposibil... mai bine lasa.
14 feb. 2009
Do you wanna be my Valentine?
As fi vrut sa spun ca
"Today is a holiday invented by greeting card companies to make people feel like crap". Asta imi propusesem sa gandesc azi, deoarece sunt oarecum impotriva acestei sarbatori inventate.
Nu sunt nici macar fan Dragobete, pentru ca am auzit abia de curand de el si mi se pare o incercare proasta de patriotism ca o replica la 14 februarie.
Nu o sa sustin nici una din aceste doua idei, desi sunt tentata.
Daca avem nevoie de o zi speciala pentru a ne reaminti sau pentru a sarbatori un sentiment atat de frumos precum iubirea, atunci sa fie! Sa fie Valentine's, sa fie Dragobete si sa se mai inventeze inca 100 de astfel de sarbatori.
Ideal ar fi intr-adevar, sa nu ai nevoie de o zi trecuta in calendar. Dar eu am sa urez tuturor astazi multa iubire. Celor ce iubesc, celor ce sunt iubiti, celor ce au iubit sau au fost iubiti, au suferit sau s-au bucurat datorita acestui sentiment.
Si ca sa fiu oarecum si eu patrioata am sa pun aici, una din cele mai frumoase melodii de dragoste romanesti - ca mesaj de dragoste cea mai reusita parerea mea.
Deci... Happy Valentine's day, Dragopete sau ce o fi... si traiti pana la maxim, daca regretati apoi, macar sa aveti ce!
PS: e singura varianta a acestei melodii care am gasit-o pe YouTube, deci suportati imaginea statica. Care ... culmea ... e o poza din Sibiu. Am observat asta mai tarziu. Dar toate drumurile duc la Roma, stiam asta deja.
12 feb. 2009
vino iar copilarie
Am ascultat astazi melodia asta
si mi s-a facut dor de copilarie.
Eu am fost un copil cuminte, nebunia mea a venit dupa.
Eram mica, slabuta si cu parul carliontat (si blond, in ciuda culorii care a capatat-o mai tarziu). De fapt am si pus pe blog doua poze in care sunt si eu cu buclele mele crete si ochii mari si curiosi.
Cand ma concentram imi tineam limba scoasa, intre buze. Am vazut ca si Mara face la fel. E... seamana si cu mine putin.
Cand eram copila eram mereu pe ulite la mamaia la sat, nu stateam deloc acasa, mereu mi se parea mai frumos la vecini: sa fac treaba la ei, sa mananc, sa ma joc. Asta nu mi-a trecut nici acum, dovada ca sunt mereu pe drumuri.
Eram bleaga si usor de pacalit. Cat s-a mai distrat soramea pe seama mea... Tataia ma punea sa alerg pe camp sa pun mana pe curcubeu dupa ce ploua iar eu alergam.
Nu am multe amintiri de cand eram foarte mica si imi pare rau. Imi aduc aminte de casa de la Dorohoi care nici acum nu e cu mult schimbata, doar ca usa de la odaie acum nu mai e incuiata. Imi aduc aminte ca odata m-au adus ai mei de la Tulcea si am fugit direct pe miriste peste deal ca tataia era plecat cu oile si nu mai aveam rabdare pana la 12 cand le aducea sa le mulga de pranz.
Imi mai aduc aminte ca odata au venit ai mei de la Tulcea si eu eram bagata pana la urechi in hambarul cu pleava si nu puteam iesi dde acolo. Imi aduc aminte cand a venit la mine in vizita Lusu cu bunicii lui si am stat pe dealul din fata casei jumatate de zi sa astept sa vad masina sus pe drum. Iar cand am vazut-o am alergat in intampinarea ei.
Imi aduc aminte cand mergeau baietii lu'Scripcaru dupa buruian si ma plimbau si pe mine cu caruciorul pana la Zamfirache si inapoi.
Imi aduc aminte ca nu imi placea sa ma lase singura cu oile pe camp ca trebuia sa alerg dupa o oaie nebuna care mereu imi facea probleme. Imi aduc aminte de oaia alba si oarba care o avea tataia si care mereu ramanea ultima la muls si trebuia sa o alerg tot ocolul ca sa intre in strunga.
Imi aduc aminte cand am plecat cu Marius la magazin si ne-a furat unu din sat banii. Si cand se suparasera toti baietii de la mine de la gradinita pe mine si m-au urmarit pana acasa sa ma bata.
O sa imi aduc aminte mereu ca nu stiam sa citesc ceasul. Orele le numaram dupa trenurile ce treceau pe la Broscauti. Dupa trenul de pranz trebuia sa se intoarca tataia cu oile acasa si sa ma duc la masa. Seara, dupa ce trecea trenul de Iasi, trebuia sa ma duc a aduc vacile si sa dau oile la strunga.
Mai imi aduc aminte vag iernile cand eram suparata ca zapada era mai mare ca mine si nu prea puteam sa ies din casa. Ca ma speriam de sarbatori de mascatii care veneau cu ursul, capra si calusarii.
Si imi aduc aminte de tataia, de serile cand statea pe scaunul de langa ussa din colt si eu il pieptanam inainte de somn (tataia avea inceput de chelie destul de generos, dar in fiecare seara nu scapa de pieptanul meu). Si imi aduc aminte cand uneori duminica ma lua cu el in oras cand se ducea la barbierit.
Singura emisiune la care ma uitam la televizor era Di cai si (Tezaur folcloric, dar asa ii ziceam eu) si singura poezie care o stiam erau de fapt 3 versuri: "Am baloane colorate/ Le vand ieftin daca vrei/ Trei baloane la 5 lei".
Ce frumos e sa fii copil...
si mi s-a facut dor de copilarie.
Eu am fost un copil cuminte, nebunia mea a venit dupa.
Eram mica, slabuta si cu parul carliontat (si blond, in ciuda culorii care a capatat-o mai tarziu). De fapt am si pus pe blog doua poze in care sunt si eu cu buclele mele crete si ochii mari si curiosi.
Cand ma concentram imi tineam limba scoasa, intre buze. Am vazut ca si Mara face la fel. E... seamana si cu mine putin.
Cand eram copila eram mereu pe ulite la mamaia la sat, nu stateam deloc acasa, mereu mi se parea mai frumos la vecini: sa fac treaba la ei, sa mananc, sa ma joc. Asta nu mi-a trecut nici acum, dovada ca sunt mereu pe drumuri.
Eram bleaga si usor de pacalit. Cat s-a mai distrat soramea pe seama mea... Tataia ma punea sa alerg pe camp sa pun mana pe curcubeu dupa ce ploua iar eu alergam.
Nu am multe amintiri de cand eram foarte mica si imi pare rau. Imi aduc aminte de casa de la Dorohoi care nici acum nu e cu mult schimbata, doar ca usa de la odaie acum nu mai e incuiata. Imi aduc aminte ca odata m-au adus ai mei de la Tulcea si am fugit direct pe miriste peste deal ca tataia era plecat cu oile si nu mai aveam rabdare pana la 12 cand le aducea sa le mulga de pranz.
Imi mai aduc aminte ca odata au venit ai mei de la Tulcea si eu eram bagata pana la urechi in hambarul cu pleava si nu puteam iesi dde acolo. Imi aduc aminte cand a venit la mine in vizita Lusu cu bunicii lui si am stat pe dealul din fata casei jumatate de zi sa astept sa vad masina sus pe drum. Iar cand am vazut-o am alergat in intampinarea ei.
Imi aduc aminte cand mergeau baietii lu'Scripcaru dupa buruian si ma plimbau si pe mine cu caruciorul pana la Zamfirache si inapoi.
Imi aduc aminte ca nu imi placea sa ma lase singura cu oile pe camp ca trebuia sa alerg dupa o oaie nebuna care mereu imi facea probleme. Imi aduc aminte de oaia alba si oarba care o avea tataia si care mereu ramanea ultima la muls si trebuia sa o alerg tot ocolul ca sa intre in strunga.
Imi aduc aminte cand am plecat cu Marius la magazin si ne-a furat unu din sat banii. Si cand se suparasera toti baietii de la mine de la gradinita pe mine si m-au urmarit pana acasa sa ma bata.
O sa imi aduc aminte mereu ca nu stiam sa citesc ceasul. Orele le numaram dupa trenurile ce treceau pe la Broscauti. Dupa trenul de pranz trebuia sa se intoarca tataia cu oile acasa si sa ma duc la masa. Seara, dupa ce trecea trenul de Iasi, trebuia sa ma duc a aduc vacile si sa dau oile la strunga.
Mai imi aduc aminte vag iernile cand eram suparata ca zapada era mai mare ca mine si nu prea puteam sa ies din casa. Ca ma speriam de sarbatori de mascatii care veneau cu ursul, capra si calusarii.
Si imi aduc aminte de tataia, de serile cand statea pe scaunul de langa ussa din colt si eu il pieptanam inainte de somn (tataia avea inceput de chelie destul de generos, dar in fiecare seara nu scapa de pieptanul meu). Si imi aduc aminte cand uneori duminica ma lua cu el in oras cand se ducea la barbierit.
Singura emisiune la care ma uitam la televizor era Di cai si (Tezaur folcloric, dar asa ii ziceam eu) si singura poezie care o stiam erau de fapt 3 versuri: "Am baloane colorate/ Le vand ieftin daca vrei/ Trei baloane la 5 lei".
Ce frumos e sa fii copil...
Despre zambete
A scris Carmen acum cateva zile un post care mi-a dat mult de gandit.
Si am inceput sa ma intreb ce se ascunde in spatele zambetului meu. Ala de ziceti voi ca e special, al Monicai despre care spuneti ca este mereu vesela si iubitoare.
Eu cred ca zambesc trist, voi ziceti ca nu.
Eu stiu ca in spatele unor muschi faciali incordati sunt nopti intregi de tristete, sunt zile intregi de aparente si fortare. Stiu ca zambesc rar cu adevarat, pe interior si atunci poate nici macar nu vedeti asta pe fata mea, tind ca atunci cand sunt fericita sa par trista.
Ce stupid suna... Mi-e frica sa arat zambetul meu din suflet, de teama sa nu-mi furati din el.
Nimeni nu stie. Nimeni nu stie cate ganduri omorate, cate sperante sugrumate din fasa, cate seri agitate, cati pumni stransi pana simti ca unghiile iti intra in carne.
Nu stiti si habar nu o sa aveti vreodata.
Nu stiti cat e de greu ca sufletul sa-ti fie facut bucatele mici si tu sa zambesti in fata celui care ti l-a adus in starea asta. Nu stiti cum e sa iubesti, el sa o iubeasca pe alta si tu sa zambesti in fata ei si sa incerci sa o indragesti... de dragul lui. Nu stiti cum e sa zambesti cand iti spune cat o iubeste si tu sa ii spui ca te bucuri pentru el ca poate simti asta.
Nu stiti cum e sa dai cu tine pe jos, sa stergi podele si sa zambesti, pentru ca nu trebuie sa stie si cei din jur asta.
Nu stiti cum e sa te simti folosit, cum e sa te simti o roata de rezerva sau un catelus plouat ce scheauna la usi incuiate. Si totusi sa zambesti, caci stii ca zambetul tau ii va alunga lui orice sentiment de vinovatie care ar putea sa ii faca rau, iar tu nu vrei asta.
Sa te prefaci ca nu-ti pasa cand doar tu stii de fapt ca iti pasa. Sa minti si sa nu iti placa asta, dar trebuie sa o faci, stii ca o faci pentru binele celor din jur? Dar asta a fost de mult... acum schimb lucruri, sau imi place sa cred ca o sa fie altfel colorata viata mea.
Dar stiti de ce zambesc? Ca am impresia ca merita. Ca pentru zambetul lor pot sa zambesc si eu.
Si zambesc si pentru mine, dar asta stiu doar eu. Si uneori ii las si pe altii sa stie asta, dar mi-e frica. Iar de frica am mai vorbit.
Si am inceput sa ma intreb ce se ascunde in spatele zambetului meu. Ala de ziceti voi ca e special, al Monicai despre care spuneti ca este mereu vesela si iubitoare.
Eu cred ca zambesc trist, voi ziceti ca nu.
Eu stiu ca in spatele unor muschi faciali incordati sunt nopti intregi de tristete, sunt zile intregi de aparente si fortare. Stiu ca zambesc rar cu adevarat, pe interior si atunci poate nici macar nu vedeti asta pe fata mea, tind ca atunci cand sunt fericita sa par trista.
Ce stupid suna... Mi-e frica sa arat zambetul meu din suflet, de teama sa nu-mi furati din el.
Nimeni nu stie. Nimeni nu stie cate ganduri omorate, cate sperante sugrumate din fasa, cate seri agitate, cati pumni stransi pana simti ca unghiile iti intra in carne.
Nu stiti si habar nu o sa aveti vreodata.
Nu stiti cat e de greu ca sufletul sa-ti fie facut bucatele mici si tu sa zambesti in fata celui care ti l-a adus in starea asta. Nu stiti cum e sa iubesti, el sa o iubeasca pe alta si tu sa zambesti in fata ei si sa incerci sa o indragesti... de dragul lui. Nu stiti cum e sa zambesti cand iti spune cat o iubeste si tu sa ii spui ca te bucuri pentru el ca poate simti asta.
Nu stiti cum e sa dai cu tine pe jos, sa stergi podele si sa zambesti, pentru ca nu trebuie sa stie si cei din jur asta.
Nu stiti cum e sa te simti folosit, cum e sa te simti o roata de rezerva sau un catelus plouat ce scheauna la usi incuiate. Si totusi sa zambesti, caci stii ca zambetul tau ii va alunga lui orice sentiment de vinovatie care ar putea sa ii faca rau, iar tu nu vrei asta.
Sa te prefaci ca nu-ti pasa cand doar tu stii de fapt ca iti pasa. Sa minti si sa nu iti placa asta, dar trebuie sa o faci, stii ca o faci pentru binele celor din jur? Dar asta a fost de mult... acum schimb lucruri, sau imi place sa cred ca o sa fie altfel colorata viata mea.
Dar stiti de ce zambesc? Ca am impresia ca merita. Ca pentru zambetul lor pot sa zambesc si eu.
Si zambesc si pentru mine, dar asta stiu doar eu. Si uneori ii las si pe altii sa stie asta, dar mi-e frica. Iar de frica am mai vorbit.
11 feb. 2009
Draga mea Ratiune
Iti multumesc tie, draga mea ratiune.
Iti multumesc ca esti langa mine si ca uneori ma tragi de maneca. Iti multumesc ca, desi ma consider (si poate asa e) cea mai fericita cand te reneg, tu ramai acolo si mai imi dai cate o palma, desi eu te gonesc.
Iti multumesc draga mea ratiune ca esti ca un iubit pe care nu mi-l doresc dar care ma cauta mereu si din mila sau compasiune, uneori mai tin cont de tine.
Iti multumesc ca nu insisti si ca ramai acolo in umbra, unde iti e locul, ca te lasi totusi abandonata sa ma lasi sa traiesc si sa ma bucur, sa ma mint uneori.
Iti multumesc totusi ratiune ca ma faci superioara unor semeni ai mei si ca imi aduci aminte des ca sunt om, nu animal si ca sunt inzestrata cu mai mult decat instincte.
Iti multumesc ca totusi nu iti ocupi teritoriul care poate ti se cuvine, ma lasi pe mine sa mai iau cate putin din tine cand e nevoie urgenta. Nu stiu cand sa ma folosesc de tine, nici nu cred ca vreau sa invat. Dar e bine sa stiu ca existi.
Deci iti multumesc draga mea ratiune!
Iti multumesc ca esti langa mine si ca uneori ma tragi de maneca. Iti multumesc ca, desi ma consider (si poate asa e) cea mai fericita cand te reneg, tu ramai acolo si mai imi dai cate o palma, desi eu te gonesc.
Iti multumesc draga mea ratiune ca esti ca un iubit pe care nu mi-l doresc dar care ma cauta mereu si din mila sau compasiune, uneori mai tin cont de tine.
Iti multumesc ca nu insisti si ca ramai acolo in umbra, unde iti e locul, ca te lasi totusi abandonata sa ma lasi sa traiesc si sa ma bucur, sa ma mint uneori.
Iti multumesc totusi ratiune ca ma faci superioara unor semeni ai mei si ca imi aduci aminte des ca sunt om, nu animal si ca sunt inzestrata cu mai mult decat instincte.
Iti multumesc ca totusi nu iti ocupi teritoriul care poate ti se cuvine, ma lasi pe mine sa mai iau cate putin din tine cand e nevoie urgenta. Nu stiu cand sa ma folosesc de tine, nici nu cred ca vreau sa invat. Dar e bine sa stiu ca existi.
Deci iti multumesc draga mea ratiune!
10 feb. 2009
am visat
As' noapte am visat narcise albe.
Mergeam pe strada si am trecut pe langa o florarie si le-am vazut. Prima data in an.
M-am oprit putin si le-am privit. Nu mi-am cumparat si nici nu le-am mirosit.
Astept realitatea. Vine, chiar vine primavara!
Si astept cu atat de mare emotie narcisele albe. Si mirosul lor.
Atunci va fi bine. Mai bine.
Am vazut deja frezii la o tanti pe strada. Deci trebuie sa mai fie putin.
Si Livia ne-a adus azi stafide...
9 feb. 2009
Tic, tac
Mi se aduna in minte toate lucrurile pe care nu ti le-am spus.
Pe care ar fi trebuit sa le spun. Sau sa le fac.
O gramada mare de ganduri si gesturi care nu se aflau pe nici o lista, nu faceau parte din nici un plan.
Daca urasc ceva cu adevarat, este gestul de a ti se taia din aripi. Zbang, zbang!
Vrei tu sa fii vesela? Ete na, lumea e trista, crezi tu ca poti schimba ceva?
Vrei sa fii fericita? Asta e un vis, domnisoara, revio-ti!
Crezi ca poti schimba oamenii in mai bine? Nu, nu ai sa schimbi. Or sa se inraiasca. Si ai sa ti-o iei tot tu.
Crezi ca daca oferi ceva, primesti in loc? Mare greseala, maaare!
Crezi ca in viata lucrurile se compenseaza? Ete na, viseaza in continuare!
Crezi ca daca te porti frumos cu cineva o sa se poarte la fel cu tine? Nu, gresit!
Ai asteptari?
Bai Monica, esti cam proasta in ultimul timp, ma dezamagesti.
Din gesturile care vroiam sa le fac imi pare rau pentru sutul in c...e (prietenii stiu de ce). Uite ca am vorbit si urat! sa scot literele dintre c si e? Da, mai bine le scot.
Nu am crezut niciodata ca eu pot sa cersesc atat de asiduu. Si uite-ma acum aici, facand asta fara un motiv exact in spate. Daca aveam unul nu aveam curaj sa fac asta. Cred...
Dar stii ce Monica? Esti cam naiva! Da-ti tu doua palme inainte sa regreti suturi neadministrate in zone sensibile.
Moni draga... meriti ceva mai bun! Si stii de ce? Pentru ca (pe langa miile de defecte si toate caracteristicile care nu o sa se inscrie niciodata in tipar) ai ceva in plus! Se cheama suflet, si putini sunt cei suficienti de inteligenti sa-l vada, sa-l aprecieze si sa-l pastreze. Ca nu il dai pe gratis nimanui, si tu stii asta. Nici o cina nu e pe gratis. Mai Moni, tu stii ca n-ai putea sa faci niciodata rau decat incercand sa faci prea mult bine. Si nu e vina ta atunci.
Monica, trezeste-te!
E greu... ma doare. Ca nu o regasesc nici pe Monica nici pe Moni. Nu mai sunt la fel...
Pe care ar fi trebuit sa le spun. Sau sa le fac.
O gramada mare de ganduri si gesturi care nu se aflau pe nici o lista, nu faceau parte din nici un plan.
Daca urasc ceva cu adevarat, este gestul de a ti se taia din aripi. Zbang, zbang!
Vrei tu sa fii vesela? Ete na, lumea e trista, crezi tu ca poti schimba ceva?
Vrei sa fii fericita? Asta e un vis, domnisoara, revio-ti!
Crezi ca poti schimba oamenii in mai bine? Nu, nu ai sa schimbi. Or sa se inraiasca. Si ai sa ti-o iei tot tu.
Crezi ca daca oferi ceva, primesti in loc? Mare greseala, maaare!
Crezi ca in viata lucrurile se compenseaza? Ete na, viseaza in continuare!
Crezi ca daca te porti frumos cu cineva o sa se poarte la fel cu tine? Nu, gresit!
Ai asteptari?
Bai Monica, esti cam proasta in ultimul timp, ma dezamagesti.
Din gesturile care vroiam sa le fac imi pare rau pentru sutul in c...e (prietenii stiu de ce). Uite ca am vorbit si urat! sa scot literele dintre c si e? Da, mai bine le scot.
Nu am crezut niciodata ca eu pot sa cersesc atat de asiduu. Si uite-ma acum aici, facand asta fara un motiv exact in spate. Daca aveam unul nu aveam curaj sa fac asta. Cred...
Dar stii ce Monica? Esti cam naiva! Da-ti tu doua palme inainte sa regreti suturi neadministrate in zone sensibile.
Moni draga... meriti ceva mai bun! Si stii de ce? Pentru ca (pe langa miile de defecte si toate caracteristicile care nu o sa se inscrie niciodata in tipar) ai ceva in plus! Se cheama suflet, si putini sunt cei suficienti de inteligenti sa-l vada, sa-l aprecieze si sa-l pastreze. Ca nu il dai pe gratis nimanui, si tu stii asta. Nici o cina nu e pe gratis. Mai Moni, tu stii ca n-ai putea sa faci niciodata rau decat incercand sa faci prea mult bine. Si nu e vina ta atunci.
Monica, trezeste-te!
E greu... ma doare. Ca nu o regasesc nici pe Monica nici pe Moni. Nu mai sunt la fel...
Prietena mea Cateluta
Dupa weekendul asta pana si eu ma astept de la mine sa scriu altceva pe blog.
Cum unul din sporturile pe care le practic de curand este ascunsul dupa deget, am sa ma abtin pentru moment.
Si pentu ca imi tot vine in minte o poveste pe care am citit-o cand eram mica.
Cred ca am citit-o de mai multe ori, nu-mi aduc aminte cine a scris-o sau cum se chema (era ceva cu niste pere) dar stiu ca era intr-o carte cu mai multe povesti pe care probabil ca o mai am pe undeva pe acasa si ca avea un desen.
Povestea era cam asa...
Doi copii, un baietel si o fetita, vecini in sta. Paranteza: (mereu mi-am imaginat satul asta din poveste ca strada pe care au locuit bunicii mei si unde am crescut).
Baietelul, mai mare decat fetita cu vreo 2-3 ani. El a intrat la scoala, dar in fiecare dimineata trecea si o ducea de manuta pe cea mica la gradinita. Cand a intrat si ea la scoala, el o apara in curtea scolii de copii mai mari si tot asa.
Fetita era inebunita dupa pere si in fiecare an se duceau sa culeaga pere.
Povestea se termina undeva in clasa a VII-a (fetita) cand el s-a dus sa ii duca pere pentru ca venise sezonul. Iar ea nici nu l-a bagat in seama. In vizita la ea era verisorul mai mare care avea motocicleta. El a ramas ca prostu in drum cu cosul de pere iar ea a plecat sa se plimbe cu motocicleta.
Va dati seama probabil ca era mai frumos povestit in carte dar atat mai retin eu.
Cand ma duc acasa o sa caut cartea.
Cum unul din sporturile pe care le practic de curand este ascunsul dupa deget, am sa ma abtin pentru moment.
Si pentu ca imi tot vine in minte o poveste pe care am citit-o cand eram mica.
Cred ca am citit-o de mai multe ori, nu-mi aduc aminte cine a scris-o sau cum se chema (era ceva cu niste pere) dar stiu ca era intr-o carte cu mai multe povesti pe care probabil ca o mai am pe undeva pe acasa si ca avea un desen.
Povestea era cam asa...
Doi copii, un baietel si o fetita, vecini in sta. Paranteza: (mereu mi-am imaginat satul asta din poveste ca strada pe care au locuit bunicii mei si unde am crescut).
Baietelul, mai mare decat fetita cu vreo 2-3 ani. El a intrat la scoala, dar in fiecare dimineata trecea si o ducea de manuta pe cea mica la gradinita. Cand a intrat si ea la scoala, el o apara in curtea scolii de copii mai mari si tot asa.
Fetita era inebunita dupa pere si in fiecare an se duceau sa culeaga pere.
Povestea se termina undeva in clasa a VII-a (fetita) cand el s-a dus sa ii duca pere pentru ca venise sezonul. Iar ea nici nu l-a bagat in seama. In vizita la ea era verisorul mai mare care avea motocicleta. El a ramas ca prostu in drum cu cosul de pere iar ea a plecat sa se plimbe cu motocicleta.
Va dati seama probabil ca era mai frumos povestit in carte dar atat mai retin eu.
Cand ma duc acasa o sa caut cartea.
7 feb. 2009
in culori...
Da, da, da. E totusi primavara.
E deja maine, dar maine... imi voi face codite, le voi impleti si prinde cu floricele.
Imi voi pune cerceii cu gargarite.
Si tricoul cu fluturasi.
Ma voi intinde pe iarba si voi lasa soarele sa scoata din mine ce e mai frumos.
O raza imi va lumina parul, alta fata si voi simti caldura pe spate.
Nu imi voi lua ochelarii de soare, voi prefera sa imi intre soarele in ochi si sa ma stramb, cu riscul de a face riduri.
Si imi vei lipsi, chiar daca imi va fi bine.
E primavara si ma bucur, imi face bine.
Vreau sa pictez.
De ce nu mi-a luat nimeni cadou de ziua mea acuarele, pensule si bloc de desen? Mi-as fi dorit mult asta... si mi se pare stupid sa mi le cumpar singura.
Si apropo de acuarele... imi place mult postul asta.
6 feb. 2009
Ghiocei, primavara si... narcise!!!
E soare. Prea mult sore. Debusolant de mult soare.
Imi tot canta in cap "Ce daca vine primavara, atata iarna e in noi"...
A fost o iarna frumoasa.
Ma bucura soarele, l-am dorit. Dar nu vreau sa plece iarna. Nu iarna asta.
Am senzatia ca iarna o sa plece cu toate lucrurile frumoase care le-a adus.
Au aparut ghioceii, am fost tentata azi sa ma opresc sa cumpar un buchetel sa-i simt mirosul,dar mi-a fost frica. Nu vreau sa alung iarna. Nu cu ce mi-a adus ea anul asta. E ciudat cum nu stim sa ne bucuram de ce avem decat dupa ce pierdem.
O sa apara curand si narcisele albe. Si atunci va fi totul diferit. Probabil in doua-trei saptamani. Mi-e dor de narcise albe. Ca cele care le aveam in gradina din fata balconului la Tulcea. Sau care erau in curte la Nik la Cataloi si pe care le culegeam in fiecare an. Multe. Si atat de frumos miroseau...
Vreau sa schimb lucruri in viata mea. Vreau sa imi schimb serviciul. Vreau sa incep sa ma duc la sala din nou. Vreau sa merg cu Cris in weekend in Muzeul Satului. Vreau sa-mi organizez timpul.
Vreau sa nu-mi mai fie dor. Vreau sa iubesc. Vreau sa uit.
Imi tot canta in cap "Ce daca vine primavara, atata iarna e in noi"...
A fost o iarna frumoasa.
Ma bucura soarele, l-am dorit. Dar nu vreau sa plece iarna. Nu iarna asta.
Am senzatia ca iarna o sa plece cu toate lucrurile frumoase care le-a adus.
Au aparut ghioceii, am fost tentata azi sa ma opresc sa cumpar un buchetel sa-i simt mirosul,dar mi-a fost frica. Nu vreau sa alung iarna. Nu cu ce mi-a adus ea anul asta. E ciudat cum nu stim sa ne bucuram de ce avem decat dupa ce pierdem.
O sa apara curand si narcisele albe. Si atunci va fi totul diferit. Probabil in doua-trei saptamani. Mi-e dor de narcise albe. Ca cele care le aveam in gradina din fata balconului la Tulcea. Sau care erau in curte la Nik la Cataloi si pe care le culegeam in fiecare an. Multe. Si atat de frumos miroseau...
Vreau sa schimb lucruri in viata mea. Vreau sa imi schimb serviciul. Vreau sa incep sa ma duc la sala din nou. Vreau sa merg cu Cris in weekend in Muzeul Satului. Vreau sa-mi organizez timpul.
Vreau sa nu-mi mai fie dor. Vreau sa iubesc. Vreau sa uit.
Everybody wants to be happy
No one will ever love you as much as I do. Why isn't love enough?
Weekendul trecut am vazut Closer. Um film care iti cam f... creierii ca sa vorbesc in termeni liberi fara sa ma reclame nimeni.
In fine, mi-a placut filmul, desi nu e tocmai potrivit pentru depresivi ca mine carora ar trebui sa li se dea voie sa se uite doar la telenovele si la povesti cu final fericit.
In fine... au fost mai multe faze dragute in film, dar mi-a ramas o replica si o imagine in mine.
Mai intai replica (o pun cu context):
- Everybody wants to be happy.
- Depressives don't. They want to be unhappy to confirm they're depressed. If they were happy they couldn't be depressed anymore. They'd have to go out into the world and live. Which can be depressing
Si secventa (pentru care am scos si filmul, ca o depresiva ce sunt):
Weekendul trecut am vazut Closer. Um film care iti cam f... creierii ca sa vorbesc in termeni liberi fara sa ma reclame nimeni.
In fine, mi-a placut filmul, desi nu e tocmai potrivit pentru depresivi ca mine carora ar trebui sa li se dea voie sa se uite doar la telenovele si la povesti cu final fericit.
In fine... au fost mai multe faze dragute in film, dar mi-a ramas o replica si o imagine in mine.
Mai intai replica (o pun cu context):
- Everybody wants to be happy.
- Depressives don't. They want to be unhappy to confirm they're depressed. If they were happy they couldn't be depressed anymore. They'd have to go out into the world and live. Which can be depressing
Si secventa (pentru care am scos si filmul, ca o depresiva ce sunt):
5 feb. 2009
Leapsa !!!
He he... iar leapsa!
1. Intră în al 4-lea folder din calculatorul tău unde îţi ţii tu pozele.
2. Alege a 4-a poza din acel folder.
3. Adaugă o scurtă descriere.
4. Pofteşte 4 oameni să facă la fel.
Iată ce-a ieşit:
Folder: Sibiu - 30 decembrie
Poza am sa o numesc.... Flocea si sambuca.
Se ia un shot, se tine in gura, vine Cristi in cazul de fata cu foc, se da foc la alcoolul din gura si apoi se stinge cu praf de scortisoara.
Si cat ma bucur ca a trebuit sa aleg a 4-a poza si nu a cincea!
Predau leapsa mai departe: carmen, Dale, Sim si Alex (care va avea cu siguranta o poza foarte tare, oricare ar fi ea)
4 feb. 2009
all i need...
Femeile sunt o specie foarte usor de prostit. Ma uit in fiecare zi in oglinda si imi confirm asta, daca mai era cazul.
O vorba frumoasa, un compliment si gata. Uitam tot.
Nu inteleg cum putem fi asa de fraiere uneori, desi tot incerc cu ratiunea mea exagerata sa raman in picioare. Sa nu ma mai entuziasmez la fiecare cuvant frumos, sa nu-mi mai tremure genunchii la fiecare atingere care stiu ca inseamna ceva sau sa nu imi mai tremure vocea la telefon.
Nu inteleg nici cum barbatii se pot plange ca suntem greu de inteles. Ce e atat de greu in a vorbi direct. Nu intelegi ceva?
Simplu... intreaba-ma direct. O sa iti raspund direct, serios.
Ma tot lupt cu mine de ceva timp incoace. Nu stiu cat mai pot, simt ca ma apropii de final. Nu mai am putere de a lupta in nici un fel. Si nu stiu care din mine va castiga si de ce.
Mi-e putin frica de rezultat. Nu va fi nici o comemorare, nu vor fi eroi.
Mi-e frig si mi-e frica.
O vorba frumoasa, un compliment si gata. Uitam tot.
Nu inteleg cum putem fi asa de fraiere uneori, desi tot incerc cu ratiunea mea exagerata sa raman in picioare. Sa nu ma mai entuziasmez la fiecare cuvant frumos, sa nu-mi mai tremure genunchii la fiecare atingere care stiu ca inseamna ceva sau sa nu imi mai tremure vocea la telefon.
Nu inteleg nici cum barbatii se pot plange ca suntem greu de inteles. Ce e atat de greu in a vorbi direct. Nu intelegi ceva?
Simplu... intreaba-ma direct. O sa iti raspund direct, serios.
Ma tot lupt cu mine de ceva timp incoace. Nu stiu cat mai pot, simt ca ma apropii de final. Nu mai am putere de a lupta in nici un fel. Si nu stiu care din mine va castiga si de ce.
Mi-e putin frica de rezultat. Nu va fi nici o comemorare, nu vor fi eroi.
Mi-e frig si mi-e frica.
3 feb. 2009
Leapsa de la ioana
Preluat leapsa de buna voie.
1. Ia cartea cea mai aproape de tine (nu scotoci prin bibliotecă după ceva carte deosebită sau "intelectuală").
2. Deschide la pagina 123.
3. Găseşte a cincea propoziţie/frază.
Neil Gaiman (pe masa, langa mine) - Coraline
Pagina 123
a 5-a fraza:
"Animalul se rasuci si ateriza pe capul celeilalte mame, cu ghearele intinse, cu coltii la iveala, apriga si furioasa."
Genial :))
Nu ma pot abtine, leapsa trebuie sa plece la Livia. Daca o mai vrea cineva... e binevenit.
1. Ia cartea cea mai aproape de tine (nu scotoci prin bibliotecă după ceva carte deosebită sau "intelectuală").
2. Deschide la pagina 123.
3. Găseşte a cincea propoziţie/frază.
Neil Gaiman (pe masa, langa mine) - Coraline
Pagina 123
a 5-a fraza:
"Animalul se rasuci si ateriza pe capul celeilalte mame, cu ghearele intinse, cu coltii la iveala, apriga si furioasa."
Genial :))
Nu ma pot abtine, leapsa trebuie sa plece la Livia. Daca o mai vrea cineva... e binevenit.
2 feb. 2009
chiar imi pasa...
Track of my day...
Pentru ca mie imi pasa, de data asta imi pasa...
Si pentru ca zambesc idiferent de ce mi se intampla. Macar un zambet pe zi si viata e mai frumoasa.
M-a rugat aseara Tiganu sa zambesc. Si nu pot sa-l dezamagesc, nu?
Chiar imi pasa...
Pentru ca mie imi pasa, de data asta imi pasa...
Si pentru ca zambesc idiferent de ce mi se intampla. Macar un zambet pe zi si viata e mai frumoasa.
M-a rugat aseara Tiganu sa zambesc. Si nu pot sa-l dezamagesc, nu?
Chiar imi pasa...
1 feb. 2009
Mai mult in drumul tau nu am sa ies...
Este ciudat modul de a reactiona fata de oameni.
Imi devin mai dragi cand stiu ca sufera sau cand le este greu, cand sunt vulnerabili. Mereu am facut tot ce-mi sta in puteri sa sustin pe cei dragi la greu, sa stiu ca o sa treaca, o sa tina capul sus, ca o sa fie bine.
Imi reuseste mai tot timpul. Ma doare cant cineva la care tin trece prin ceva greu. E cea mai grea senzatie...
Dar si mai greu e cand nu te lasa. Cand stiu ca cineva drag sufera, cand ii este greu.
Ce faci in astfel de cazuri? Da stiu, regula: il lasi pe om sa treaca singur, daca are nevoie de tine striga. Dar asta e o situatie pe care niciodata nu am fost in stare sa o manageriez. Nu pot sta deoparte. Daca insist, se razbuna pe mine. Pe principiul "poate nu sunt in cea mai buna dispozitie si ma razbun si eu pe cine imi iese in cale". Nu merit asta, serios! Am o parere prea buna despre mine? Poate... poate le merit pe cele rele... dar nu trebuie sa fie asa!
Hei! Nu sunt eu de vine! Si daca sunt, spune-mi! Lasa-ma sa fac parte din povestea ta, chiar imi pasa! Nu mai insist, nu trebuie, stiu. Dar imi pasa, chiar daca iti vine sa crezi sau nu. Pur si simplu nu pot sa stau aici si sa ma prefac ca totul e bine, caci nu imi e bine.
Da, stiu, sunt putin nebuna. Dar nu ma pot abtine. Da, stiu, nu trebuie sa ma mai incarc cu problemele altora. Dar nu pot sa stau asa. Nu ma simt bine, imi face rau, ma roade pe interior.
Pentru ca mie chiar imi pasa! Fara nici un motiv, fara sa cer ceva in schimb desi asa ai crede! Dar imi pasa!
Imi devin mai dragi cand stiu ca sufera sau cand le este greu, cand sunt vulnerabili. Mereu am facut tot ce-mi sta in puteri sa sustin pe cei dragi la greu, sa stiu ca o sa treaca, o sa tina capul sus, ca o sa fie bine.
Imi reuseste mai tot timpul. Ma doare cant cineva la care tin trece prin ceva greu. E cea mai grea senzatie...
Dar si mai greu e cand nu te lasa. Cand stiu ca cineva drag sufera, cand ii este greu.
Ce faci in astfel de cazuri? Da stiu, regula: il lasi pe om sa treaca singur, daca are nevoie de tine striga. Dar asta e o situatie pe care niciodata nu am fost in stare sa o manageriez. Nu pot sta deoparte. Daca insist, se razbuna pe mine. Pe principiul "poate nu sunt in cea mai buna dispozitie si ma razbun si eu pe cine imi iese in cale". Nu merit asta, serios! Am o parere prea buna despre mine? Poate... poate le merit pe cele rele... dar nu trebuie sa fie asa!
Hei! Nu sunt eu de vine! Si daca sunt, spune-mi! Lasa-ma sa fac parte din povestea ta, chiar imi pasa! Nu mai insist, nu trebuie, stiu. Dar imi pasa, chiar daca iti vine sa crezi sau nu. Pur si simplu nu pot sa stau aici si sa ma prefac ca totul e bine, caci nu imi e bine.
Da, stiu, sunt putin nebuna. Dar nu ma pot abtine. Da, stiu, nu trebuie sa ma mai incarc cu problemele altora. Dar nu pot sa stau asa. Nu ma simt bine, imi face rau, ma roade pe interior.
Pentru ca mie chiar imi pasa! Fara nici un motiv, fara sa cer ceva in schimb desi asa ai crede! Dar imi pasa!
I Never Promised You A Rose Garden
Sunt unele chestii care nu le poti explica.
Pe mine m-a prins o stare de veselie acuta, imi vine sa pup lumea pe strada, sa imbratisez pe toata lumea, sa dansez, sa ma invart ca o nebuna pana ametesc.
Foarte ciudata starea asta mai ales ca nu exista un motiv care mi-a generat-o.
Vreau sa alerg pe camp dupa curcubeu, vreau sa beau o bere langa un foc de tabara, vreau sa ma dau de-a dura prin iarba, sa cant lucruri vesele, sa culeg flori si sa fac coronite...
Si m-am indragostit de melodia asta in noaptea asta in taxi..
Pe mine m-a prins o stare de veselie acuta, imi vine sa pup lumea pe strada, sa imbratisez pe toata lumea, sa dansez, sa ma invart ca o nebuna pana ametesc.
Foarte ciudata starea asta mai ales ca nu exista un motiv care mi-a generat-o.
Vreau sa alerg pe camp dupa curcubeu, vreau sa beau o bere langa un foc de tabara, vreau sa ma dau de-a dura prin iarba, sa cant lucruri vesele, sa culeg flori si sa fac coronite...
Si m-am indragostit de melodia asta in noaptea asta in taxi..
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
