Draga mea Ratiune

Iti multumesc tie, draga mea ratiune.
Iti multumesc ca esti langa mine si ca uneori ma tragi de maneca. Iti multumesc ca, desi ma consider (si poate asa e) cea mai fericita cand te reneg, tu ramai acolo si mai imi dai cate o palma, desi eu te gonesc.
Iti multumesc draga mea ratiune ca esti ca un iubit pe care nu mi-l doresc dar care ma cauta mereu si din mila sau compasiune, uneori mai tin cont de tine.
Iti multumesc ca nu insisti si ca ramai acolo in umbra, unde iti e locul, ca te lasi totusi abandonata sa ma lasi sa traiesc si sa ma bucur, sa ma mint uneori.
Iti multumesc totusi ratiune ca ma faci superioara unor semeni ai mei si ca imi aduci aminte des ca sunt om, nu animal si ca sunt inzestrata cu mai mult decat instincte.
Iti multumesc ca totusi nu iti ocupi teritoriul care poate ti se cuvine, ma lasi pe mine sa mai iau cate putin din tine cand e nevoie urgenta. Nu stiu cand sa ma folosesc de tine, nici nu cred ca vreau sa invat. Dar e bine sa stiu ca existi.
Deci iti multumesc draga mea ratiune!