1 feb. 2009

Mai mult in drumul tau nu am sa ies...

Este ciudat modul de a reactiona fata de oameni.
Imi devin mai dragi cand stiu ca sufera sau cand le este greu, cand sunt vulnerabili. Mereu am facut tot ce-mi sta in puteri sa sustin pe cei dragi la greu, sa stiu ca o sa treaca, o sa tina capul sus, ca o sa fie bine.
Imi reuseste mai tot timpul. Ma doare cant cineva la care tin trece prin ceva greu. E cea mai grea senzatie...
Dar si mai greu e cand nu te lasa. Cand stiu ca cineva drag sufera, cand ii este greu.
Ce faci in astfel de cazuri? Da stiu, regula: il lasi pe om sa treaca singur, daca are nevoie de tine striga. Dar asta e o situatie pe care niciodata nu am fost in stare sa o manageriez. Nu pot sta deoparte. Daca insist, se razbuna pe mine. Pe principiul "poate nu sunt in cea mai buna dispozitie si ma razbun si eu pe cine imi iese in cale". Nu merit asta, serios! Am o parere prea buna despre mine? Poate... poate le merit pe cele rele... dar nu trebuie sa fie asa!
Hei! Nu sunt eu de vine! Si daca sunt, spune-mi! Lasa-ma sa fac parte din povestea ta, chiar imi pasa! Nu mai insist, nu trebuie, stiu. Dar imi pasa, chiar daca iti vine sa crezi sau nu. Pur si simplu nu pot sa stau aici si sa ma prefac ca totul e bine, caci nu imi e bine.
Da, stiu, sunt putin nebuna. Dar nu ma pot abtine. Da, stiu, nu trebuie sa ma mai incarc cu problemele altora. Dar nu pot sa stau asa. Nu ma simt bine, imi face rau, ma roade pe interior.
Pentru ca mie chiar imi pasa! Fara nici un motiv, fara sa cer ceva in schimb desi asa ai crede! Dar imi pasa!

1 comentarii:

cubdegheata spunea...

Se pare ca avem mult mai multe lucruri in comun. Take care of you!