Ciudat, ma obisnuisem sa scriu scrisori trecutului meu. Acum vorbesc in prezent.
Am pus punct la tot ceea ce se intampla acum si care nu ma caracterizeaza. Nu mai bat la usi inchise.
Te dezleg si poti sa pleci, nu stiu de ce nu ai plecat din proprie initiativa pana acum si ai asteptat sa te gonesc eu. Iti doreai sa pleci si eu stiam asta, am sperat totusi ca o sa te razgandesti si ca o sa iti fie bine.
Pleaca! Si te gonesc pentru ca langa mine nu esti tu. Si pentru ca nu vrei sa fii aici, se pare ca reusesc sa scot tot ce e mai rau din tine. Langa mine esti partea cea mai neagra din tine, esti gramada de frustrari si te chinui sa fii ceea ce nu esti pentru a nu-mi crea asteptari. Sau poate e doar o scuza, nu stiu daca mai conteaza asta sau nu. Nu am sa joc rolul salvatorului, am facut asta de prea multe ori. Daca tu nu vrei sa te salvezi, eu n-am cum sa o fac pentru tine. Ai sa ramai singur si mizerabil mult timp de aici incolo si nu e nimeni inafara de tine de vina pentru asta.
Ce n-ai inteles tu niciodata este respectul pe care il merit eu. Respect pe care mi-l aratai la inceput, cand eu ma simteam cumva cea rea, care nu apreciaza si ma lasam certata de cei din jur. Uita-te in jurul tau si vezi ce simt oamenii ceilalti fata de mine. Cum ma vad si cum sunt cu adevarat. Si apoi intreaba-te daca meriti sa fiu in viata ta. Si cand te gandesti ca nu am cerut nimic de la tine... decat respect!
Nu era mai simplu sa pleci singur? Aveai un singur cuvant de zis, te intorceai si plecai, chiar nu mi-ar fi fost asa de greu. Dar e mai usor decat sa vorbesti si sa fii sincer sa te comporti ca un idiot ca sa fiu eu nevoita sa te gonesc. Si apoi sa joci in rolul victimei care se pare ca iti place atat de mult!
Eu chiar am sa imi pastrez prima idee despre tine, ca imi place sa cred in partea frumoasa a oamenilor. Si am sa incerc si sa inteleg. Imi pare sincer rau pentru tine. Dar mai rau pentru mine. Pana la urma n-a fost nimic... decat niste momente frumoase, zambete pe ici pe colo care sa imi aminteasca ca inca nu sunt de piatra.
Si tie ca inca mai poti sa joci un joc.
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
18 feb. 2009
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
▼
2009
(300)
- ► septembrie (29)
-
▼
februarie
(29)
- Discutii despre mine... putin prelucrata
- Cu drag, din drag, celui mai drag
- You were a priority, was I an option?
- ...
- Mergem prin viata ca niste umbre, dar lasam urme
- Mare veste mare
- Prima zi din restul vietii mele
- Wrote you this I hope you got it safe
- Scuipatelea
- Lore...
- Scrisoare pentru tine
- Leapsa
- bucurie
- Do you wanna be my Valentine?
- vino iar copilarie
- Despre zambete
- Draga mea Ratiune
- am visat
- Tic, tac
- Prietena mea Cateluta
- in culori...
- Ghiocei, primavara si... narcise!!!
- Everybody wants to be happy
- Leapsa !!!
- all i need...
- Leapsa de la ioana
- chiar imi pasa...
- Mai mult in drumul tau nu am sa ies...
- I Never Promised You A Rose Garden
2 comentarii:
Dupa cum zice citatul..."Never regret anything that made you smile!"
that's my girl
Trimiteți un comentariu